ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2095/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată, Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul Local al Muncipiului

Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara, în calitate de reclamanți au

solicitat în contradictoriu cu SC B.T. SA, în calitate de pârâtă, obligarea

pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum total de 1.407.252 lei, reprezentând

despăgubire și majorări de întârziere pentru folosirea fără titlu a terenului

situat în Timișoara, aferent construcțiilor T.F. reprezentând taxă de ocupare a

domeniului public al Municipiului Timișoara.

Prin sentința

civilă nr. 1103 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr.

1619/30/2009, s-a admis excepția de netimbrare și s-a anulat cererea formulată

de reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar, Consiliul Local

al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara, în contradictoriu

cu pârâta SC B.T. SA, având ca obiect pretenții.

În motivare,

instanța a reținut că, la termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009,

reprezentantul pârâtei a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în

judecată.

Prin încheierea

din 16 iunie 2009, a fost fixată în sarcina reclamanților obligația de a depune

taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, în cuantum de

31.331,56 lei și 5 lei timbru judiciar.

Reclamanții nu

au dat curs acestei solicitări, nesocotind dispozițiile art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 146/1997 potrivit cu care „taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat".

În consecință,

instanța a apreciat că sunt incidente prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 - "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii" și, în

consecință, a admis excepția de netimbrare, anulând cererea ca netimbrată.

Prin Decizie nr.

13/ A din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, s-a admis apelul formulat de reclamanții apelanți Municipiul

Timișoara, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva

sentinței civile nr. 1103 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosar nr. 1619/30/2009, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Conform art. 5

alin. (1). lit. a) din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, veniturile

bugetare locale se constituie din „venituri proprii, formate din: impozite,

taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din

impozitul pe venit".

Conform art. 7,

alin. (1) din același act normativ, „veniturile și cheltuielile se includ în

buget în totalitate, în sume brute".

Așadar, suma

pretinsă de reclamanți are ca destinație bugetul local al Municipiului

Timișoara.

Conform art. 17

din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile de

chemare în judecată formulate de instituții publice, indiferent de calitatea

procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. Acest text de lege

nu face distincție raportat la natura sumelor pretinse (impozite, taxe locale,

despăgubiri sau chirii contractuale), ci are în vedere destinația sumelor

respective.

În consecință,

apelanții fiind instituții publice, formulând o acțiune care are ca obiect

venituri publice, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, beneficiază de

scutire de taxă de timbru, astfel că în mod greșit cererea introductivă a fost

anulată ca netimbrată, motiv pentru care, admițând apelul, Curtea va desființa

sentința atacată și, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va desființa

sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva

acestei decizii, pârâta SC B.T. SA Timișoara a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei atacate, respingerea

apelului și menținerea ca temeinică și legala a sentinței civile pronunțate de

Tribunalul Timiș.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, pârâta a arătat că instanța de fond a stabilit în mod

corect că pretențiile solicitate nu au natura unor venituri bugetare, instanța

de apel transformând această excepție a scutirii într-o regulă generală ce

privește orice venituri ale instituțiilor publice, nesocotind astfel voința

legiuitorului.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente :

Suma pretinsă

de reclamanți intră în categoria veniturilor publice, constituindu-se venit la

bugetul local al Municipiului Timișoara în temeiul art. 5 și 7 din Legea nr.

273/2006 privind finanțele publice locale potrivit cărora „veniturile bugetare

locale sunt constituite clin venituri proprii formate din (...) alte venituri

și se includ în buget, în totalitate, în sume brute.''

Articolul 17

din Legea nr. 146/1997 constituie regula generală aplicabilă instituțiilor

publice în materia timbrajului, excepțiile fiind de strictă interpretare, în

funcție de particularitățile speței dedusă judecății.

În concluzie,

față de textele de lege anterior menționate, având în vedere și calitatea de

instituție publică a reclamantelor, Înalta Curte apreciază că acestea

beneficiază de scutirea de taxă de timbru potrivit art. 17 din Legea nr.

146/1997.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul declarat de pârâtul SC B.T. SA Timișoara împotriva Deciziei nr.

13/ A din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul SC B.T. SA Timișoara împotriva Deciziei nr. 13/ A

din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

ce nefondat.

Irevocabila.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 iunie 2010.