ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 972/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 674 din 7 octombrie 2011, Tribunalul Galați, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art 197 alin. (1), (3) teza. I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.), în trei infracțiuni, respectiv două infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și o infracțiune de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul G.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: 1) viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.); 2) viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.); 3) viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin.(1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată T.V.M.), în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată N.D.A.).

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.A., dacă nu este arestat în altă cauză. A constatat că inculpatul G.A. a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 10 februarie 2011, ora 16.30 și până la zi și că părțile vătămate V.M. și T.V.M. nu s-au constituit părți civile în cauză. S-au respins ca nefondate pretențiile civile formulate de partea vătămată N.D.A. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) și alin. (4) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat: - suma de 500 RON de către partea vătămată V.M. prin reprezentanți legali V.R. și G.G.; - suma de 400 RON de către partea vătămată T.V.M. prin reprezentanți legali T.V. și G.E.; - suma de 325 RON de către partea vătămată N.D.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, nr. 48/P/2011 din 4 martie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul G.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: - art. 197 alin. (1), (3), teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M.); - art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată T.V.M.); - art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen. ( parte vătămată N.D.A.); - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul G.A. locuiește fără forme legale în comuna T.V. județul G., la domiciliul mamei sale M.I. și trăiește în concubinaj cu martora G.G. Aceasta are o fiică dintr-o altă relație de concubinaj cu numitul V.R. din comuna F., județul Galați, respectiv pe partea vătămată V.M. Mama părții vătămate V.M., martora G.G., nu are serviciu, motiv pentru care periodic pleacă la muncă în Italia. În aceste condiții, partea vătămată V.M. locuia la tatăl său în satul V., comuna F., județul Galați.

În vara anului 2008, martora G.G. a sunat pe partea vătămată V.M. și i-a spus să meargă la domiciliul inculpatului, deoarece în câteva zile urma să vină în România și dorea să petreacă timpul împreună.

Astfel, partea vătămată V.M. a venit la domiciliul inculpatului unde acesta mai are, dintr-o relație cu martora G.G. doi copii minori în vârstă de 9 ani și respectiv 10 ani. Până la sosirea în țară a martorei G.G., într-una din seri, în timp ce partea vătămată dormea singură într-un pat în a doua cameră, a venit inculpatul G.A. care s-a urcat în pat lângă ea și i-a propus să întrețină raport sexual. Deși partea vătămată s-a opus spunându-i că este virgină, inculpatul a început să o mângâie pe sâni, partea vătămată amenințându-l că îi va spune mamei. Inculpatul a insistat, a amenințat-o cu bătaia și a continuat activitatea infracțională din punct de vedere sexual, dezvirginând-o cu degetul.

Conform celor precizate de partea vătămată, la primul contact de acest gen petrecut în acea seară, avea vârsta de 13 ani și nu-i venise menstruația. A constatat că a fost dezvirginată deoarece a început să-i curgă sânge. Când a venit mama sa, martora G.G. în țară, partea vătămată nu i-a spus acesteia ce a pățit, deoarece fusese amenințată de inculpat cu bătaia, acesta având de regulă o atitudine foarte agresivă. Intuind și fiindu-i teamă că partea vătămată V.M. i-ar spune mamei sale că a fost dezvirginată, inculpatul G.A., a spus martorei G.G. că fiica sa ar fi fost violată în satul V., fapt neconform cu realitatea. După plecarea martorei G.G. în Italia, partea vătămată V.M. a revenit din nou la domiciliul tatălui său martorul V.R., în comuna F., județul G.

Prin toamna anului 2008, martora G.G. a sunat pe partea vătămată și i-a spus să meargă în comuna T.V. la domiciliul inculpatului deoarece i-a trimis bani din Italia pentru a merge împreună să cumpere obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. Deși îi era un pic teamă, partea vătămată a venit în Galați unde s-a întâlnit cu inculpatul pentru a merge la cumpărături, însă acesta nu i-a cumpărat nimic, zicându-i să vină la el în comuna T.V. de unde vor merge în zilele următoare pentru a face cumpărături în comuna L.

La câteva zile, inculpatul și partea vătămată au mers în comuna L. și la întoarcere, inculpatul a dus pe partea vătămată într-un bar unde i-a cumpărat băuturi alcoolice, îndemnând-o să bea, spunându-i că nu mai este un copil. De asemenea inculpatul i-ar fi dat să și fumeze o țigară ce i s-a părut neobișnuită după reacțiile avute, în comparație cu situațiile când a fumat alt gen de țigări. întrucât i s-a făcut rău, inculpatul a dus pe partea vătămată într-o cameră la motelul de la H.C. unde, împotriva voinței acesteia, a întreținut cu ea raport sexual normal. Și la acea dată partea vătămată avea vârsta de 13 ani, fapt pe care inculpatul G.A. îl cunoștea, știind că aceasta era elevă în clasa a V- a. După această dată, partea vătămată a venit la domiciliul inculpatului unde a mai stat o perioadă de timp și fiindu-i teamă, dormea cu fetele fratelui inculpatului, motiv pentru care inculpatul îi reproșa mereu că nu doarme cu el în cameră și că nu vrea să întrețină raport sexual. Revenind în țară martora G.G., nu a aflat nimic despre cele întâmplate, motivat de faptul că partea vătămată fusese amenințată de inculpat și sub acest pretext a fugit în comuna F., județul Galați și i-a spus tatălui său martorul V.R. că a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul.

Neavând condiții de locuit la tatăl său, partea vătămată a plecat în comuna V. și a locuit o perioadă de timp la mătușa sa, martora P.T., căreia i-a povestit că a fost constrânsă de inculpat să întrețină raporturi sexuale cu el. Cu inculpatul G.A. locuia și fiul acestuia, numitul G.I.N. în vârstă de circa 18 ani, care în cursul lunii aprilie 2009 a fost arestat în municipiul B., fiind depus ulterior în Penitenciarul Jilava. Mama acestuia este tot martora G.G., astfel că acesta și partea vătămată V.M. sunt frați după mamă.

