ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1838/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 8538/200/2007 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanții B.V. și B.N. au chemat în judecată pe pârâții F.I., F.S. și C.L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe pârâți la demolarea construcțiilor și amenajărilor făcute abuziv, ilegal și fără asentimentul reclamanților, pe terenurile cu numerele cadastrale x și y și să aducă aceste terenuri la starea inițială, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 7556 din 9 decembrie 2009, Judecătoria Buzău a admis în parte acțiunea obligând pârâții să desființeze în parte pavimentul montat la imobilul din Buzău, str. R., astfel încât să asigure scurgerea apelor pluviale dinspre proprietatea reclamanților B. la rețeaua de canalizare din str. R. Prin aceeași sentință s-au respins cererile privind demolarea - desființarea celorlalte amenajări, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 370 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții B.V. și B.N., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin Decizia civilă nr. 250 din 16 decembrie 2011, Tribunalul Buzău a admis apelul și a schimbat în parte sentința, iar pe fond a admis acțiunea obligând pârâții să desființeze și celelalte construcții edificate pe suprafața de teren de 71 mp, cu număr cadastral x, identificate în raportul de expertiză întocmit de expert F.L., ce face parte integrantă din hotărâre și să aducă suprafața de teren la starea inițială. De asemenea, s-a înlăturat respingerea cererilor privind demolarea-desființarea celorlalte amenajări, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamanților și suma de 414,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru fondul cauzei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

Totodată, au fost obligați intimații către apelanți la 10,3 RON cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții F.I., F.S. și C.L., invocând ca și motiv de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 1567 din data de 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul ca nefondat, recurenții fiind obligați la 37 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.N. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare pârâții F.I., F.S. și C.L. întemeindu-și cererea pe prevederile art. 317 alin. (1) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Prin Decizia irevocabilă nr. 2543 din 19 iunie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins ca nefondată contestația în anulare a Deciziei civile nr. 1567 din data de 19 aprilie 2012 pronunțată Curtea de Apel Ploiești și a obligat contestatorii la 155,15 RON cheltuieli de judecată către intimați.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că aspectele la care se referă contestatorii în cuprinsul cererii nu se pot încadra în noțiunea de greșeală materială la care se referă dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., ci vizează o pretinsă greșeală de judecată, ce nu poate fi invocată pe calea contestației în anulare Referitor la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare speciale, prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. instanța a reținut că acest motiv de contestație nu este incident în cauză, câtă vreme se constată că prin decizia atacată, instanța de recurs a răspuns și motivului de recurs formulat de contestatori referitor la efectele Sentinței civile nr. 49 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bacău în raport de care s-a pretins de către aceștia că erau incidente dispozițiile privind puterea lucrului judecat prevăzute de art. 166 C. proc.

civ. și respectiv, cele referitoare la efectul pozitiv al lucrului judecat, arătându-se în considerentele deciziei care sunt argumentele de fapt și de drept pentru care nu poate fi primit acest motiv de recurs. Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții F.I. și F.S. invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs mai sus evocate recurenții au învederat că instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a făcut o greșită aplicare a legii, schimbând înțelesul vădit al situației deduse judecății arătând că în speță, era evidentă incidența autorității de lucru judecat cu privire la desființarea gardului stradal aparținând acestora.

Au mai susținut recurenții că în mod eronat curtea de apel a interpretat solicitarea acestora drept un recurs la recurs și nu a analizat temeinic situația dedusă judecății. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu. Astfel, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepția invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor: Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc.

civ., "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel" iar în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (2) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată." În speță, pârâții au formulat recurs împotriva Deciziei nr. 2543 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 1567 din data de 19 aprilie 2012 prin care Curtea de Apel Ploiești a respins recursul pârâților ca nefondat, or, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

În speța dedusă judecății, recurenții au solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii irevocabile pronunțată în recurs nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, doar căile extraordinare de atac. În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 317 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții F.I. și F.S. și în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc.

civ. va obliga pârâții la plata sumei de 85,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul B.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții F.I. și F.S. împotriva Deciziei nr. 2543 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil. Obligă recurenții la plata către intimatul B.N. a sumei de 85,93 RON, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS