ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 28.03.2017, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 4387/22.02.2017 emisă de pârât, respectiv art. 2 al deciziei, și pe cale de consecință să fie obligat pârâtul la plata sumei de 6.959 RON cu dobânda legală aferentă de la data respingerii cererii de plată; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 4257 din 9 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ (contestație) formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta A., invocând critici care vizează cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6, 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de fond a motivat că FGA are dreptul să verifice documentele și să cenzureze sumele solicitate de creditorii de asigurare, însă aceste aspecte nu au fost contestate de către reclamantă, dar instanța trebuia să aibă în vedere că aceste verificări și calcule ale despăgubirii trebuie făcute respectând prevederile legii și ale contractului de asigurare, chestiuni pe care nu le-a verificat sub nicio formă.

A arătat recurenta că instanța de fond a reținut în mod corect că sistemul B. este un sistem certificat și acceptat de toți asigurătorii și unitățile de reparații service, prin urmare nu este nelegală verificarea documentelor prin prisma acestui sistem, însă în cauză există două devize de calcul, pentru același autoturism, întocmite în același sistem B. dar cu rezultate diferite. În această situație numai unul dintre ele poate fi valorificat, poate să producă efecte, respectiv cel pe care instanța să îl arate ca fiind corect întocmit, care îndeplinește condițiile de legalitate iar în acest sens judecătorul trebuie să arate, atât motivele pentru care este înlăturat celălalt deviz, cât și elementele care i-au format această convingere.

Instanța de fond nu a motivat sub nicio formă de ce a valorificat devizul întocmit de FGA și astfel a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, dar nici de ce nu este corect devizul depus de reclamantă în dovedirea întinderii pagubei.

De asemenea, a susținut recurenta că instanța de fond nu a motivat de ce nu a ținut seama de criticile reclamantei cu privire la neregularitățile modului de calcul și a devizului întocmit de FGA, sau de ce nu le-a analizat, ce aspecte i-au format convingerea că susținerile FGA reprezintă adevărul în cauză, cum de altfel nu a motivat nici de ce a considerat ca legală și temeinică decizia contestată.

A mai susținut recurenta că din analiza motivării sentinței atacate singura concluzie care se desprinde este că FGA, ca sistem de garantare a despăgubirilor de asigurări, este îndreptățit și are în atribuții să efectueze verificări ale documentelor și calcule ale despăgubirilor, pe care le poate cenzura, iar pentru ca a folosit în această procedură sistemul B., contestația reclamantei este neîntemeiată.

A mai arătat recurenta că motivele reținute de instanță sunt străine de natura cauzei.

În finalul hotărârii, instanța de fond face o remarcă ce nu are legătură cu obiectul cauzei de față, atunci când arată, în penultimul paragraf, că potrivit art. 17 din Legea nr. 213/2015, contestatoarea se poate înscrie la masa credală a asigurătorului pentru sumele ce depășesc plafonul de garantare prevăzute de lege, respectiv suma de 450.000 RON, iar suma totală de despăgubiri este în cuantum de 16,317.09 RON, iar diferența solicitată este de 6.959,49 RON.

Recurenta a mai susținut că sentința recurată conține și motive contradictorii astfel: "În plus Curtea subliniază că pârâtul FGA nu este ținut în analiza dosarelor de daună de prețurile practicate de anumite unități reparatoare/chiar reprezentanțe ale unor mărci auto, precum C., D., etc.) această situație fiind aplicabilă asigurătorilor care sunt autorizați și sunt liberi să dispună de resursele proprii potrivit propriilor politici profesionale", iar pe de altă parte instanța de fond a reținut că "la analizarea cererilor de plată, FGA se raportează la prețurile unităților service de reprezentanță pentru autoturismele avariate, pentru a evita discrepanțe între sumele solicitate de creditorii de asigurări pentru servicii similare și pentru a asigura respectarea principiului echității în ceea ce privește soluționarea cererilor de plată formulate de aceștia (...)".

A susținut recurenta că aceste motive sunt contradictorii, întrucât instanța a reținut, în prima parte, că FGA nu este obligat să țină cont de prețurile practicate de reprezentanțele auto, iar în același paragraf a reținut că FGA trebuie să se raporteze la prețurile reprezentanțelor pentru respectarea principiului echității în ce privește soluționarea cererilor, motive care în mod evident sunt contradictorii și nu pot conduce către o concluzie.

Astfel, devizul comunicat de reclamantă este întocmit de SC E. SRL Craiova, reprezentanța C., în același sistem B. pe care și FGA îl folosește, iar diferența de sume în cauza prezentă rezultă din faptul că FGA a folosit opțiunea sistemului de clacul cu prețuri ale pieselor non originale (piese alternative), fapt ce a redus cu 40% (4.126.51 RON) totalul valorilor pieselor din deviz, operațiune ce nu este permisă de lege și de clauzele contractuale. De asemenea, FGA a micșorat în deviz tariful de manoperă la 0450 lei/ut (45 RON/oră) și nu a aplicat TVA în deviz nici la piese și nici la manoperă.

În fine, a susținut recurenta că din hotărârea atacată lipsește o analiză asupra temeiniciei și legalității actului emis în temeiul acestor prerogative ale pârâtei, respectiv a deciziei emise de FGA .

