ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 250/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10 martie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza dispozițiilor art. 104 alin. (9), (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost prelungită măsura arestării persoanei solicitate A., în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 31.10.2019 de Tribunalul St Albans Regatul Unit, măsură dispusă prin Sentința penală nr. 18/F/11.02.2021 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/2021, mandat nr. x/E/11.02.20212), pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 13.03.2021 și până la data 11.04.2020, inclusiv, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că prin Sentința penală nr. 18/F/11.02.2021 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul de fond nr. x/2021, în temeiul art. 85 din Legea nr. 302/2004 în referire la art. 13 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităților judiciare din Marea Britanie, iar, în baza art. 109 alin. (1) în referire la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a admis cererea autorităților judiciare din Marea Britanie și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 31.10.2019 de Tribunalul St Albans Regatul Unit pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 11.02.2021 și până la data de 12.03.2021, inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

S-a constatat că, prin Ordonanța nr. x din 11.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 11.02.2021, ora 09:30.

Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, Curtea a reținut că la data de 11.02.2021, prin adresa din 11.02.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a solicitat admiterea punerea în executare a unui mandat european de arestare emis la data de la data de 31.10.2019 de autoritățile judiciare din Marea Britanie, respectiv de Judecătorul de Pace de la Tribunalul St. Albans, pe numele persoanei solicitate A..

Mandatul european de arestare a fost emis în baza mandatului de arestare în primă instanță emis de Curtea Magistraților în 2019.

Persoana solicitată în Marea Britanie este cercetată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni: cinci infracțiuni de vătămare corporală gravă, prevăzute de paragrafele S18 și S20 din Legea privind infracțiunile împotriva persoanei din 1861, o infracțiune de agresiune urmată de vătămare corporală, prevăzută de parag. S47 din Legea privind infracțiunile împotriva persoanei din 1861, o infracțiunea de jefuire, prevăzută de parag. S8 din Legea privind furtul din 1968, o infracțiune de furt, prevăzută de parag. S1 din Legea privind furtul din 1968 și o infracțiune de tâlhărie, prevăzută de parag. S9 (I) (b) din Legea privind furtul din 1968, sunt dintre cele expres menționate în dispozițiile art. 97 alin. (1) punctul 14 din Legea nr. 302/2004, ceea ce înseamnă că nu trebuie verificată condiția dublei incriminări.

Ca situație de fapt, s-a reținut că, la data de 02.09.2019, în jurul orei 10:30, persoana solicitată A. a pătruns fără consimțământ în locuința numitelor B. și C. la adresa din Montrose Avenue nr. 65-Luton, unde le-a agresat pe acestea și pe numita D., în vârstă de 14 ani, nepoata numitei B., cauzându-le, cu intenție, în zone vitale ale corpului (a fost vizată, în special, zona capului victimelor) vătămări corporale grave. De asemenea, în aceeași dată, a sustras din locuința acestora receptorul TV prin satelit Virgin, receptorul TV prin satelit vietnamez și Nintendo Wii. (un număr de 9 infracțiuni).

Curtea a constatat că deși Marea Britanie, începând cu data de 01.02.2020, nu mai este stat membru a Uniunii Europene, mandatul european supus executării, emis de autoritățile britanice, produce efecte juridice în continuare, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, având în vedere încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlanda de Nord din Uniunea Europeană cu Uniunea Europeană (acord comercial și de cooperare), în baza căruia dispozițiile privind mandatul european de arestare sunt similare cu cele ale Deciziei Cadru 2002/584/JAI.

S-a constatat că în conformitate cu art. 112 din Titlul VII - Partea a III-a din Acordul Comercial și de Cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, acordul menționat mai sus se aplică în situația în care persoana solicitată nu a fost arestată anterior datei de 01.01.2021.

S-a mai reținut că procedura de predare continuă în baza mandatului european de arestare, în temeiul dispozițiilor art. 112 din TCA.

Cu privire la normele tranzitorii, EUROJUST a transmis autorităților judiciare din statele membre un punct de vedere referitor la mandatele europene de arestare precum și la celelalte cereri. La punctul 3.1. din materialul transmis de EUROJUST, s-a apreciat că formularele mandatelor europene de arestare emise anterior datei de 31.12.2020, vor fi considerate valabile nefiind necesară solicitarea emiterii unor noi formulare.

De asemenea, s-a reținut că - potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată - dispozițiile privitoare la executarea unui mandat european de arestare din acest act normativ, se aplică și în cazurile în care între România și un alt stat este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului.

Prezentă în instanță, persoana solicitată A. a precizat că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Marea Britanie și că nu renunță la regula specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare s-a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. 1 - 32 din Legea nr. 302/2004, infracțiunile menționate expres în acest text de lege, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent și dacă sunt sancționate potrivit legii statului emitent cu o pedeapsă de cel puțin 3 ani închisoare, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Curtea a constatat că faptele săvârșite sunt din cele care pot da naștere la predare, deoarece sunt sancționate de legea statului emitent cu detențiunea pe viață și sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, motive expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, astfel încât cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, de punere în executare a mandatului european de arestare, a fost pe deplin justificată.

Astfel, s-a constatat că, potrivit legii române, nu a intervenit prescripția răspunderii penale ori amnistia sau grațierea și nici o altă cauză care împiedică executarea.