În cursul lunii octombrie 2010 martora G.G. se afla în Italia și a trimis bani inculpatului G.A. pentru a merge la Penitenciarul Jilava cu pachet la fiul său, rugând-o și pe fiica sa partea vătămată V.M. să meargă cu inculpatul. Aceasta a venit în comuna T.V. și a plecat cu inculpatul G.A. cu trenul de seară (ora 17,00) ajungând în municipiul T. în jurul orei 18,00. Întrucât trenul din municipiul T. spre municipiul B. era în jurul orei 24,00, inculpatul G.A. i-a propus părții vătămate V.M. să meargă la un hotel din municipiul T. pentru a se odihni până vine trenul. Partea vătămată a mers cu inculpatul la un hotel din centrul municipiului T. (posibil Hotel M.), unde acesta a închiriat o cameră la etajul 2 al hotelului. În camera de hotel, inculpatul i-a propus din nou părții vătămate să întrețină raport sexual, însă aceasta s-a opus amenințându-l că îi va spune mamei sale. Inculpatul a replicat că oricum mama sa nu o va crede și, sub amenințări, a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată. După aproximativ două săptămâni, inculpatul G.A. i-a propus părții vătămate să meargă din nou cu el la Penitenciarul Jilava, partea vătămată V.M. refuzând de teamă să nu fie constrânsă să întrețină din nou raporturi sexuale. După ce inculpatul a asigurat-o că nu se va mai întâmpla nimic, aceasta a acceptat și au plecat în aceleași condiții ca și data anterioară, cu același tren din comuna T.V. În aceleași condiții și la același hotel, inculpatul a închiriat o altă cameră la același etaj, unde, sub amenințări a întreținut din nou raport sexual cu partea vătămată V.M. Inculpatul a negat că ar fi dus-o pe partea vătămată la acest hotel, precizând că doar a trecut pe lângă acest hotel în municipiul T. cu concubina sa martora G.G., de față fiind și partea vătămată și i-a arătat concubinei hotelul unde închiriase cameră pentru a întreține raport sexual cu alte femei, în urma unor certuri cu concubina sa.

Contrar celor susținute de inculpat, martora G.G. a precizat că nu a fost niciodată în municipiul T. cu inculpatul și că i s-ar fi arătat vreun hotel.

În cursul anului 2008, partea vătămată N.D.A. locuia la căminul de copii de pe strada Radu Negru, fiind elevă. Aceasta a rămas fără părinți de la o vârstă fragedă (4 ani), fiind crescută o perioadă de către bunici, iar de la 12 ani a fost încredințată Centrului de plasament din municipiul Galați.

Prin vara - toamna anului 2009, prin intermediul unei colege l-a cunoscut pe numitul G.I.N. și ulterior pe tatăl acestuia, inculpatul G.A. Părții vătămate i s-a propus de mai multe ori să vină în comuna T.V. pentru a trăi în concubinaj cu G.I.N., însă aceasta a refuzat de fiecare dată.

Într-una din zile, inculpatul G.A. și numitul G.I.N. profitând de un moment în care partea vătămată N.A.D. era singură, în timp ce se deplasa de la școală spre cămin, au luat-o de pe stradă și au dus-o în comuna T.V. cu un autoturism marca D.

Aici părții vătămate i s-a făcut cunoștință cu mama inculpatului, căreia i-a spus că ar fi fost luată cu forța, însă aceasta i-a spus că nu are ce face deoarece fiul său, inculpatul G.A. este foarte violent. Partea vătămată a trăit în concubinaj o perioadă cu numitul G.I.N., mai precis până în luna aprilie 2009, când a fost arestat și depus în Penitenciarul Jilava. Acesta a locuit mai mult în municipiul B. și avea ca ocupație săvârșirea de fapte penale, astfel că în comuna T.V. a stat efectiv, puțin timp. De fapt, inculpatul G.A. o adusese pe partea vătămată pentru a avea grijă de cei doi copii minori ai săi și pentru a întreține raporturi sexuale cu ea.

După arestarea numitului G.I.N., partea vătămată a fost readusă la Centrul de plasament din municipiul Galați, fiind depistată în municipiul B. împreună cu numitul G.I.N.

În perioada următoare, inculpatul G.A. a luat din nou pe partea vătămată N.D.A. din Centrul de plasament și a dus-o în comuna T.V. Inculpatul intenționa să cumpere o casă, ceea ce a și făcut și ulterior s-a mutat în aceasta împreună cu cei doi copii minori și cu partea vătămată N.D.A. Abia după această dată inculpatul G.A. a început să abuzeze de partea vătămată N.D.A., în sensul că o bătea și întreținea raporturi sexuale cu aceasta împotriva voinței ei, de fiecare dată fără a se proteja.

Partea vătămată N.D.A. a precizat că a intenționat de multe ori să fugă de la locuința inculpatului, dar acesta a amenințat-o că o va găsi oriunde s-ar duce și o va omorî. În perioada cât a locuit cu inculpatul a venit și martora G.G., căreia inculpatul i-a spus că este concubina lui G.I.N. Partea vătămată N.D.A. a precizat că a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale în această perioadă cu inculpatul G.A. de circa 20 ori, fapt pe care i l-a adus la cunoștință martorei G.G., însă aceasta nu a crezut-o.

