ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 918/2019

HOTĂRÂRE

15.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 918/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată de petenta SCPEJ A. în interesul creditoarei B., înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 25.02.2019, sub numărul 4404/300/2019, s-a solicitat, în contradictoriu cu debitorul C., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentant de Sentința civilă nr. 509/F/26.11.2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. x/2016.

Prin Sentința nr. 2223/11.03.2019 Judecătoria Sector 2 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, reținând că debitorul nu are domiciliul în sens procesual în sectorul 2 București, ci în Deva, județ Hunedoara, fiind stabilită reședința la această adresă încă din 12.11.2018.

Prin Sentința nr. 1285/04.04.2019 Judecătoria Deva a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Judecătoria Deva a reținut că debitorul C. are domiciliul în municipiul București, Șos. x, începând cu data de 01.02.2013, astfel cum reiese din copia actului de identitate depus la dosar la fila x și din interogarea DEPABD de la fila x generată la data de 21.02.2019. Potrivit copiei actului de identitate, începând cu data de 12.11.2018, debitorul și-a stabilit reședința în municipiul Deva, jud. Hunedoara, pentru o perioadă de 1 an.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazului în care legea dispune altfel ", iar art. 666 alin. (1) din același cod arată că executarea silită va fi încuviințată de instanța de executare.

Rezultă că stabilirea instanței care este instanță de executare se face raportat la domiciliul debitorului, iar nu la reședința acestuia, cele două noțiuni fiind distincte, sens în care competența aparține Judecătoriei Sector 2 București, în raza căreia debitorul a avut domiciliul atât la data sesizării instanței, cât și în prezent.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal sus citat instituie o competență în care prioritatea este acordată, succesiv, instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Este de observat că instanțele aflate în conflict nu au opinii diferite în ce privește acest text legal, ci în ceea ce privește raportarea la noțiunea de "reședință" sau aceea de "domiciliu".

Astfel, potrivit art. 86 alin. (1) C. civ. "Cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliu sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe".

De asemenea, art. 87 C. civ. reține că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar art. 88 stabilește că "Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară".

Referitor la dovada domiciliului, art. 90 alin. (1) C. civ. prevede că aceasta se face "(...) cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate", iar în lipsa acestor mențiuni, sau atunci când ele nu corespund realității, alin. (2) reține că "(...) stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane".

Prin cererea de învestire a instanței cu încuviințarea executării silite formulată de petenta SCPEJ A. în interesul creditoarei B., a fost indicat domiciliul debitorului C. în București, șos. x.

Același domiciliu a rezultat și din relațiile obținute prin intermediul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, dar și din copia cărții de identitate a debitorului, aflată la dosarul cauzei.

Chiar dacă în cartea de identitate a debitorului a fost înscrisă o adresă de reședință, se reține că ceea ce interesează în materie de competență în etapa executării silite este, în acord cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., domiciliul sau sediul debitorului.

De altfel, trebuie avut în vedere că însăși executarea silită a cărei încuviințare s-a urmărit de către creditoare, este una indirectă imobiliară, având ca obiect două imobile situate în București, dintre care unul este chiar cel în care domiciliază debitorul, astfel încât desfășurarea procedurii execuționale pe raza unei alte localități nu poate fi justificată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Sector 2 București.