ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3313/2010

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, la nr. 2184/ 114/2007, ca urmare a declinării competenței de către Judecătoria Buzău, prin sentința nr. 1129 din 27 februarie 2007, reclamanta SC P.B.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.N. să se dispună grănițuirea proprietăților părților situate în satul Drâmboca, județul Buzău, obligarea pârâtului să mute gardul construit de acesta, cu nerespectarea aliniamentului de hotar, precum și a stâlpilor de beton amplasați în imediata apropiere a fundației imobilului, casă de locuit, obligarea pârâtului să desființeze și să mute la distanța legală gardul și cotețele edificate pe linia de hotar și pe proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în satul Drâmboca, județul Buzău, format din imobil casă de locuit și terenul în suprafață de 1397 m.p., fiind vecină cu pârâtul pe latura de est a proprietății, iar pârâtul a schimbat hotarul ce despărțea proprietățile părților, în mod abuziv, acaparând o parte din terenul reclamantei. În drept au fost invocate dispozițiile art. 577 și următoarele C. civ., art. 584 și următoarele C. civ., art. 610, 615 C. civ. și art. 1073 și următoarele C. civ. Pârâtul, în temeiul art. 115 și 118 C. proc. civ., a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii, susținând că nu ocupă nici o suprafață din terenul proprietatea reclamantei și nu a acaparat, prin mutarea gardului, de-a lungul acestuia, o suprafață de 3 m din terenul societății.

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, martori, interogatorii și expertiză tehnică de specialitate, prin sentința nr. 405 din 27 martie 2008, Tribunalul Buzău, a admis acțiunea comercială promovată de reclamanta SC P.B.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul M.N. și a dispus grănițuirea proprietăților părților, conform variantei D a completării raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic V.T., a obligat pârâtul să mute gardul pe acest aliniament, să contribuie în mod egal la cheltuielile de edificare a gardului, după obiceiul locului, în caz contrar autorizând reclamanta să execute partea din gard care revine pârâtului, pe cheltuiala acestuia. Prin aceeași hotărâre pârâtul a fost obligat să desființeze și să mute la distanță legală construcțiile edificate cu încălcarea liniei de hotar și să plătească suma de 1627,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2052 din 13 august 2002 numitul M.S. (martorul audiat în cauză la cererea reclamantei) a vândut societății comerciale P.B.C. SRL un imobil, casă de locuit in satul Drâmboca, în suprafață de 1397 m.p., cu vecinii la N – F.G. pe 21,28 m, la E – M.N. pe 65,01 m, la S - drum județean pe 21,64 m și la V – M.C. pe 63,07 m. S-a constatat că numitul M.S., fratele pârâtului M.N., a dobândit imobilele înstrăinate prin contractul menționat anterior, în baza unui partaj succesoral, conform sentinței civile nr. 848/2000 pronunțată in dosarul nr. 8082/1999 al Judecătoriei Buzău, iar la momentul la care reclamanta a cumpărat imobilul teren și construcții în 2002 (conform raportului de expertiză) nu exista gard între proprietăți.

S-a apreciat că potrivit semnelor de hotar existente la fața locului respectiv un salcâm, cioturile A și B din schița anexă la raportul de expertiză, linia de hotar era determinată la egală distanță între cele două case de locuit – C1 proprietatea pârâtului și C3 proprietatea reclamantului, constatându-se că cele două case de locuit C1 și C3 aparținând pârâtului și reclamantei, construcții edificate de mult timp, se găsesc la aproximativ 2,20 m față de linia de hotar.

Instanța a mai reținut că potrivit susținerilor reclamantei, la momentul la care a dobândit imobilele, la insistențele pârâtului, i-a lăsat acestuia o fâșie pe toată lungimea estică, având o lățime de aproximativ 1 m, pe această linie edificând gardul care delimita proprietățile părților, însă ulterior pârâtul nu s-a mulțumit cu această suprafață de teren pe care reclamanta i-a cedat-o și a mutat gardul cu aproximativ 3 m rezultând o situație absurdă „potrivit raportului de expertiză”, de obturare a intrării în locuința reclamantei și a construit 5 stâlpi lipiți de locuința C 3 a reclamantului. S-a mai stabilit că, după mutarea gardului, acesta a prelungit câteva construcții, respectiv un coteț și un grajd care se află în prezent pe linia de hotar și chiar pe proprietatea reclamantei, situație recunoscută de către pârât la interogatoriu, susținând însă că este proprietatea sa și dovedită atât de declarația martorului P.V.

cât și de planșele fotografice și raportul de expertiză efectuat în cauză. Prima instanță a concluzionat că situația de fapt prezentată anterior rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în cauză, din răspunsurile la interogatoriu, din planșele fotografice depuse la dosar dar mai ales din raportul și completarea la raportul de expertiză efectuate în cauză.

