ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 21 septembrie 2007, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.

J.P. Cluj

,

să se dispună anularea Hotărârii nr. 20993 din 26 aprilie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și

cererea, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i acorde

drepturile prevăzute de lege deși a făcut dovada că s-a născut la data de 17

iunie 1944, pe timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința

civilă nr. 532/2007 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.E.,

a anulat Hotărârea nr. 20993 din 26 aprilie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 17

iunie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând

cu data de 1 februarie 2007.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul

probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a

născut pe timpul refugiului părinților săi din hotarul numit „Tisa” al satului

Dângăul Mic, în satul Dângăul Mic, comuna Căpușa Mare, județul Cluj. Totodată,

instanța de fond a ținut seama de faptul că surorii reclamantei, M.A., i s-a

recunoscut, prin hotărâre judecătorească, statutul de persoană refugiată.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P.

Cluj.

Recurenta

critică sentința pronunțată de instanța de fond considerând că reclamanta nu

îndeplinește condițiile legale pentru a i se recunoaște statutul de refugiat

deoarece, născându-se în locul de refugiu, nu și-a schimbat domiciliul și nici

nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu

aparținând statului român.

Examinându-se

sentința atacată în raport cu criticile

formulate,

cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale

incidente

se constată că recursul este nefondat

pentru

c

onsiderentele care vor fi expuse în

continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie

19

45, a avut de suferit persecuții pe motive etnice,

printre situațiile

prevăzute de lege

fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de

domiciliu (art.

1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate,

aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de

domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și

cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Având în vedere

că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect,prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este

cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat

ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au

suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această

situație.

Or, în cauză

este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care

părinții săi s-au refugiat a suportat aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor

exercitate.

Dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al

persoanei strămutate - așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999

– a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și

copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi

primit motivul de recurs potrivit căruia persoanele refugiate pe teritoriul

statului român nu au suferit persecuții etnice, sens în care trebuie avută în

vedere Decizia nr. 41 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Rezultă că instanța de fond

a pronunțat o sentință temeinică și legală,iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 532/2007 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2008.