De asemenea, și partea vătămată V.M. a precizat că a văzut cum inculpatul G.A. a întreținut de mai multe ori raporturi sexuale cu partea vătămată N.D.A. împotriva voinței acesteia, fiind amenințată cu bătaia. Prin lunile septembrie - octombrie 2009, în urma raporturilor sexuale întreținute de inculpat fără a se proteja, partea vătămată N.D.A. a rămas însărcinată, fapt pe care i l-a adus la cunoștință inculpatului, iar acesta o trimitea în curte pentru a ridica o nicovală în scopul de a se declanșa avortul. Ulterior, partea vătămată N.D.A. a reușit să plece de la domiciliul inculpatului ca urmare a faptului că acesta plecase în Italia cu concubina sa, martora G.G. A revenit la Centrul de plasament în municipiul Galați și după un timp a fost sunată de inculpat, care a întrebat-o de copil, de față fiind o colegă de cameră, martora M.E.I.

La data de 15 iunie 2010 partea vătămată N.D.A. a născut. Partea vătămată N.D.A. a împlinit vârsta de 15 ani la data de 21 iunie 2008, astfel că faptele comise de inculpat față de această parte vătămată se circumscriu dispozițiilor de art. 197 alin. (1) C. pen.

Atât partea vătămată N.D.A. cât și partea vătămată V.M. au precizat că inculpatul G.A. era foarte violent, și pe motiv că martora G.G. ar fi trăit în concubinaj cu un italian, a luat-o pe aceasta într-o seară și a dus-o în comuna P. unde a bătut-o, i-a tăiat părul cu cuțitul și a urinat pe ea. Prin lunile februarie sau martie 2009, inculpatul G.A. l-a adus la domiciliul său pe martorul G.P. (frate cu martora G.G.) și sub pretextul că acesta ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată N.D.A. (fapt neadevărat), l-a bătut cu o secure și apoi l-a pus să exercite acte cu caracter obscen asupra părții vătămate N.D.A. și asupra numitului G.I.N.

Partea vătămată T.V.M. (verișoară cu partea vătămată V.M.), în vara anului 2010 era elevă la Liceul Industrial nr. 3 și locuia în căminul de la Liceul Energetic. Mama acesteia, G.E. este despărțită de concubinul său, T.V. și a plecat la muncă în Italia, iar partea vătămată T.V.M. este crescută de bunica sa martora G.F., care are și calitatea de reprezentant legal al acesteia. Partea vătămată își vizitează din când în când tatăl, locuind și la acesta în mod sporadic. T.V. trăiește în concubinaj cu numita A.A., fiind amândoi mari consumatori de băuturi alcoolice.

În luna octombrie 2010, partea vătămată T.V.M. a fost internată în spital ca urmare a unor probleme de sănătate (a fost operată pe cord având afecțiuni ale inimii).

La data externării, aceasta a fost sunată de numitul R.S. care i-a spus că este trimis de inculpatul G.A. să o ducă la cămin. Acesta a dus-o la cămin, iar a doua zi a revenit, spunându-i că a fost rugat de inculpatul G.A. să o ducă în comuna T.V., deoarece avea ceva important să-i spună. Inițial partea vătămată a refuzat încercând să-l sune pe inculpat, însă R.S. i-a spus că nu mai este nevoie. A plecat cu autoturismul acestuia. Numitul R.S., pe motiv că dorește să ia niște haine, a dus pe partea vătămată T.V.M. în apartamentul de pe str. F., despre care i-a spus că ii aparține. Aici făptuitorul R.S. i-a propus să întrețină raport sexual. Partea vătămată T.V.M. s-a opus, motiv pentru care făptuitorul i-a pus mâna la gură și a dezbrăcat-o cu forța, după care a întreținut raport sexual normal cu ea. După consumarea raportului sexual, partea vătămată s-a îmbrăcat și împreună au coborât în fața blocului, unde făptuitorul a băgat-o cu forța în autoturism și a dus-o în comuna T.V., la domiciliul inculpatului G.A.

Date fiind afecțiunile cardiace pe care partea vătămată le prezenta, aceasta nu rezista la șocuri, fiind nevoită astfel sub amenințarea cu bătaia să cedeze constrângerilor la care era supusă de către făptuitor și inculpat. Partea vătămată T.V.M. i-a spus inculpatului G.A. că a fost violată de făptuitorul R.S., însă acesta nu a reacționat în nici un fel. În continuare, partea vătămată l-a rugat să o ducă la bunica sa, martora G.F. în comuna B. Au plecat cu autoturismul inculpatului spre comuna B., dar au trecut prin municipiul Galați, sub pretextul că trebuie să alimenteze autoturismul cu combustibil. Aici au trecut din nou pe la apartamentul făptuitorului R.S., unde partea vătămată a urcat, crezând că fiind cu unchiul său, inculpatul, nu i se poate întâmpla nimic. În apartament partea vătămată a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale, prima dată cu inculpatul G.A., și ulterior cu făptuitorul R.S. De aici au plecat în comuna B., la domiciliul martorei G.F., unde au lăsat pe partea vătămată. Aceasta nu a spus nimic bunicii, fiind amenințată de către cei doi că dacă va spune, va păți ce a pățit martora G.G. În cursul urmăririi penale partea vătămată a condus în teren organele de poliție indicând apartamentul în care a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu cei doi. De asemenea, în urma verificărilor s-a constatat că apartamentul aparține martorei C.V., care îl închiriase martorului T.D., iar acesta îi lăsase cheia făptuitorului R.S. În zilele următoare, inculpatul G.A. a tot sunat pe partea vătămată T.V.M., insistând să vină la domiciliul său unde se afla și verișoara sa.

