ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 19/01/2019, sub nr. x/2019, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite pornită în dosarul execuțional nr. x/2019 ca urmare a cererii formulate de creditorului B., actualmente BNP C. SA, împotriva debitorului D., în temeiul titlului executoriu reprezentant contract de credit nr. x/29.12.2016.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în localitate, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Din verificările efectuate din oficiu în baza de date DEPABD, reiese că debitorul D., figurează începând cu data de 31 iulie 2018 cu reședința în Mun. Timișoara, str. x, et. ap. 19.

Având în vedere aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Deva, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 529 alin. (2) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a prezentei cereri către Judecătoria Timișoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara.

Conform art. 666 C. proc. civ. în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare (...)".

Instanța de executare este, conform art. 651 C. proc. civ. judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conform adresei din data de 06.02.2019 comunicate de grefa Judecătoriei Timișoara, debitorul D. avea domiciliul în sat (...), jud. Deva la data sesizării organului de executare (07.01.2019).

Conform art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Potrivit art. 88 C. civ. reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară așadar, domiciliul și reședința reprezintă noțiuni distincte, ce nu se confundă. Din moment ce C. proc. civ. nu face referire la reședința debitorului, aceasta nu poate fi avută în vedere pentru determinarea instanței de executare, în consecință, s-a constatat că instanța de executare este Judecătoria Deva, instanța în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Față de cele relevate, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara și, în temeiul art. 134 și art. 135 C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviințare executare silită formulată de petentul BEJ A..

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în localitate, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Textul consacră regula formulării cererii de încuviințare a executării silite la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

La data sesizării organului de executare debitorul D. avea domiciliul în sat (...), jud. Deva, așadar pe raza teritorială a Judecătoriei Deva, drept urmare aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4), C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Deva căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2019.