ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 septembrie 2007, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. J.P. Cluj , să se dispună anularea Hotărârii nr. 20993 din 26 aprilie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de lege deși a făcut dovada că s-a născut la data de 17 iunie 1944, pe timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 532/2007 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.E., a anulat Hotărârea nr. 20993 din 26 aprilie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 17 iunie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2007. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților săi din hotarul numit „Tisa” al satului Dângăul Mic, în satul Dângăul Mic, comuna Căpușa Mare, județul Cluj.

Totodată, instanța de fond a ținut seama de faptul că surorii reclamantei, M.A., i s-a recunoscut, prin hotărâre judecătorească, statutul de persoană refugiată. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond considerând că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru a i se recunoaște statutul de refugiat deoarece, născându-se în locul de refugiu, nu și-a schimbat domiciliul și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând statului român. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru c onsiderentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 19 45, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect,prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi s-au refugiat a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate - așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților. Nu poate fi primit motivul de recurs potrivit căruia persoanele refugiate pe teritoriul statului român nu au suferit persecuții etnice, sens în care trebuie avută în vedere Decizia nr. 41 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală,iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 532/2007 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.