ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2442/2013

Deliberând asupra

recursului declarat de persoana solicitată A.S., constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 29 iulie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 5326/2/2013 (2622/2013), Curtea de Apel București,

secția I penală, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate, A.S., pe o durată de 5

zile, începând cu 30 iulie 2013 până la 03 august 2013, inclusiv și a fixat

termen la data de 02 august 2013, ora 09.00, în vederea depunerii de către

procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba

română. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a constatat următoarele:

La data de 25 iulie

2013, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrată sub

nr. 1718/II-5/2013 semnalarea existentă în Sistemul Informatic Schengen privind

existența unui mandat european de arestare emis la data de 04 ianuarie 2011 de

autoritățile judiciare italiene față de numitul A.S.

Din actele dosarului,

semnalarea existentă în SIS fiind depusă la dosarul cauzei tradusă în limba

română, rezultă că pe numele persoanei solicitate A.S. a fost emis un mandat

european de arestare la data de 04 ianuarie 2011 de autoritățile judiciare

italiene, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violență sexuală în grup,

prevăzute și pedepsite de art. 110, 628, 609, 61, 605, 582, 585, 576, 56, 629 C.

pen. italian.

În fapt, s-a reținut

că la data de 17 noiembrie 2005, numitul A.S., împreună cu alte persoane, după

ce a pătruns în interiorul apartamentului victimei cu permisiunea acesteia, a

sustras 100,00 euro, două telefoane mobile, o mașină și un cec bancar și, având

intenția de a obține ceva prin violență, a supus victima unui viol, lipsind-o

de libertate, provocându-i vătămări, realizând actul sexual sub amenințarea că

va face publice imaginile.

Infracțiunile

reținute în sarcina persoanei solicitate A.S., astfel cum au fost expuse în

cuprinsul semnalării, au corespondent în legislația română.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că în cauză sunt îndeplinite

condițiile cerute de Legea nr. 302/2004, republicată și pentru a se asigura

punerea în executare a mandatului european de arestare, având în vedere

gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina persoanei solicitate,

a apreciat necesară arestarea acesteia pe o durată de 5 zile, perioadă în care

procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare, tradus în

limba română.

Împotriva acestei

încheieri, în termenul legal, persoana solicitată A.S. a declarat recurs și a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, punerea sa

în liberate.

Înalta Curte, reține

că în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

republicată, Curtea de Apel a verificat identitatea persoanei solicitate A.S.

și i-a adus la cunoștință motivul prezentării în fața instanței de judecată,

după care a procedat la ascultarea acestuia.

Înalta Curte

consideră că soluția dispusă de Curtea de Apel este legală și temeinică.

Astfel, în mod corect

s-a apreciat că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile corespunde

tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale care reglementează procedura

reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență.

La individualizarea

măsurii necesare, Curtea de Apel a ales măsura aptă să asigure atingerea

scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr.

302/2004, republicată, și a avut în vedere suspiciunile care planează asupra

persoanei solicitate A.S. din partea autorităților judiciare italiene,

respectiv că la data de 17 noiembrie 2005, împreună cu alte persoane, după ce a

pătruns în interiorul apartamentului victimei cu permisiunea acesteia, a

sustras 100,00 euro, două telefoane mobile, o mașină și un cec bancar și, având

intenția de a obține ceva prin violență, a supus victima unui viol, lipsind-o

de libertate, provocându-i vătămări, realizând actul sexual sub amenințarea că

va face publice imaginile.

Față de acestea,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și

temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004,

republicată și a art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel

încât, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul declarat de persoana solicitată A.S., ca nefondat.

Se va face aplicarea

prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. referitor la cheltuielile

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de persoana solicitată A.S. împotriva încheierii de ședință

din 29 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

Dosarul nr. 5326/2/2013 (2622/2013).

Obligă recurentul la

plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 iulie 2013.

Procesat

de GGC - NN