ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 35/2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Teleorman, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C.B. S.R.L. Turnu Măgurele, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că pentru perioadele 06.08.1971 - 07.06.1997 și 01.04.1998 - 01.11.2000, în care a desfășurat activitate ca "tehnician proiectant" în cadrul Combinatului de Îngrășăminte Chimice Turnu Măgurele, ulterior S.C.TURNU S.A., în prezent S.C.B. S.R.L., se încadrează în grupa I de muncă, conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990.

Prin sentința civilă nr. 40 din 12 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios administrativ Fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă acțiunea, având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. - TURNU MAGURELE, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că instanța de apel a aplicat și a interpretat greșit normele de drept material referitoare la încadrarea recurentei-reclamante în Grupa I de muncă, respectiv dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, ale art. 2 din Decretul - Lege nr. 68/1990 și ale Ordinului nr. 125/1990.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și, rejudecând, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata S.C. B. S.R.L., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

În cauză, prin acțiunea promovată, reclamanta A. a solicitat instanței, să se constate că pentru perioadele 06.08.1971 - 07.06.1997 și 01.04.1998 - 01.11.2000, în care a desfășurat activitate ca "tehnician proiectant" în cadrul Combinatului de Îngrășăminte Chimice Turnu Măgurele, ulterior S.C.TURNU S.A., în prezent S.C.B. S.R.L., se încadrează în grupa I de muncă, conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2021.