Instanța a omologat varianta D din completarea raportului de expertiză efectuat în cauză, la alegerea acestei variante avându-se în vedere faptul că aceasta corespunde ca și configurație situației existente anterior mutării gardului de către pârât și că acesta și fratele său, iar ulterior reclamanta au folosit imobile primite de la părinți pe acest amplasament, în drept făcându-se aplicarea dispozițiile art. 584, 610 și 615 C. civ., a obligat pârâtul să mute gardul pe acest aliniament, să contribuie în mod egal la cheltuielile de edificare a gardului, după obiceiul locului, în caz contrar autorizând reclamanta să execute partea din gard care revine pârâtului, pe cheltuiala acestuia. Pârâtul a mai fost obligat să desființeze și să mute la distanță legală construcțiile edificate cu încălcarea liniei de hotar și să plătească reclamantei 1627,30 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M.N. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 52 din 5 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâtul M.N., a schimbat în parte sentința, a dispus grănițuirea conform variatei a IV, refacere raport expertiză Șt.F. și schiței anexă de la dosar apel. A menținut restul dispozițiilor sentinței privind obligarea pârâtului de a muta gardul pe aliniamentul corespunzător acestei variante și de a contribui în mod egal la cheltuielile de edificare a noului gard, după obiceiul locului. A obligat intimata să plătească apelantului 2.510,15 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a dispus grănițuirea proprietăților părților omologând varianta „D” a raportului de expertiză complet V.T., care a nemulțumit apelantul pârât, deoarece linia de hotar trece prin construcțiile auxiliare edificate de el, notate cu C2 pe schița raportului de expertiză de la dosar, iar suprafața de teren atribuită acestuia în varianta aleasă de instanță este cu 212 m.p. mai mică decât din cea din actele de proprietate. În această variantă, apelantului pârât îi revenea un teren de 2357 m.p. măsurat de expertul V.T., în loc de 2565 m.p., la cât era îndreptățit, potrivit sentinței de partaj nr. 848/2000 a Judecătoriei Buzău, în timp ce intimata a primit teren în suprafață de 1695 m.p., în loc de 1397 m.p., cât a cumpărat, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 2052/2002, respectiv cu 298 m.p.

mai mult decât în actul său de proprietate. Pentru aceste considerente, instanța de apel a apreciat ca fiind justificată critica apelantului prin care s-a susținut că prin grănițuirea dispusă de instanță s-a admis în fapt o acțiune în revendicare, care nu a fost formulată de către intimata reclamantă, împroprietărită cu mai mult teren decât suprafața cumpărată prin act autentic, astfel că în temeiul art. 295 C. proc. civ., s-a dispus completarea probatoriilor și întocmirea altor variante de grănițuire, care să respecte actele de proprietate ale părților, conform încheierii din 10 septembrie 2008. Primul expert desemnat D.I. a repetat varianta de grănițuire omologată de Tribunalul Buzău prin sentința apelată, expertul refuzând ulterior să răspundă obiecțiunilor formulate de părți, astfel că s-a desemnat prin tragere la sorți un alt expert care să răspundă acestor obiecțiuni, însă acesta a solicitat înlocuirea.

În final, fiind necesară prezența expertului la fața locului și noi măsurători, s-a întocmit un alt raport de expertiză de către expertul S.F. completat ulterior cu alte două variante de grănițuire. Ambii experți au găsit în urma măsurătorilor din teren o suprafață mai mare decât cea rezultată din actele de proprietate ale părților, expertul de la fond V.T. măsurând un teren de 4052 m.p., corespunzător ambelor proprietăți, iar expertul din apel S.F. o suprafață de 4065 m.p., în loc de 3.962 m.p., cât însumează proprietățile părților, potrivit actelor de proprietate prezentate de acestea, erori explicabile deoarece la punerea în executare a sentinței de partaj succesoral nu s-au folosit mijloace moderne de măsurare, martorul M.S.

