ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 40 din data de 18 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Novaci în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri a declarat apel Ministerul Public care a susținut că în mod greșit instanța de fond, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 947 din 31 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci împotriva Sentinței penale nr. 40 din 18.03.2020 a Judecătoriei Novaci. A fost desființată sentința apelată pe latură penală și rejudecând în baza art. 336 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. rap. la art. 92 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la serviciul de probațiune Gorj la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supraveghere sa; c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile la una din două instituții, Primăria comunei Polovragi sau Școala generală nr. x Polovragi.

În baza art. 93 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să frecventeze un program de reintegrare socială desfășurat de Serviciul de Probațiune Gorj sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, aferente urmăririi penale și judecării cauzei la instanța de fond.

Instanța de apel a reținut că în drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că în data de 27.01.2019, ora 1917 a fost depistat conducând în trafic pe DJ 665 o autoutilitară marca x cu numărul de înmatriculare x, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,49 grame‰ alcool pur în sânge la prima probă și de la de 1,44 g‰, alcool pur în sânge la cea de a doua probă de întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 947 din 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a declarat recurs în casație, la data de 2 octombrie 2020.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a invocat cazul de casare de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inculpatul, prin apărător a arătat că soluția de condamnare este netemeinică și nelegală, deoarece pentru a se pronunța o soluție de condamnare, ar fi fost nevoie de stabilirea unei valori a alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii pe drumurile publice mai mare de 0,80 mg/l, chiar teoretică și orientativă, ca probă reper, probă care să poată fi coroborată cu rezultatele analizei toxicologice ulterioare epuizării presupusei infracțiuni și cu rezultatul alcooltestului. S-a arătat că întreg probatoriul administrat în cursul procesului penal nu a condus la ideea că inculpatul ar fi săvârșit vreo infracțiune prevăzută de lege, întrucât nu s-a putut dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul conducerii pe drumurile publice, valoarea alcoolemiei inculpatului depășea 0,80 mg/l, motiv pentru care fapta nu este prevăzută de legea penală.

Concluzionând, s-a arătat că în cauză nu există probe din care să se stabilească că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, motiv pentru care hotărârea atacată a fost pronunțată doar pe probabilității, pe prezumții relative și nu pe certitudinii, izvorâte din probele administrate în cauză.

S-a solicitat admiterea recursului casarea hotărârii atacate și, în rejudecare achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 947 din 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 10 februarie 2021.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 947 din 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În recursul în casație de față, inculpatul A., prin apărător, invocând cazul de casare de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, deoarece întregul probatoriul administrat în cursul procesului penal nu a condus la ideea că ar fi săvârșit vreo infracțiune, întrucât nu s-a putut dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul conducerii pe drumurile publice, valoarea alcoolemiei depășea 0,80 mg/l. Totodată, inculpatul susține că instanța de apel a nesocotit Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, care a statuat că sintagma " la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.

Înalta Curte reamintește că, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că, la 1 februarie 2014, prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. nr. 757/12.11.2012, a fost abrogat art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în M. Of. nr. 670/3.08.2006, cu modificările și completările ulterioare, care la alin. (1) prevedea următoarele: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani".

Art. 336 alin. (1) din C. pen. nu a preluat identic textul art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ci a modificat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii.

Dacă din reglementarea anterioară se desprindea cerința ca îmbibația alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului sau tramvaiului, noua reglementare prevede condiția ca autorul faptei să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice.

Așa cum rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., prin modificarea conținutului infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilității unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenientelor create de această estimare.

Soluția legislativă prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 impunea calculul retroactiv al alcoolemiei, care consta în determinarea îmbibației de alcool existente la momentul conducerii autovehiculului și necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicației etilice (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei (parag. 19 - 22).

Prin decizia mai sus citată, Curtea Constituțională a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a reținut că sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.

Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia.

Modificarea incriminării a fost dublată de introducerea unei prevederi procedurale cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, dispozițiile art. 190 alin. (8) din C. proc. pen. stabilind că "în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale".

Apărătorul inculpatului a mai susținut (motive recurs casație), că "fiind vorba despre o infracțiune continuă de pericol, conducerea autovehiculului în condițiile date, se săvârșește în momentul începerii deplasării pe drumul public și se consumă tot în acel moment, al executării integrale a elementului material".

În parag. 26 al deciziei, Curtea Constituțională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul «săvârșirii infracțiunii» ca fiind «cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului», ea a furnizat, astfel, atât autorităților cu competențe în procesul de legiferare, cât și instanțelor judecătorești toate elementele necesare pentru cunoașterea efectelor ce trebuie atribuite deciziei sale.

Susținerile inculpatului potrivit cu care pentru a se pronunța o soluție de condamnare ar fi fost nevoie de stabilirea unei valori a alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii pe drumurile publice echivalează cu obligativitatea administrării probatoriului.

Astfel, administrarea de probe pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului este obligația instanței expres prevăzută de art. 349 din C. proc. pen., condamnarea urmând a fi pronunțată dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Așa cum a reținut instanța de apel, inculpatul A. a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, în urma testării rezultând că la data de 27.01.2019, ora 19:17, acesta avea 0,48 mg/l alcool în aerul expirat, apoi i s-au prelevat 2 probe de sânge, la orele 20:03 și 21.03 și 20,35, stabilindu-se că avea o alcoolemie de 1,49 g/l la prima probă și respectiv 1,44 g/l la cea de a doua probă.

Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, relevantă este Decizia nr. 3 din 12 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 392/28.05.2014, prin care s-a statuat că "În aplicarea art. 336 alin. (1) din C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare."

Aprecierile inculpatului referitoare la ora recoltării probelor de sânge, la raportul de expertiză medico-legală, la declarațiile făcute în fond și în apel, la împrejurarea că instanța de apel nu a administrat alte probe sunt critici ce nu pot fi analizate de Înalta Curte deoarece excedă căii extraordinare a recursului în casație.

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, neputând în această cale de atac să se procedeze la o reevaluare a materialului probator.

Așa fiind, fapta inculpatului A. constând în aceea că în data de 27.01.2019, ora 1917 a fost depistat conducând în trafic pe DJ 665 o autoutilitară marca x cu numărul de înmatriculare x, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,49 grame‰ alcool pur în sânge la prima probă și de la de 1,44 grame‰, alcool pur în sânge la cea de a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 947 din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosar nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 947 din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosar nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2021.

GGC - ED