ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2095/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul Local al Muncipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara, în calitate de reclamanți au solicitat în contradictoriu cu SC B.T. SA, în calitate de pârâtă, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum total de 1.407.252 lei, reprezentând despăgubire și majorări de întârziere pentru folosirea fără titlu a terenului situat în Timișoara, aferent construcțiilor T.F. reprezentând taxă de ocupare a domeniului public al Municipiului Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 1103 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1619/30/2009, s-a admis excepția de netimbrare și s-a anulat cererea formulată de reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SA, având ca obiect pretenții. În motivare, instanța a reținut că, la termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009, reprezentantul pârâtei a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată. Prin încheierea din 16 iunie 2009, a fost fixată în sarcina reclamanților obligația de a depune taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, în cuantum de 31.331,56 lei și 5 lei timbru judiciar.

Reclamanții nu au dat curs acestei solicitări, nesocotind dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 potrivit cu care „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat". În consecință, instanța a apreciat că sunt incidente prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 - "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii" și, în consecință, a admis excepția de netimbrare, anulând cererea ca netimbrată. Prin Decizie nr. 13/ A din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, s-a admis apelul formulat de reclamanții apelanți Municipiul Timișoara, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1103 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1619/30/2009, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Conform art. 5 alin. (1). lit. a) din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, veniturile bugetare locale se constituie din „venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit". Conform art. 7, alin. (1) din același act normativ, „veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute". Așadar, suma pretinsă de reclamanți are ca destinație bugetul local al Municipiului Timișoara. Conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile de chemare în judecată formulate de instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.

Acest text de lege nu face distincție raportat la natura sumelor pretinse (impozite, taxe locale, despăgubiri sau chirii contractuale), ci are în vedere destinația sumelor respective. În consecință, apelanții fiind instituții publice, formulând o acțiune care are ca obiect venituri publice, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, beneficiază de scutire de taxă de timbru, astfel că în mod greșit cererea introductivă a fost anulată ca netimbrată, motiv pentru care, admițând apelul, Curtea va desființa sentința atacată și, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva acestei decizii, pârâta SC B.T. SA Timișoara a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legala a sentinței civile pronunțate de Tribunalul Timiș.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că instanța de fond a stabilit în mod corect că pretențiile solicitate nu au natura unor venituri bugetare, instanța de apel transformând această excepție a scutirii într-o regulă generală ce privește orice venituri ale instituțiilor publice, nesocotind astfel voința legiuitorului.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente : Suma pretinsă de reclamanți intră în categoria veniturilor publice, constituindu-se venit la bugetul local al Municipiului Timișoara în temeiul art. 5 și 7 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale potrivit cărora „veniturile bugetare locale sunt constituite clin venituri proprii formate din (...) alte venituri și se includ în buget, în totalitate, în sume brute.'' Articolul 17 din Legea nr. 146/1997 constituie regula generală aplicabilă instituțiilor publice în materia timbrajului, excepțiile fiind de strictă interpretare, în funcție de particularitățile speței dedusă judecății.

În concluzie, față de textele de lege anterior menționate, având în vedere și calitatea de instituție publică a reclamantelor, Înalta Curte apreciază că acestea beneficiază de scutirea de taxă de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul SC B.T. SA Timișoara împotriva Deciziei nr. 13/ A din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul SC B.T. SA Timișoara împotriva Deciziei nr. 13/ A din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ce nefondat. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2010.