ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI a comercială, reclamanta R.M.P. a chemat în judecată pe pârâții A.V.A.S. București și S.D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa constate că reclamanta este proprietarul imobilului compus din 3 camere și bucătărie în suprafață de 70 mp, situat pe terenul vândut de către A.V.A.S. la licitația publică din data de 9 mai 2002 și adjudecat de o terță persoană; să oblige adjudecatarul să-i respecte dreptul de proprietate, fără tulburarea posesiei, sa-i stabilească un drept de acces din calea publică către locuința proprie, precum și să oblige pârâtul la reparații în scopul aducerii imobilului în situația anterioară.

Prin sentința comercială nr. 135 din 17 octombrie 2003 acțiunea reclamantei a fost anulată ca insuficient timbrată, întrucât aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de completare a cuantumului taxei de timbru legal datorată. împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, care a fost anulat prin Decizia comercială nr. 961/F/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 3727/2004, pentru că nu a fost semnat și motivat. Împotriva sentinței comerciale nr. 135 din 17 octombrie 2003 pronunțată de Curții de Apel București, secția a VI- a comercială în Dosarul nr. 255/2003 reclamanta R.M.P. a formulat o cerere de revizuire, însă prin sentința comercială nr. 182 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V a comercială, în Dosarul nr. 2636/2/2007 aceasta a fost respinsă ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe, revizuenta a declarat recurs, iar prin Decizia comercială nr. 817 din 11 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2636/2/2007 recursul a fost admis, sentința comercială nr. 182 din 25 septembrie 2007 a fost casată, iar cauza a fost trimisă pentru soluționarea în fond a cererii de revizuire, constatând că aceasta a fost formulată în termen. Prin sentința comercială nr. 148 de la 2 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, cu motivarea ca, potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., poate fi atacată cu revizuire o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru oricare din motivele prevăzute la pct. 1 - 9 ale acestui text de lege.

Or, în speță, se solicită revizuirea unei sentințe comerciale, nr. 135 din 17 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, prin care cererea reclamantei R.M.P. a fost anulată ca insuficient timbrată. Și recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost anulat, prin Decizia comercială nr. 961/ F din 2 aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 3727/2003. Împotriva acestei sentințe, revizuenta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru continuare judecății cererii de revizuire. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. l din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată. În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei (fila 8), însă nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 20 mai 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de revizuent. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de revizuenta R.M.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de revizuenta R.M.P. împotriva sentinței nr. 148 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2010.