Din informațiile oferite de fișa de cazier, nu a reieșit că persoana urmărită nu este cercetată și nici nu a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte; persoana supusă mandatului european de arestare răspunde penal.

Având în vedere cele de mai sus, dar și necesitatea unei bune cooperării judiciare între statele membre, Curtea a apreciat ca fiind oportună predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Marea Britanie.

În consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile în Marea Britanie pe numele persoanei solicitate A. și că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, coroborat și cu consimțământul la predare al persoanei solicitate, Curtea a admis cererea autorităților judiciare din Marea Britanie și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

În vederea predării autorităților judiciare din Marea Britanie s-a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 11.02.2021 până la data de 12.03.2021, inclusiv.

S-a constatat că, prin Ordonanța nr. 4 din 11.02.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 12.02.2021, ora 09:30.

Totodată, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

La data de 26.02.2021, Biroul Central Interpol din Manchester a transmis către Biroul Național Interpol din România mesajul din 25.02.2021, privind pe persoana solicitată A., prin care a solicitat prelungirea termenului de predare pentru cetățeanul român.

În data de 23.02.2021, Biroul Național Interpol din România a solicitat omologilor britanici transmiterea unui plan de zbor pentru preluarea persoanei într-un termen de 10 zile, în conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) rap. la art. 85 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Omologii britanici au motivat solicitarea de prelungire menționând că, din cauza restricțiilor generate de pandemia COVID-19, nu au putut găsi un zbor în perioada impusă.

S-a solicitat prelungirea termenului de predare și, totodată, prelungirea măsurii arestului preventiv față de persoana solicitată A., pentru a fi posibilă predarea persoanei solicitate la data de 25.03.2021.

În drept, cererea formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 113 și art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor Sentinței penale nr. 18/F/11.02.2021 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/2021), s-a emis mandatul european de arestare nr. x/E/11.02.2021.

Din adresa din 24.02.2021 a I.P.J. Galați rezultă că persoana solicitată A. a fost transferată din Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Galați în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău din data de 23.02.2021 în baza mandatului european de arestare nr. x/E emis de Curtea de Apel Galați la data de 11.02.2021.

Curtea a reținut că au fost îndeplinite dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind procedura de executare a mandatului european de arestare, în sensul că față de persoana solicitată A. s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

De asemenea, cu privire la predarea persoanei solicitate, potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, urmând ca aceasta să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită, respectiv la data de 23.03.2021.

Referitor la cererea persoanei solicitate, privind amânarea predării până la soluționarea dosarelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești din România, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită în condițiile în care există deja o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate A..

Pe de altă parte, comparând stadiul procesual, dar mai cu seamă natura infracțiunilor pentru care A. este cercetat în România și în Marea Britanie, Curtea a observat că gravitatea faptelor comise în străinătate (tâlhărie, vătămare corporală gravă) este vădit superioară față de gravitatea celor comise pe teritoriul României (conducere fără permis, lovire și alte violențe), astfel încât se impune efectuarea cu prioritate a anchetei penale din Regatul Unit.

Nu în ultimul rând, infracțiunile comise pe teritoriul României sunt relativ recente, acțiunea penală - în ambele cauze - fiind pusă în mișcare în anul 2019, neexistând riscul de a se prescrie răspunderea penală.

Față de aceste aspecte, având în vedere că Biroul Central Interpol din Manchester, respectiv autoritățile judiciare din marea Britanie, informează cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a numitului A., din cauza zborurilor insuficiente între România și Marea Britanie, dar și a restricțiilor impuse în contextul pandemiei Covid-19, în temeiul art. 104 alin. (9), (10) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată, cu consecința prelungirii măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 31.10.2019 de Tribunalul St Albans Regatul Unit, măsură dispusă prin Sentința penală nr. 18/F/11.02.2021 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/2021, mandat nr. x/E/11.02.20212), pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 13.03.2021 și până la data 11.04.2020, inclusiv.

Împotriva încheierii din data de 10 martie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A., prin motivele contestației susținând, în esență, că a fost de acord cu extrădarea, dar dorește amânarea predării până la finalizarea celorlalte afaceri judiciare de pe teritoriul României, pe care dorește să le rezolve.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, și a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 26.02.2021, Biroul Central Interpol din Manchester a transmis către Biroul Național Interpol din România mesajul din 25.02.2021, privind pe persoana solicitată A., prin care a solicitat prelungirea termenului de predare pentru cetățeanul român.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Marea Britanie nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, prima instanță, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 13.03.2021 și până la data 11.04.2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluții, solicitând amânarea predării și punerea sa în libertate până la momentul predării către autoritățile din Marea Britanie.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul persoană solicitată E. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de amânare a predării și dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, respectiv lăsarea în libertate, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul -SARS-CoV2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel din Marea Britanie, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial, 12 martie 2021.

De asemenea, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora: "În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată în vederea predării, începând cu data de 11.02.2021, când, prin Sentința penală nr. 18/F/11.02.2021 a Curții de Apel Galați s-a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia și s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 11.02.2021 până la data de 12.03.2021, inclusiv.

În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Marea Britanie constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de prima instanță în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 10 martie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 79 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 10 martie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2021.

GGC - GV