În zilele următoare, inculpatul a venit în comuna B., cu autoturismul său, însoțit fiind de făptuitorul T.V. (tatăl părții vătămate) și partea vătămată V.M. și au luat pe partea vătămată T.V.M., pentru a merge în comuna T.V. unde urmau să sărbătorească aniversarea zilei numelui părții vătămate V.M. De fapt, făptuitorul T.V. a mers în comuna B. pentru a o convinge pe martora G.F. să o lase pe fiica sa să plece. Au mers la domiciliul inculpatului G.A., unde au aniversat ziua părții vătămate V.M., iar în zilele următoare partea vătămată T.V.M. a rămas la acesta, deoarece nu vroia să o ducă în comuna B., motivând că nu are bani de benzină. În această perioadă, partea vătămată T.V.M. a dormit în același pat cu partea vătămată V.M. și cei doi copii minori ai inculpatului, iar în fiecare seară inculpatul G.A. o trăgea din pat pe partea vătămată T.V.M. și sub amenințări, o obliga să întrețină raporturi sexuale normale, anale și orale, sub privirile părții vătămate V.M.

De asemenea, într-una din seri, la îndemnul inculpatului G.A., făptuitorul N.C.I. (nepot al inculpatului), cu domiciliul în comuna I., județul Galați, a întreținut și el un raport sexual normal cu partea vătămată T.V.M., cercetarea activității infracționale desfășurate de acesta nefiind finalizată motiv pentru care și față de aceste acte materiale s-a dispus disjungerea cauzei.

În zilele următoare, inculpatul G.A. a dus pe partea vătămată T.V.M. în comuna P. jud.Galați, la domiciliul tatălui său, T.V. Partea vătămată a precizat că și tatăl său, fiind în stare de ebrietate a forțat-o și a întreținut raport sexual normal, de față fiind și concubina acestuia, A.A., care se afla la o masă și consuma băuturi alcoolice. După circa două zile, în comuna P., au venit inculpatul G.A. și partea vătămată V.M., cărora partea vătămată T.V.M. le-a povestit că a fost abuzată sexual chiar de tatăl ei. Inculpatul G.A. a luat-o la domiciliul său în comuna T.V. unde a stat circa trei zile, perioadă în care, pe timpul nopții, inculpatul G.A. a întreținut din nou în fiecare seară raporturi sexuale normale, anale și orale cu partea vătămată.

După trei zile, inculpatul G.A. i-a dat părții vătămate T.V.M. suma de 25 RON cu care aceasta a plecat la tatăl său în comuna P., de aici fiind luată de bunica sa, martora G.F.

La câteva zile a fugit de la domiciliul inculpatului G.A. și partea vătămată V.M. la mătușa sa P.T., amândouă povestindu-le acesteia și bunicii, faptul că au fost violate în repetate rânduri de către inculpatul G.A. Ulterior, martora G.F. a luat legătura și cu partea vătămată N.D.A., care și aceasta a confirmat faptul că a fost violată de inculpat și că a rămas însărcinată. Martora G.F. a formulat plângere penală la Postul de poliție al comunei T.V. județul Galați, în termenul legal prevăzut de lege. Mama părții vătămate, T.V.M. nu a mai putut fi audiată deoarece este plecată în Italia. Partea vătămată T.V.M. a împlinit vârsta de 15 ani la data de 17 ianuarie 2010, astfel că la momentul comiterii faptelor, aceasta avea împlinită vârsta de 15 ani.

În cursul urmăririi penale, părțile vătămate V.M. și T.V.M. au fost examinate medico-legal, concluziile fiind că acestea prezintă deflorare completă, mai veche de 14 zile, nu prezintă semne de violență și nu s-a mai recoltat secreție vaginală datorită prezentării tardive la examenul medico-legal. Având în vedere faptul că bunica părților vătămate V.M. și T.V.M. a formulat plângere penală numai pentru acestea, în cauză răspunderea penală a inculpatului G.A. este antrenată pentru toate cele trei părți vătămate, respectiv și pentru partea vătămată N.D.A., conform disp. art. 131 alin. (3) C. pen.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G.A. care în perioada 2008 - 2010 a întreținut în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale (pentru fiecare parte vătămată) raporturi sexuale cu părțile vătămate: V.M. (în vârstă de 13 ani la momentul comiterii primei fapte), T.V.M. (peste 15 ani) și N.A.D. (peste 15 ani, dar care a rămas însărcinată și a și născut), profitând de imposibilitatea acestora de a-și exprima consimțământul (fapta fiind comisă prin constrângere morală), întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de viol în formă continuată (3 fapte în concurs real), prevăzute de: - art. 197 alin. (1

3

) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.M., în vârstă de 13 ani la momentul comiterii primelor fapte); - art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată T.V.M., în vârstă de 15 ani ); - art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată N.A.D., în vârstă de 15 ani, care a rămas însărcinată și a născut); - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând și coroborând probele administrate în cauză prima instanță a constatat următoarele:

Referitor la încadrarea juridică a faptei de viol comisă, conform rechizitoriului, asupra părții vătămate V.M., s-a reținut că activitățile presupus a fi infracționale reținute în sarcina inculpatului G.A. sunt săvârșite la distanțe mari în timp, de ordinul lunilor sau anilor, cu excepția ultimelor două acte din octombrie 2010. Prin urmare, nu poate fi vorba de aceeași rezoluție infracțională, de esența căreia e tocmai curgerea unor intervale mici de timp între acțiunile care realizează conținutul aceleiași infracțiuni. Nefiind îndeplinită această condiție esențială, prima instanța a considerat că nu mai prezintă relevanță juridică identitatea de parte vătămată sau circumstanțele de loc.

