ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2438/2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.V., constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 18 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5786/121/2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300 2 C. proc. pen., în ref. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului B.V. și a menținut-o. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel, a constatat următoarele: Prin Sentința penală nr. 225 din 23 mai 2013, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru o perioadă de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada aprilie 2009 - 18 mai 2012 a întreținut, în mod repetat, raporturi sexuale cu fiica sa vitregă M.L., prin amenințare și profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.V. Verificarea din oficiu, conform art. 300 2 C. proc. pen., a măsurii arestării preventive a inculpatului B.V., a condus Curtea de Apel la aprecierea că temeiurile ce au stat la baza luării acesteia se mențin și impun în continuare privarea lui de libertate.

Din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen. În cauză sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apreciate astfel și la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Astfel, Curtea de Apel a reținut că pentru infracțiunea de viol presupus a fi comisă de inculpat, legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani, fiind îndeplinită prima condiție prevăzută de textul de lege mai sus menționat.

Având în vedere gravitatea deosebită a faptei, modalitatea și împrejurările în care se reține că a fost săvârșită, asupra unei persoane vulnerabile, care este fiica soției sale, natura și importanța relațiilor sociale lezate, privind libertatea sexuală - Curtea de Apel a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că este îndeplinită în continuare și cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată și din perspectiva prevederilor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă judecății și executării pedepsei.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul B.V. a declarat recurs și a solicitat revocarea măsurii preventive, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și nu se va sustrage judecării cauzei. Înalta Curte apreciază că în mod corect Curtea de Apel a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive". Inculpatul B.V.

este bănuit că în perioada aprilie 2009 - 18 mai 2012 a întreținut, în mod repetat, raporturi sexuale cu fiica sa vitregă minoră, prin amenințare și profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința. Probele administrate în cauză relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 1 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală. Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei ultime condiții Înalta Curte are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi comise de inculpat, gravitatea acestora (violarea repetată prin amenințare timp de mai mult de 3 ani a fiicei vitrege), sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile (comiterea infracțiunii repetate de viol timp îndelungat asupra persoanei de a cărei ocrotire inculpatul trebuia să se îngrijească), aspecte care denotă periculozitate și impun o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare un pericol social concret pentru ordinea publică.

Împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpatului B.V., limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Cum temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de inculpat, pentru buna desfășurare a judecății și aflarea adevărului în cauză. Astfel, Înalta Curte, apreciind că recursul inculpatului B.V. este nefondat, pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., îl va respinge și va face aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii de ședință din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 5786/121/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2013. Procesat de GGC - NN