ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2019

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. x/2018 din data de 03 mai 2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hundeoara, anularea deciziei de înființare a popririi asupra sumei de 81.000 RON, pe care contestatorul ar datora-o debitorului SC B. SRL.

Totodată, contestatorul a solicitat anularea următoarelor adrese de înființare a popririi emise la data de 18.04.2018 în dosarul de executare nr. 5777-5777: nr. 1804, nr. 1805, nr. 1806, nr. 1807, nr. 1808, nr. 1809, nr. 1810, nr. 1811, nr. 1812, nr. 1813, nr. 1814, nr. 1815, nr. 1816, nr. 1817, nr. 1818, nr. 1819 și nr. 1820.

La data de 30.05.2018, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hundeoara a depus întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea reconvențională, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a solicitat menținerea adreselor de înființare a popririi nr. 1804/18.04.2018 în sumă de 9310 RON, nr. 1805/18.04.2018 în sumă de 6741 RON, nr. 1806/18.04.2018 în sumă de 9160 RON, nr. 1807/18.04.2018 în sumă de 8048 RON, nr. 1808/18.04.2018 în sumă de 27221 RON, nr. 1809/18.04.2018 în sumă de 8147 RON, nr. 1810/18.04.2018 în sumă de 2895 RON, nr. 1811/18.04.2018 în sumă de 3020 RON, nr. 1812/18.04.2018 în sumă de 3673 RON, nr. 1813/18.04.2018 în sumă de 1852 RON, nr. 1814/18.04.2018 în sumă de 1296 RON, nr. 1815/18.04.2018 în sumă de 1387 RON, nr. 816/18.04.2018 în sumă de 3742 RON, nr. 1817/18.04.2018 în sumă de 6416 RON, nr. 1818/18.04.2018 în sumă de 5111 RON, nr. 1819/18.04.2018 în sumă de 5611 RON, nr. 1820/18.04.2018 în sumă de 1881 RON, până la concurența sumei de 81.012 RON, pe care debitorul SC B. SRL o datorează bugetului general consolidat.

În motivarea cererii, creditorul a arătat că din balanța de verificare a SC B. SRL, aferentă perioadei 01.12.2017 - 31.12.2017 și din factura nr. x/27.07.2016 rezultă că A. datorează societății debitoare suma de 47.439,75 RON, reprezentând manopera.

Având în vedere că terțul poprit nu a îndeplinit niciuna dintre obligațiile stabilite în sarcina sa de art. 236 alin. (8) și alin. (9) din Legea nr. 207/2015, creditorul a solicitat instanței să pronunțe o sentință de menținere a popririi.

În drept, au fost invocate prevederile art. 236 și art. 237 din Legea nr. 205/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin Încheierea nr. 1812 din 05 septembrie 2018, Judecătoria Deva, secția civilă, a disjuns cererea reconvențională și formarea unui nou dosar, având ca obiect "validare poprire" și ca părți pe Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - în calitate de creditor, A. - în calitate de terț poprit și SC B. SRL - în calitate de debitor.

Prin Sentința nr. 1866 din 19 septembrie 2018, Judecătoria Deva, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, instanța a avut în vedere prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd "Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Instanța a constatat că, în cauza dedusă judecății, terțul poprit A. are domiciliul în municipiul București str. x, iar din verificările efectuate de instanță în baza de date DEPABD, a rezultat că această persoană nu are stabilită reședința în municipiul Deva.

Învestită prin declinare, prin Sentința civilă nr. 7638 din 4 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, instanța a reținut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, așa cum a arătat și Judecătoria Deva.

Judecătoria a reținut că, în speță, cererea de menținere a popririi a fost formulată pe cale reconvențională, în cadrul unei cereri principale de competența Judecătoriei Deva.

În aceste condiții, fiind competentă să soluționeze cererea principală, va opera prorogarea competenței cu privire la cererea reconvențională, chiar dacă aceasta a fost disjunsă ulterior, completul care a soluționat cererea principală urmând să soluționeze și cererea reconvențională, cum prevede art. 123 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 123 C. proc. civ.: "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat.

(3) Când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile".

În cauză, obiectul prezentului dosar îl constituie contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. x/2018 din data de 03.05.2018, litigiul purtându-se între contestatorul A. și intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hundeoara.

Prin încheierea nr. 1812 din 05 septembrie 2018, Judecătoria Deva, secția civilă, a disjuns cererea reconvențională și formarea unui nou dosar, având ca obiect "validare poprire", care face obiectul prezentului conflict de competență.

Așadar, Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte îl reprezintă cererea reconvențională disjunsă din Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Deva, respectiv o cerere incidentală în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., împrejurare față de care apreciază ca sunt aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ., care reglementează competența de soluționare a cererilor în materia insolvenței sau concordatului preventiv, dându-le în competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

În acest sens, se reține faptul că dispozițiile art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenței, în sensul că instanța competentă a soluționa o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială sau teritorială, prin aceste dispoziții se derogă expres de la normele de competență materială și teritorială, cu o singură excepție, aceea a cererilor prevăzute de art. 120 C. proc. civ.

Întrucât competența instanței se determină la momentul sesizării acesteia, instanța competentă să soluționeze cererea principală rămâne investită să soluționeze cererea reconvențională, chiar după disjungerea în vederea soluționării separate, în condițiile art. 210 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.