Prin urmare, în opinia primei instanțe încadrarea juridică a infracțiunii de viol în care parte vătămată este V.M. este greșită, neputând fi vorba de o singură infracțiune în formă continuată, ci de trei infracțiuni. Având în vedere că în vara și în toamna anului 2008 această parte vătămată avea 13 ani, iar în octombrie 2010 împlinise 15 ani, instanța a constatat că descrierea din rechizitoriu a activităților infracționale ale inculpatului G.A. asupra părții vătămate V.M., se circumscriu următoarelor infracțiuni: două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și o infracțiune de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru această din urmă infracțiune forma continuata subzistă fiind în discuție două acțiuni din octombrie 2010, comise la intervale mici de timp, care pun în evidență aceeași rezoluție infracțională.

Analizând mijloacele de probă care stau la baza acuzațiilor aduse inculpatului G.A. prin rechizitoriu, prima instanță a constatat că acestea conduc cu certitudine la concluzia că faptele de viol asupra părților vătămate V.M. și T.V.M. nu există, fiind incident temeiul legal prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar faptei de viol asupra părții vătămate N.D.A. îi lipsește un element constitutiv sub aspectul laturii obiective, respectiv lipsește constrângerea care ar fi trebuit exercitată de inculpat, fiind vorba de acte sexuale liber-consimțite care atrag incidența temeiului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Instanța a reținut că întreg ansamblul probatoriu a fost construit pe declarațiile celor trei părți vătămate,V.M., T.V.M. și N.D.A., neexistând alte probe directe sau indirecte, care să conducă în vreun fel la conturarea unei certitudini privitoare la comiterea infracțiunilor menționate.

Sesizările la organele judiciare au fost făcute la distanțe foarte mari de timp de datele pretinse pentru începerea activității infracționale, de ordinul anilor, fără a exista în vreun fel posibilitatea ca prin examinări medico-legale să se constate leziuni care să pună în evidență o eventuală constrângere fizică, exercitată asupra părților vătămate.

În ceea ce privește constrângerea morală constatând în amenințări exercitate asupra părților vătămate, prima instanță a constatat că aceasta, pe de o parte, nu reiese din probele administrate, iar pe de altă parte e necredibilă o astfel de versiune, atât timp cât acestea au continuat, fie să locuiască cu inculpatul după așa-zisele agresiuni sexuale, fie să se afle în anturajul acestuia. S-a mai reținut că în locuința inculpatului G.A. erau mai multe persoane, iar realizarea unor agresiuni sexuale în prezența acestora, așa cum au relatat inițial părțile vătămate în faza de urmărire penală, este greu de crezut, atât din perspectiva reacției celorlalte persoane în cazul unor atitudini de refuz ale părților vătămate, cât și din perspectiva consumării acestor acte sexuale care, cu atât mai mult cu cât sunt realizate prin constrângere au nevoie de un cadru izolat fără potențiali martori.

Prima instanță a reținut că părțile vătămate V.M. și T.V.M. au creat o versiune asupra evenimentelor, pe care au comunicat-o imediat unor persoane din familie, respectiv martorilor G.F., P.T., V.R. și G.G., care au relatat organelor judiciare strict ceea ce au auzit de la aceste părți vătămate, fără ca ei să fi remarcat în vreun fel elementele unei astfel de activități infracționale sau să aibă suspiciuni în acest sens.

Versiunea celor două părți vătămate sprijină într-o mică măsură acuzațiile părții vătămate N.D.A., bazându-se tot pe informațiile comunicate de aceasta din urmă.

S-a mai reținut că în faza de judecată, părțile vătămate V.M. și T.V.M. și-au schimbat declarațiile, arătând că nu au fost violate și nici nu au avut relații sexuale liber consimțite cu inculpatul G.A., sursa acestor informații fiind martora G.G., concubina inculpatului, care dorea să se căsătorească cu o altă persoană.

Aceste declarații au fost luate în considerare de instanță întrucât se sprijină pe toate celelalte elemente de fapt care exclud sub o formă sau alta comiterea infracțiunilor de viol.

Pe de o parte, s-a reținut că declarațiile părților vătămate V.M. și T.V.M., date în faza de urmărire penală sunt complet nereale deoarece, așa cum s-a arătat anterior, contextul în care s-ar fi comis faptele nu este în măsură să facă credibilă activitatea infracțională, iar din altă perspectivă T.V.M. a făcut acuzații de viol, susținute de V.M. și împotriva altor persoane, respectiv T.V., R.S. și N.C.I., în strânsă legătură cu faptele inculpatului G.A. Pentru toate aceste persoane parchetul a dispus neînceperea urmării penale. Întrucât faptele nu există, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. fie prin rechizitoriu, fie prin Rezoluția nr. 279/P/2011 din 21 iunie 2011.

De asemenea, prima instanță a considerat că explicația oferită de cele două părți vătămate în sensul că martora G.G. ar fi fost sursa acuzațiilor, întrucât dorea să se căsătorească cu o altă persoană este pe deplin credibilă și se sprijină și pe celelalte elemente de fapt din dosar.

Această martoră, mama lui V.M., arată că trăiește în concubinaj cu inculpatul G.A. de circa 20 de ani și au împreună trei copii. Cu toate acestea, martora nu a sesizat la inculpat vreun comportament infracțional de tipul celui menționat, iar amănunte despre faptele din prezenta cauză ar fi aflat de la P.T., iar ulterior și de la părțile vătămate. Situația conflictuală dintre această martoră care era în Italia și inculpat rezultă și din declarația martorului H.P., șoferul inculpatului, care arată că în anul 2010, în luna decembrie, a fost cu acesta în Italia, inculpatul certându-se cu G.G. Trebuie remarcat și faptul că martora G.G. a avut un comportament asemănător și în trecut, în sensul că în timp ce inculpatul G.A. ispășea o pedeapsă, aceasta a trăit în concubinaj cu V.R. cu care o are pe V.M., aspecte care au fost prezentate chiar de martora G.G. în declarația ei dată în faza de urmărire penală. În opinia primei instanțe, lipsa de fundament probator a acuzațiilor de viol comise asupra părților vătămate V.M. și T.V.M. rezultă și din declarația martorei G.F. dată în faza de judecată care arată că G.G. trăiește în concubinaj în Italia cu un român, iar cele două părți vătămate, la un termen anterior, i-au spus faptul că nu este adevărat că le-ar fi violat inculpatul, motiv pentru care martora le-a spus să zică în fața instanței adevărul.

