ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2442/2013

Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată A.S., constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 29 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5326/2/2013 (2622/2013), Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate, A.S., pe o durată de 5 zile, începând cu 30 iulie 2013 până la 03 august 2013, inclusiv și a fixat termen la data de 02 august 2013, ora 09.00, în vederea depunerii de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a constatat următoarele: La data de 25 iulie 2013, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrată sub nr. 1718/II-5/2013 semnalarea existentă în Sistemul Informatic Schengen privind existența unui mandat european de arestare emis la data de 04 ianuarie 2011 de autoritățile judiciare italiene față de numitul A.S.

Din actele dosarului, semnalarea existentă în SIS fiind depusă la dosarul cauzei tradusă în limba română, rezultă că pe numele persoanei solicitate A.S. a fost emis un mandat european de arestare la data de 04 ianuarie 2011 de autoritățile judiciare italiene, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violență sexuală în grup, prevăzute și pedepsite de art. 110, 628, 609, 61, 605, 582, 585, 576, 56, 629 C. pen. italian. În fapt, s-a reținut că la data de 17 noiembrie 2005, numitul A.S., împreună cu alte persoane, după ce a pătruns în interiorul apartamentului victimei cu permisiunea acesteia, a sustras 100,00 euro, două telefoane mobile, o mașină și un cec bancar și, având intenția de a obține ceva prin violență, a supus victima unui viol, lipsind-o de libertate, provocându-i vătămări, realizând actul sexual sub amenințarea că va face publice imaginile.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate A.S., astfel cum au fost expuse în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislația română. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 302/2004, republicată și pentru a se asigura punerea în executare a mandatului european de arestare, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina persoanei solicitate, a apreciat necesară arestarea acesteia pe o durată de 5 zile, perioadă în care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare, tradus în limba română. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, persoana solicitată A.S.

a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, punerea sa în liberate. Înalta Curte, reține că în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel a verificat identitatea persoanei solicitate A.S. și i-a adus la cunoștință motivul prezentării în fața instanței de judecată, după care a procedat la ascultarea acestuia. Înalta Curte consideră că soluția dispusă de Curtea de Apel este legală și temeinică. Astfel, în mod corect s-a apreciat că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale care reglementează procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență.

La individualizarea măsurii necesare, Curtea de Apel a ales măsura aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, și a avut în vedere suspiciunile care planează asupra persoanei solicitate A.S. din partea autorităților judiciare italiene, respectiv că la data de 17 noiembrie 2005, împreună cu alte persoane, după ce a pătruns în interiorul apartamentului victimei cu permisiunea acesteia, a sustras 100,00 euro, două telefoane mobile, o mașină și un cec bancar și, având intenția de a obține ceva prin violență, a supus victima unui viol, lipsind-o de libertate, provocându-i vătămări, realizând actul sexual sub amenințarea că va face publice imaginile.

Față de acestea, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată și a art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată A.S., ca nefondat. Se va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. referitor la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată A.S. împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5326/2/2013 (2622/2013). Obligă recurentul la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2013. Procesat de GGC - NN