ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI a comercială,

reclamanta R.M.P. a chemat în judecată pe pârâții A.V.A.S. București și S.D.,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa constate că

reclamanta este proprietarul imobilului compus din 3 camere și bucătărie în

suprafață de 70 mp, situat pe terenul vândut de către A.V.A.S. la licitația

publică din data de 9 mai 2002 și adjudecat de o terță persoană; să oblige

adjudecatarul să-i respecte dreptul de proprietate, fără tulburarea posesiei,

sa-i stabilească un drept de acces din calea publică către locuința proprie,

precum și să oblige pârâtul la reparații în scopul aducerii imobilului în

situația anterioară.

Prin sentința comercială nr. 135 din 17 octombrie 2003

acțiunea reclamantei a fost anulată ca insuficient timbrată, întrucât aceasta

nu s-a conformat dispozițiilor instanței de completare a cuantumului taxei de

timbru legal datorată.

împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs,

care a fost anulat prin Decizia comercială nr. 961/F/2004 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în Dosarul nr. 3727/2004, pentru că nu a fost semnat și

motivat.

Împotriva sentinței comerciale nr. 135 din 17 octombrie 2003

pronunțată de Curții de Apel București, secția a VI- a comercială în Dosarul nr.

255/2003 reclamanta R.M.P. a formulat o cerere de revizuire, însă prin sentința

comercială nr. 182 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V a comercială, în Dosarul nr. 2636/2/2007 aceasta a fost

respinsă ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe, revizuenta a declarat recurs, iar

prin Decizia comercială nr. 817 din 11 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2636/2/2007 recursul a fost admis, sentința

comercială nr. 182 din 25 septembrie 2007 a fost casată, iar cauza a fost

trimisă pentru soluționarea în fond a cererii de revizuire, constatând că

aceasta a fost formulată în termen.

Prin sentința comercială nr. 148 de la 2 decembrie

2009, Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire, cu motivarea ca, potrivit dispozițiilor art.

322 C. proc. civ., poate fi atacată cu revizuire o hotărâre rămasă definitivă

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, pentru oricare din motivele prevăzute la

pct. 1 - 9 ale acestui text de lege.

Or, în speță, se solicită revizuirea unei sentințe comerciale,

nr. 135 din 17 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI- a comercială, prin care cererea reclamantei R.M.P. a fost anulată ca

insuficient timbrată.

Și recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe

a fost anulat, prin Decizia comercială nr. 961/ F din 2 aprilie 2004 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 3727/2003.

Împotriva acestei sentințe, revizuenta a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei

primei instanțe pentru continuare judecății cererii de revizuire.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate,

chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. l din Legea nr. 146/1997, cu

referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se

depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa

judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea

achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, potrivit dovezii

aflate la dosarul cauzei (fila 8), însă nu a depus până la termenul de judecată

stabilit pentru soluționarea recursului dovada achitării taxei de timbru și a

timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici

până la termenul stabilit de Înalta Curte, 20 mai 2010, pentru când procedura

de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de

obligația timbrării, înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5)

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9

din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului

declarat de revizuent.

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de revizuenta

R.M.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de revizuenta

R.M.P. împotriva sentinței nr. 148 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 20 mai 2010.