Prin urmare, instanța a concluzionat că faptele de viol împotriva părților vătămate V.M. și T.V.M. nu există, fiind incident temeiul legal prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce o privește pe partea vătămată N.A.D., aceasta și-a menținut în faza de judecată declarațiile date la urmărire penală. Și cu privire la această parte vătămată s-a arătat anterior că nu există probe care să conducă la conturarea unei constrângeri fizice sau morale asupra acesteia. În acest caz însă, inculpatul G.A. a recunoscut în fața instanței că a avut relații cu partea vătămată N.A.D. cu acordul acesteia. Prima instanță a considerat că declarațiile acestei părți vătămate sunt nesincere. În faza de urmărire penală aceasta a declarat că de când l-a cunoscut pe G.I.N. (fiul inculpatului) și până când acesta a fost prins și arestat de Poliție la București nu a întreținut niciodată raporturi sexuale cu el, nici de bună voie și nici forțată. Probele administrate au condus la concluzia că această parte vătămată a trăit în concubinaj cu G.I.N. în locuința inculpatului, relevante în acest sens fiind declarațiile părților vătămate T.V.M., V.M. date în faza de judecată și declarațiile martorilor G.F. și A.P., G.G. și T.L. Instanța a considerat că declarațiile martorei M.E.I. nu au relevanță, în cauză, întrucât informațiile despre pretinsa agresiune sexuală asupra părții vătămate N.A.D. le știe de la aceasta din urmă, iar precizările acestei martore în sensul că ar fi auzit o discuție telefonică între partea vătămată și inculpat și că aceasta din urmă ar fi făcut referiri la fapte de viol nu sunt credibile, având la bază o poziție subiectivă a acestei martore care a fost colegă cu partea vătămată la un centru de plasament. Nu se poate auzi în mod concret discuția purtată de celălalt interlocutor al părții vătămate, în speță inculpatul, în condițiile în care martora nu a avut la ureche în mod efectiv receptorul mobil.

Totuși, declarațiile părții vătămate N.A.D. care vizează existența unor raporturi sexuale cu inculpatul, coroborate cu declarația din fața instanței a acestuia care recunoaște aceste acte sexuale liber consimțite, conduc la probarea existenței acestor raporturi sexuale, lipsind însă constrângerea, ca element constitutiv al infracțiunii de viol pe latură obiectivă, fiind incident temeiul legal prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În opinia primei instanțe, declarațiile martorilor T.D., C.V. și G.P. nu oferă nici un fel de elemente faptice referitoare la comiterea infracțiunilor de viol de care este acuzat inculpatul, prin mărturia lui G.P. dorind să se contureze un anumit comportament violent al acestuia, însă fără relevanță juridică concretă cu privire la faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul.

Referitor la G.E., mama părții vătămate T.V.M., a reținut că aceasta dă o declarație la organul de urmărire penală dar nu în calitate de martor, ci ca o plângere împotriva inculpatului. În această declarație se fac referiri la informații cu privire la faptele de viol pe care le-a aflat de la fiica ei, care însă și-a clarificat poziția în fața instanței.

În ceea ce privește cea de-a doua schimbare de încadrare juridică pusă în discuție de instanță, la termenul din 5 octombrie 2011, dintr-o infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen., asupra părții vătămate V.M., în trei infracțiuni, respectiv două infracțiuni de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. și o infracțiunea de viol în formă continuată prev. de art 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen., această încadrare a fost exclusă de prima instanță și prezentată anterior. Diferența dintre cele două încadrări juridice puse în dezbatere se referă la cele două infracțiuni din de vara și toamna anului 2008, în condițiile în care s-a arătat că faptele de viol din acea perioadă nu există, ipoteza faptelor de act sexual cu un minor rămâne practic fără obiect, fiind exclusă ca și analiză. Prin concluziile scrise în apărarea inculpatului s-a precizat că în situația în care acesta va fi găsit vinovat să nu i se rețină starea de recidivă, conform art. 38 alin. (2) C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.

Prima instanță a considerat că reținerea disp. art. 37 lit. b) C. pen. la toate încadrările juridice este corectă, în condițiile în care inculpatul este acuzat de comiterea unor infracțiuni de viol din vara și toamna anului 2008, din interiorul termenului de reabilitare. Soluțiile de achitare au condus, potrivit art 350 alin. (2) C. proc. pen., la punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. S-a mai reținut că părțile vătămate V.M. și T.V.M. nu s-au constituit părți civile în cauză, aspecte relatate la termenul din 1 iunie 2011 astfel încât instanța a constatat acest lucru. Partea vătămată N.A.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5 000 RON reprezentând daune morale.

După cum s-a arătat, instanța a reținut că între inculpat și această parte vătămată au existat raporturi sexuale de comun acord, nefiind vorba de o faptă ilicită de viol comisă cu violență de inculpat, aptă să producă un prejudiciu moral. Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. (faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate), pretențiile civile formulate de partea vătămată N.A.D. fiind nefondate.

Împotriva Sentinței penale nr. 674/2011 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Galați a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați criticând-o ca nelegală în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului G.A. pentru infracțiunile de viol deduse judecății.

Sub acest aspect s-a susținut că probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatului, astfel că s-ar fi impus condamnarea acestuia.