Instanța trebuia să arate motivele efective pentru care a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantei, prin raportare la cererea sa, la dispozițiile legale aplicabile și probele administrate și nu doar prin raportare la dreptul FGA de a efectua acest control.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul declarat în raport cu hotărârea instanței de fond și cu probele administrate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, îl va admite, va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, apreciind întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în fapt, la data de 16/17.10.2015 a avut loc riscul asigurat - eveniment rutier - produs din culpa unui autor necunoscut cu privire la auto marca x cu nr. de înmatriculare x, proprietatea reclamantei A., asigurat la data evenimentului rutier cu polița CASCO nr. x emisă de F. SA la data de 20.11.2014. După avizarea daunei, la Fondul de Garantare a Asiguraților a fost constituit dosarul de daună nr. CA/DJ/309.

Deschiderea procedurii de faliment împotriva F. s-a realizat prin încheierea din data de 03.12.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a VII-a civilă, devenind definitiva la data de 28.04.2016.

Reclamanta A. a formulat și adresat pârâtului FGA, la data de 02.04.2016, cererea de plata înregistrată sub nr. x/02.04.2016 pentru acordarea despăgubirilor datorate de asigurătorul falimentar F., despăgubiri pretinse la suma totală de 16.317,09 RON.

Prin Decizia nr. 4387/22.02.2017, pârâtul FGA a admis în parte cererea reclamantei, respectiv pentru suma de 9.357,63 RON (față de suma de 16.317,09 RON solicitată cu titlu de reparații auto avariat), respingând plata diferenței de bani solicitată cu următoarea motivare:

"(...) nu se justifică acordarea sumei de 6.959,49 RON, având în vedere faptul că petenta a solicitat plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor - regie proprie; (...) din analiza procesului-verbal de constatare și a prețurilor pentru piese comunicate de furnizorii autorizați, s-a întocmit devizul estimativ de reparații, în sistemul de specialitate B., rezultând o valoare totală a despăgubirilor în cuantum de 9,357,63 RON reprezentând: total manoperă 706,50 lei, total vopsitorie 2.616,48 RON, total piese 6.034,65 RON; ...FGA utilizează la analizarea daunelor sistemul B. care este o bază de date acceptată de toți asigurătorii și de unitățile de reparație Service și care furnizează o bază uniformă de date pentru toate părțile implicate în procesul de prelucrare a daunelor auto (...)".

Reclamanta a contestat în acțiunea de față soluția pârâtului FGA de respingere a diferenței de despăgubire pretinsă la plată. Hotărârea recurată este nelegală.

Este de precizat că modul în care instanța de fond interpretează probele administrate și stabilește pe baza acestora o anumită situație de fapt nu constituie motiv de recurs în actuala reglementare a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., însă, potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Instanța de fond, în motivare, nu a făcut niciun fel de referire la probele depuse de reclamanta, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susținerile acesteia, în baza probelor administrate.

Instanța de fond a constatat legalitatea Deciziei nr. 4387/22.02.2017, emisă de pârât, prin care acesta a admis în parte cererea reclamantei, pentru suma de 9.357,63 RON, și nu a admis suma de 16.317,09 RON, solicitată cu titlu de reparații auto avariat, pentru motivele expuse anterior. A reținut, pe de o parte, că pârâtul FGA nu este ținut în analiza dosarelor de dauna de prețurile practicate de anumite unități reparatoare, aceasta situație fiind aplicabilă asigurătorilor care sunt autorizați și sunt liberi să dispună de resursele proprii potrivit propriilor politici profesionale, iar pe de altă parte, în mod contradictoriu, faptul că la analizarea cererilor de plată, FGA se raportează la prețurile unităților service de reprezentanță pentru autoturismele avariate, pentru a evita discrepanțe între sumele solicitate de creditorii de asigurări pentru servicii similare și pentru a asigura respectarea principiului echității în ceea ce privește soluționarea cererilor de plată formulate de aceștia.

Reclamanta a invocat faptul că din înscrisul de calculație al daunei, întocmit tot în baza sistemului B., de către FGA, rezultă o diferență de 6.959 RON, ca urmare a faptului că în contextul acestui calcul au fost avute în vedere piese non originale (piese alternative), situație care trebuia lămurită de prima instanță.

Devizul de calcul al reparației nr. 13/02.12.2015, întocmit de SC E. SRL Craiova - reprezentanța C., depus în susținerea acțiunii de către reclamantă la instanța de fond, se raportează tot la sistemul B., omologat și acceptat de către toți asigurătorii pentru calculul daunelor autor provenite din accidente, însă instanța de fond nu a arătat de ce a înlăturat acel înscris, nu a analizat și nu a lămurit dacă se referă la piese originale, așa cum pretinde reclamanta.

Potrivit susținerilor părților, ambele înscrisuri depuse atât devizul reparației nr. 13/02.12.2015, întocmit de SC E. SRL Craiova, cât și înscrisul de calculație al daunei întocmit de FGA, sunt emise în baza aceluiași sistem de prețuri B., însă instanța de fond nu a motivat de ce a înlăturat devizul depus de reclamantă și a reținut cu precădere că înscrisul de calculație întocmit de FGA, este realizat "pentru a se evita crearea unui mecanism de despăgubire variabil și diferit de la o situație la alta, în funcție de unitățile service care procedează la reparația autovehiculelor avariate și de prețurile practicate de fiecare dintre acestea, pentru ipoteze similare și daune asemănătoare, pârâtul FGA a recurs la modalitatea de calcul, prin intermediul sistemului de prețuri B., acceptată de toți asigurătorii și de unitățile de reparație service".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Omisiunea instanței de fond de a cerceta și analiza în mod efectiv motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, în baza probelor administrate, nu permite analiza celorlalte motive de recurs și echivalează cu nejudecarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei și va casa sentinței atacate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 4257 din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - GV