ÎCCJ, decizie (scj.ro #85048)

public. Detașare. Pierderea sporului acordat pentru complexitatea muncii.

Legalitate.

Legea nr.

188/1999, art. 29 alin. (1) și art. 77 alin. (4)

Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice

Indice alfabetic: Auditor intern

Detașare

Funcționar public

Salariu

Spor pentru complexitatea muncii

Potrivit art.

77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public pe perioada

detașării, își păstrează funcția publică

și salariul, iar potrivit art. 29 alin. (1) din aceeași lege,

salariul este compus din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul

postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Sporul de

auditor intern prevăzut de Legea nr. 672/2002, privind auditul public

intern,  în procent de 25% din salariul de bază, nu poate fi însă

acordat pe perioada în

care are loc detașarea funcționarului

public. Acest spor fiind stabilit pentru complexitatea muncii, iar nu în considerarea

calității de auditor – calitate pe care de altfel, funcționarul

public o păstrează - nu intră în categoria sporurilor incluse în

salariu, astfel încât odată cu schimbarea tipului de activitate ca urmare

a detașării,

continuarea acordării

lui este lipsită

de justificare legală.

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 3958 din 18 octombrie 2007

Notă: Instanța a avut în vedere

Legea nr. 188/1999, republicată în M.Of.

nr.

251 din 22/03/2004. În prezent art. 29 și art. 77 au devenit art. 31

și art. 89, în forma republicată în M.Of. nr. 365 din 29/05/2007.

Prin sentința civilă nr.1021 din 13

aprilie 2007, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de CI în

contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și a

obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului

contravaloarea indemnizației de conducere pentru perioada 03.06.2003 –

01.01.2005 și a sporului de 25% pentru perioada 15.07.2003 – 15.05.2005,

actualizată la data plății.

Instanța a

reținut că, prin Decizia nr.773 din 02.06.2003, reclamantul, având

funcția de inspector vamal gradul I, inspector de specialitate A II2 la

Serviciul control și audit intern din cadrul Direcției Generale a

Vămilor (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), a

fost detașat la Biroul Vamal de Control și Vămuire la

Frontieră B, desfășurând activitatea corespunzătoare

funcției de șef adjunct. Detașarea reclamantului pe funcția

de conducere respectivă a fost prelungită succesiv până la data

de 07.03.2005. Astfel, Curtea de apel a reținut că, potrivit art.19

din O.U.G. nr.19/2002 privind reglementarea drepturilor de natură

salarială ale funcționarilor publici, reclamantul trebuia să

primească, pe lângă salariul de bază al funcției de

execuție, și indemnizația corespunzătoare funcției de

șef adjunct.

Totodată, instanța

a reținut că, potrivit art.20 din O.U.G. nr.192/2002, ale art.77

alin.(4) din Legea nr.188/1999 republicată și ale art.18 alin.(3) din

Legea nr.672/2002, reclamantul are dreptul și la plata sporului de auditor

intern, respectiv sporul de complexitate, în procent de 25% aplicat la salariul

de bază, întrucât a avut la data detașării calitatea de auditor

principal 2, iar urmare detașării nu i-a încetat această

calitate.

A mai reținut

instanța că, deși nu a contestat actele de detașare,

reclamantul nu este decăzut din dreptul de a cere instanței plata

respectivelor drepturi de natură salarială, întrucât legea nu

limitează posibilitatea de a se adresa instanței doar la

contestația împotriva deciziei de detașare.

Autoritatea

Națională a Vămilor a declarat recurs.

În ceea ce privește

acordarea sporului de 25% pentru complexitatea muncii de audit intern,

autoritatea recurentă susține că instanța de  fond a

interpretat și aplicat greșit prevederile art.77 alin.(4) din Legea

nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale art.18

alin.(3) din Legea nr.672/2002 privind auditul intern.

Recursul este întemeiat.

Este necontestat că

reclamantul-intimat, inspector vamal gradul I – inspector de specialitate A II2

la Serviciul Control și Audit Intern din cadrul Direcției Generale a

Vămilor, a fost detașat prin Decizia nr.773/ 2.06.2003 a directorului

general al D.G.V. pentru coordonarea activității corespunzătoare

funcției de șef adjunct Birou vamal de control și vămuire

la frontiera B, care a fost prelungită prin acte administrative similare

până la data de 31.12.2004, când a fost numit în funcția

respectivă de conducere.

În legătură cu

sporul de 25% prevăzut la art.18 alin.(3) din Legea nr.672/2002,

instanța de fond a reținut că, pe perioada detașării,

intimatul-reclamant și-a păstrat calitatea de auditor principal 2,

astfel că trebuia să beneficieze de acest spor la salariul de

bază brut lunar.

Într-adevăr, la

art.18 alin.(3) din Legea nr.672/2002, este prevăzut sporul de 25% aplicat

la salariul de  bază brut lunar, dar acest spor este prevăzut de lege

nu în considerarea calității de auditor intern, ci este vorba „de un

spor pentru complexitatea muncii”. Or, în perioada detașării,

intimatul-reclamant nu a mai desfășurat activitatea de auditor

intern, astfel că sporul prevăzut de lege pentru „complexitatea

muncii” nu se mai justifică nici în fapt și nici legal.

Este adevărat că

potrivit art.77  alin.(4) din Legea nr.188/ 1999 „pe perioada

detașării, funcționarul public își păstrează

funcția publică și salariul...”, însă, potrivit art.29

alin.(1) din aceeași lege, salariul este compus din salariul de bază,

sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător

treptei de salarizare.

Deci, în salariu nu sunt

incluse sporurile care nu au caracter permanent, cum este sporul de 25% pentru

complexitatea muncii, care se acordă doar în perioada/ perioadele în care

se prestează o activitate complexă.

Astfel fiind, în

această privință recursul formulat este întemeiat, soluția

instanței fiind nelegală și netemeinică.

În ceea ce privește al

doilea motiv de recurs, privitor la indemnizația de conducere pentru

perioada detașării, soluția instanței de fond este

legală și temeinică.

În cauză, este

necontestat că intimatul-reclamant, în perioada detașării pe funcția

de șef adjunct de birou vamal, a exercitat toate prerogativele acestei

funcții și a desfășurat toate activitățile

specifice unei funcții de conducere.

Or, potrivit

legislației în vigoare, la data respectivă (O.U.G. nr.192/2002

și O.U.G. nr.123/2003) și ulterior (O.U.G. nr.92/ 2004),

funcționarul public care exercită cu caracter temporar o funcție

publică de conducere, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, are

dreptul și la indemnizația de conducere corespunzătoare

funcției publice de conducere pe care o exercită.

Apărarea

autorității recurente, că în statul de funcții al Biroului

Vamal B nu a existat funcția de șef adjunct de birou, a fost

înlăturată ca nedovedită.

În concluzie, recursul a

fost iar sentința atacată a fost modificată în sensul înlăturării

sporul de 25% pentru perioada 15.07.2003 – 15.05.2005, celelalte

dispoziții ale hotărârii fiind menținute.