ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4192/2020

Ședința publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 ianuarie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA", "Fondul"), a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 2771/22.11.2016, emisă de pârât;

(ii) obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1625 de RON, conform cererii de plată nr. x/14.01.2016, înregistrată la FGA cu nr. 5743/28.01.2016.

Prin sentința civilă nr. 2631 din 26 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;

- a anulat Decizia nr. 2771/22.11.206, emisă de pârât;

- a obligat pârâtul să analizeze pe fond cererea de plată a reclamantei;

- a respins, în rest, pretențiile formulate, ca neîntemeiate;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 212,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 2631 din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

3.2. Reclamanta A. S.A. a declarat recurs incident împotriva aceleiași sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii atacate și obligarea directă a pârâtului la plata sumelor solicitate în temeiul cererii de plată, precum și înlăturarea din sentință a considerentelor apreciate de reclamantă a fi contradictorii și străine de natura cauzei.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, reclamanta A. S.A. a invocat excepția nulității recursului principal, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce se succed:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 2631 din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 11.12.2017, conform dovezii de înmânare aflată la dosarului instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 27.12.2017, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin poșta electronică, la data de 28.12.2017 și prin serviciul de curierat, la data de 29.12.2017.

Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 28.12.2017, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 27.12.2017.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților este tardiv formulat, urmând a fi respins în consecință.

În ceea ce privește recursul incident declarat de reclamanta A. S.A., Înalta Curte reține că, potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. (...)", iar conform art. 472 alin. (2) C. proc. civ.:

"Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În raport de aceste dispoziții legale și de soluția de respingere, ca tardiv formulat, a recursului principal, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2631 din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2631 din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.A. împotriva aceleiași sentințe, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.