ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1813/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9

noiembrie 2006, la Curtea de Apel Ploiești, T.N., a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 194 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, solicitând modificarea hotărârii pe care o apreciază ca nelegală și netemeinică.

Sub acest aspect petentul a

susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu a îndeplinit

procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât el a cerut

revocarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 4 iunie

1996, încă din 19 iunie 2000, când a luat cunoștință de acest certificat și

și-a început mandatul de primar.

Din actele cauzei Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 194 din 4 octombrie 2006,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta SC A.T. SA și a

respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul T.N. în

contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R. prin G.F. și SC A.T. SA și ca inadmisibilă

cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul A.G.

Instanța de fond a reținut că

reclamantul nu a făcut dovada că înainte de a formula acțiunea în contencios

administrativ, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate a formulat plângere

prealabilă la M.A.A., organul emitent al certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor din 4 iunie 1996 și prin care să solicite

anularea actului administrativ.

Soluționarea cauzei s-a făcut în

condiții legale, avându-se în vedere că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate emis la 4 iunie 1996, iar cererea de chemare în judecată în sensul

anulării acestui act administrativ s-a formulat la 5 iunie 2006 în fața Curții

de Apel Ploiești, deci la 10 ani și în condițiile în care nu s-a dovedit

parcurgerea procedurii prealabile instituite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În fața instanței de

fond s-a pus în discuție această excepție dar nu s-au adus dovezi că s-ar fi

parcurs procedura prealabilă după cum nici în recurs nu s-au făcut dovezi în

sensul că recurentul-reclamant ar fi contestat în termenul legal eliberarea

certificatului de atestarea dreptului de proprietate în litigiu.

Împrejurarea că

recurentul-reclamant, este confruntat cu 5 săteni precum și cu urmații familiei

D., care vor terenul de 1,75 ha pentru care s-a emis actul administrativ în

litigiu, nu este de natură a suplini necesitatea legală peste care nu se poate

trece a procedurii prealabile contestării în termen a unui act administrativ ca

certificatul în litigiu.

Așa fiind, față de actele cauzei

se constată că recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins conform art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.N., împotriva

sentinței civile nr. 194 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.