ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2438/2013

Deliberând asupra

recursului declarat de inculpatul B.V., constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 18 iulie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 5786/121/2012, Curtea de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, în baza art. 300

2

C. proc. pen., în ref.

la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legală și

temeinică măsura arestării preventive a inculpatului B.V. și a menținut-o.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel, a constatat următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 225 din 23 mai 2013, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul B.V. la

pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o

perioadă de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197

alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., constând în aceea că în perioada aprilie 2009 - 18 mai 2012 a

întreținut, în mod repetat, raporturi sexuale cu fiica sa vitregă M.L., prin

amenințare și profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul B.V.

Verificarea din

oficiu, conform art. 300

2

C. proc. pen., a măsurii arestării

preventive a inculpatului B.V., a condus Curtea de Apel la aprecierea că

temeiurile ce au stat la baza luării acesteia se mențin și impun în continuare

privarea lui de libertate.

Din probele

administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de

cercetare judecătorească rezultă indicii temeinice de natură a crea

presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a

dispus trimiterea lui în judecată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.

143 C. proc. pen.

În cauză sunt

îndeplinite cumulativ și condițiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., apreciate astfel și la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului.

Astfel, Curtea de

Apel a reținut că pentru infracțiunea de viol presupus a fi comisă de inculpat,

legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani, fiind îndeplinită

prima condiție prevăzută de textul de lege mai sus menționat.

Având în vedere

gravitatea deosebită a faptei, modalitatea și împrejurările în care se reține

că a fost săvârșită, asupra unei persoane vulnerabile, care este fiica soției

sale, natura și importanța relațiilor sociale lezate, privind libertatea

sexuală - Curtea de Apel a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că este îndeplinită

în continuare și cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen.

Totodată, menținerea

măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată și din perspectiva

prevederilor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna

desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă

judecății și executării pedepsei.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, inculpatul B.V. a declarat recurs și a solicitat

revocarea măsurii preventive, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea

publică și nu se va sustrage judecării cauzei.

Înalta Curte

apreciază că în mod corect Curtea de Apel a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol "când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea

măsurii arestării preventive".

Inculpatul B.V. este

bănuit că în perioada aprilie 2009 - 18 mai 2012 a întreținut, în mod repetat,

raporturi sexuale cu fiica sa vitregă minoră, prin amenințare și profitând de

imposibilitatea victimei de a-și exprima voința.

Probele administrate

în cauză relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

și art. 68

1

C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă

că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală.

Totodată se constată

că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen. atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul

probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei

ultime condiții Înalta Curte are în vedere modalitatea și împrejurările

concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi comise de inculpat, gravitatea

acestora (violarea repetată prin amenințare timp de mai mult de 3 ani a fiicei

vitrege), sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl

generează în rândul societății civile (comiterea infracțiunii repetate de viol

timp îndelungat asupra persoanei de a cărei ocrotire inculpatul trebuia să se

îngrijească), aspecte care denotă periculozitate și impun o reacție fermă din

partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând

în continuare un pericol social concret pentru ordinea publică.

Împrejurarea că a

fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu

alterează prezumția de nevinovăție a inculpatului B.V., limitarea libertății

persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță

cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Cum temeiurile de

fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de

inculpat, pentru buna desfășurare a judecății și aflarea adevărului în cauză.

Astfel, Înalta Curte,

apreciind că recursul inculpatului B.V. este nefondat, pe cale de consecință,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge

și va face aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii de ședință din 18

iulie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 5786/121/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 iulie 2013.

Procesat

de GGC - NN