Printr-un motiv suplimentar de apel, procurorul de ședință a criticat ca nelegală schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanță în ceea ce privește faptele de viol privind partea vătămată V.M., susținând că încadrarea corectă este cea stabilită prin rechizitoriu.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați s-a apreciat că este fondat, dar nu sub toate criticile formulate.

Prin rechizitoriu s-a reținut că faptele inculpatului G.A., săvârșite în modalitatea și în împrejurările mai sus-menționate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. Reținerea formei agravate a infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., este determinată de faptul că la data când se presupune că au fost săvârșite primele două acte materiale ale infracțiunii (în cursul anului 2008), partea vătămată V.M. avea vârsta de 13 ani. Aceleași acte materiale, presupus a fi săvârșite în cursul anului 2008, au atras și reținerea în sarcina inculpatului a stării de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1500 din 13 iunie 2000 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 919/2000 a Tribunalului Galați.

Mai înainte de a trece la o analiză asupra existenței faptelor descrise în rechizitoriu, Curtea a observat că încadrarea juridică dată acestora este greșită.

Având în vedere intervalul foarte mare de timp, de circa doi ani, care s-a scurs între primele fapte de viol, presupus a fi săvârșite în vara și respectiv în toamna anului 2008, și celelalte două fapte de viol, comise în luna octombrie 2010, a trecut o perioadă de circa doi ani, Curtea și-a format convingerea că nu poate fi vorba de acte materiale săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, ci au existat rezoluții distincte pentru fiecare grup de câte două fapte.

Prin urmare, în opinia Curții, corecta încadrare juridică a faptelor de viol având ca parte vătămată pe V.M. este următoarea: - infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cele două acte materiale presupus a fi comise în anul 2008, când partea vătămată avea 13 ani); - infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale din toamna anului 2010, când partea vătămată depășise vârsta de 15 ani).

Schimbarea încadrării juridice - în sensul de a se face distincție între cele două grupuri de fapte și a se constata că ele nu au la bază o rezoluție infracțională unică a fost pusă în discuție de prima instanță care însă, în mod nejustificat, a fragmentat activitatea infracțională presupus a fi desfășurată în vara - toamna anului 2008, reținând două infracțiuni distincte de viol și nu o singură infracțiune în formă continuată, așa cum este corect.

În ce privește existența faptelor, Curtea, în consens cu prima instanță, a considerat că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu, a vinovăției inculpatului cu privire la primele două acte materiale, presupus a fi săvârșite în vara și respectiv în toamna anului 2008.

Astfel, s-a reținut că, privitor la aceste fapte, organele de urmărire penală au fost sesizate după mai bine de doi ani, (în luna noiembrie 2010), iar cercetările efectuate nu au fost în măsură să identifice existența unor probe certe și concludente, care să confirme declarațiile părții vătămate V.M., date în cursul urmăririi penale.

Singurele probe care confirmă susținerile părții vătămate în sensul că în cursul anului 2008 a fost violată de tatăl său vitreg, inculpatul G.A., sunt declarațiile unor rude apropiate (martora G.G. - mama părții vătămate, martora G.F. - bunica părții vătămate și martora P.T. - mătușa părții vătămate) care sunt însă probe indirecte, redând informațiile pe care martorii le-au aflat de la partea vătămată, după aproximativ doi ani de la data presupusei săvârșiri a faptelor.

Deși prin declarațiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată a afirmat că l-a informat pe tatăl său, martorul V.R., despre faptul că a fost violată de inculpatul G.A. și că, împreună cu acesta, au mers la Postul de Politie F., unde i s-a luat o declarație, relațiile transmise de I.P.J.Galați - Secția 4 Poliția Rurală Tg.Bujor (de care aparține com. F.) nu confirmă această afirmație.

Împrejurarea că declarațiile inculpatului conțin contradicții și inconsecvențe s-a apreciat că nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a vinovăției acestuia, deoarece, potrivit prevederilor art. 66 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei, inclusiv dovedirea vinovăției inculpatului, revenind organelor judiciare.

Având în vedere că, în cauza de față, materialul probator nu este în măsură să dovedească cu certitudine faptele de viol presupus a fi comise de inculpatul G.A. în anul 2008, împotriva părții vătămate V.M., s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului cu privire la infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a considerat însă că probele administrate în cauză fac dovada săvârșirii de către inculpatul G.A., în luna octombrie 2010, a celor două fapte de viol împotriva acelei părți vătămate.

Astfel, din declarațiile date de partea vătămată V.M. în faza urmăririi penale, a rezultat că în cursul lunii octombrie 2010, mama sa, martora G.G., care se afla în Italia, i-a trimis o sumă de bani concubinului ei, inculpatul G.A., pentru a merge în vizită la Penitenciarul Jilava, unde era deținut fiul lor, numitul G.I.N. Totodată martora G.G. i-a cerut fiicei sale,V.M., care locuia în com.V. la mătușa sa martora P.T., să se deplaseze în comuna T.V., pentru a merge împreună cu inculpatul G.A. la Penitenciarul Jilava.

Când au ajuns în mun.T., de unde urmau să ia trenul spre București, inculpatul i-a propus părții vătămate să meargă la un hotel, pentru a se odihni până vine trenul. Partea vătămată a acceptat propunerea și a mers cu inculpatul într-o cameră de hotel, unde acesta prin amenințare, a constrâns-o să aibă cu el un raport sexual normal. După aproximativ două săptămâni, inculpatul a convins-o din nou pe partea vătămată să se deplaseze împreună cu el la Penitenciarul Jilava - asigurând-o că nu o va mai constrânge la raport sexual - dar, odată ajunși în mun.T., a procedat ca și anterior, conducând-o pe partea vătămată la un hotel, unde a forțat-o să aibă cu el raport sexual.

Declarațiile date de partea vătămată V.M. în cursul urmăririi penale se coroborează cu fapte și împrejurări care au rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, făcând dovada vinovăției inculpatului.

Astfel, din declarațiile martorei P.T., mătușa părții vătămate, rezultă că la sfârșitul lunii octombrie 2010 (la scurt timp după consumarea faptelor), partea vătămată a venit la domiciliul său din com.V., jud.Galați și i-a spus că a fost violată de inculpatul G.A. S-a observat că, în condițiile în care mama părții vătămate, martora G.G., locuia în Italia, iar tatăl acesteia, martorul V.R., care locuia în com. F., nu era capabil să-i asigure nici mijloacele de trai și nici educația și supravegherea corespunzătoare, partea vătămată, aflată la vârsta adolescenței, pleca în mod frecvent de la locuința tatălui său pentru a locui diferite perioade de timp la mătușa sa P.T., ori la bunica sa, martora G.F., în com. B., jud.Galați. Aceasta este și explicația faptului că, după ce a fost violată de inculpat, partea vătămată i s-a destăinuit mai întâi martorei P.T., (care a informat-o despre cele întâmplate pe sora sa, martora G.G.), iar ulterior bunicii sale, martora G.F., căreia i-a relatat și despre violul săvârșit de inculpat asupra verișoarei sale, partea vătămată T.V.M.

Deși nu a recunoscut că ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată V.M., inculpatul G.A. a confirmat prin declarațiile sale că partea vătămată a locuit la domiciliul său, în com. T.V., jud.Galați, diferite perioade de timp și că a fost împreună cu aceasta de mai multe ori la Penitenciarul Jilava, în vizită la fiul său G.I.N. - fratele vitreg al părții vătămate.

Coroborând faptele și împrejurările rezultate din mijloacele de probă mai sus-menționate cu concluziile raportului de constatare medico-legală, întocmit la data de 29 noiembrie 2010 (din care rezultă că partea vătămată V.M. prezintă deflorare completă, mai veche de 14 zile, a cărei dată nu se mai poate preciza), Curtea și-a format convingerea că sunt reale susținerile părții vătămate, în sensul că, în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul G.A. a întreținut cu ea, în mod repetat, raporturi sexuale.

Astfel se explică și faptul că partea vătămată V.M. a cunoscut și a relatat în declarațiile sale despre un detaliu al organului sexual al inculpatului (faptul că și-a introdus trei bile din plastic în penis), detaliu pe care inculpatul l-a recunoscut prin declarația dată în cursul urmăririi penale. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată a relatat că inculpatul a constrâns-o să întrețină cu el raporturi sexuale, amenințând-o cu acte de violență îndreptate atât împotriva sa, cât și împotriva mamei sale. Aceste susțineri ale părții vătămate sunt credibile în condițiile în care din declarațiile mai multora dintre martorii audiați în cauză rezultă comportamentul deosebit de violent al inculpatului (sens în care avem în vedere declarațiile martorilor G.G., G.P., P.T. și G.F.).

Ținând cont de vârsta părții vătămate (de numai 15 ani), de educația precară de care aceasta a beneficiat și de lipsa oricărui sprijin moral din partea părinților, Curtea a reținut că amenințările inculpatului, chiar dacă nu au fost urmate de acte de violență, au fost suficiente pentru a-i înfrânge voința și a o împiedica să se opună raporturilor sexuale la care acesta a supus-o. Lipsa totală a sprijinului material și moral din partea părinților au determinat-o pe partea vătămată V.M. ca, și după arestarea inculpatului G.A. în prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, să locuiască sporadic la domiciliul acestuia, împreună cu cei doi copii minori (frații săi vitregi) și cu celelalte rude ale inculpatului. Această împrejurare explică pe deplin faptul că, prin declarațiile date în cursul judecății în fond și în apel, partea vătămată V.M. și-a schimbat declarațiile anterioare, susținând că a fost sfătuită de mama sa G.G., să-l acuze pe nedrept pe inculpat, deoarece urmărea să întrerupă relația de concubinaj cu acesta.

În realitate, Curtea a considerat că, prin această schimbare de atitudine, partea vătămată, aflată la vârsta adolescenței, dorește să "sancționeze" lipsa de interes pe care mama sa a manifestat-o pentru creșterea și educarea ei.

Prin urmare, Curtea nu a luat în considerare declarațiile date de partea vătămată V.M. în faza judecății, ci a reținut din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză, că în luna octombrie 2010 în împrejurările mai sus-arătate, inculpatul G.A. a întreținut cu aceasta relații sexuale, în mod repetat, prin constrângere, faptă care, așa cum s-a arătat mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La încadrarea juridică a faptei nu a fost reținută starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., reținută prin rechizitoriu, pentru următoarele considerente:

Inculpatul G.A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1500 din 13 iunie 2000 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 919 din 12 octombrie 2000 a Tribunalului Galați, la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 ref. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

În urma aplicării art. 34 lit. b) și art. 61 alin. (1) teza II C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare, fiind arestat la data de 29 ianuarie 1999 și eliberat condiționat la 27 iulie 2011, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 489 zile închisoare.

Durata pedepsei s-a împlinit la 28 noiembrie 2002, dată de la care curge termenul de reabilitare. Ținând cont de Decizia nr. 3/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, Curtea a avut în vedere, la calcularea termenului de reabilitare, pedeapsa cea mai grea care intră în componența pedepsei rezultante - respectiv pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În raport de această pedeapsă termenul de reabilitare calculat în baza art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., este de 5 ani și 9 luni și s-a împlinit la data de 28 august 2008. Prin urmare, la data săvârșirii infracțiunii de viol având ca parte vătămată pe V.M. (în luna octombrie 2010) inculpatul era reabilitat de drept, astfel că nu trebuie reținută în sarcina acestuia starea de recidivă.