declarând că nici măcar nu s-au făcut măsurători. Din variantele întocmite de expertul S.F. apelantul pârât M.N. a optat pentru varianta din varianta Anexa I - raport de expertiză refacere S.F., iar intimata a solicitat în principal respingerea apelului, iar în subsidiar, omologarea variantei IV - raport de expertiză refacere expert S.F. Respectând dreptul de dispoziție al părților, exprimat în opțiunile fiecăreia dintre acestea, Curtea în temeiul art. 296 C. proc. civ., a admis apelul pârâtului și a omologat această ultimă variantă solicitată de intimată deoarece : - varianta de grănițuire propusă de apelant nu poate fi avută în vedere, întrucât linia de hotar trece pe la jumătatea casei proprietatea intimatei, apelantului atribuindu-i-se în plus 135 m.p.

teren, față de suprafața rezultată din actul de proprietate reprezentat de sentința nr. 848/2000 a Judecătoriei Buzău, în timp ce intimata primește mai puțin cu 32 m.p. teren, față de suprafața cumpărată prin contractul autentificat la nr. 2052/2002; - varianta a IV-a, solicitată în subsidiar de intimată este cea mai judicioasă, reușindu-se trasarea hotarului între proprietățile părților, astfel încât să nu fie afectate construcțiile aflate pe terenul fiecăreia dintre ele, conform schiței de la dosar apel. În această variantă, deși apelantul pârât M.N. este avantajat, deoarece primește în plus 237 m.p. față de suprafața la care este îndreptățit, potrivit sentinței de partaj nr. 848/2000 a Judecătoriei Buzău (primește 1634 m.p., în loc de 1397m.p.) iar intimata primește mai puțin cu 134 m.p.

decât terenul cumpărat, respectiv 2431 m.p., în loc de 2565 m.p., intimata și-a dat acordul pentru această variantă de grănițuire. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC P.B.C. SRL, cât și pârâtul M.N. Recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul M.N., menținând sentința nr. 405 din 27 martie 2008 a Tribunalului Buzău, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond, în apel și în recurs. În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și a acordat ceea ce nu s-a cerut încălcând principiul disponibilității, dar și prevederile art. 295 alin. (1) C. proc.

civ.; - Decizia pronunțată în cauză nu este motivată în sensul art. 261 C. proc. civ., deoarece nu conține o motivare în drept, iar în fapt motivarea este insuficientă, conținând elemente străine de natura pricinii, dar și contradictorii; - Instanța a greșit pentru că a calificat incorect poziția recurentei, considerând că a achiesat la apelul părții adverse; - În mod incorect instanța a apreciat că nu există o cerere pentru desființarea și mutarea construcțiilor improvizate; - Instanța de apel trebuia să țină cont de prevederile art. 584 C. civ., dar și de art. 610 C. civ., precum și de faptul că există putere de lucru judecat în stabilirea liniei de hotar, că existase o hotărâre de partaj, cu acea ocazie stabilindu-se și linia de hotar.

Recurentul pârât a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, desființarea în totalitate a deciziei, respingerea cererii de grănițuire a SC P.B.C. SRL ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. În situația în care instanța apreciază că se impune grănițuirea celor două proprietăți a solicitat omologarea variantei anexa I din completările la raportul de expertiză întocmit de expert S.F. cu menținerea celorlalte cereri ale recurentului, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului recurentul a susținut, în esență, următoarele: - Ca răspuns la obiecțiunile celeilalte părți, dl. expert ing.

S.F. propune două variante, Anexa 4 și Anexa 5 care de fapt sunt Planul E și Planul D din completările la raportul de expertiză de la fond întocmite de ing. V.T., fără a explica în ce împrejurări și ce a stat la baza propunerii acestor linii de hotar care îi încalcă dreptul de proprietate. - Grănițuirea trebuia să aibă în vedere sentința civilă nr. 848/2000 privind partajul succesoral. Pârâtul M.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei. Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 alin. (3) și (6) C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri atunci când ea este dată cu încălcarea competenței altei instanței.

Acțiunea promovată de reclamantă este o acțiune civilă în grănițuire pentru stabilirea liniei de hotar între două proprietăți învecinate întemeiată pe art. 584 și urm. C. civ. Acest tip de acțiune nu poate avea natură comercială, deoarece nu este generată nici de o faptă de comerț obiectiv, nici de una subiectivă ori unilaterală sau mixtă. Faptele de comerț obiective sunt actele juridice și operațiunile prevăzute, în principal, în art. 3 C. com., considerate ca atare datorită naturii lor și pentru motive de ordine publică, independent de calitatea persoanei care le săvârșește. În temeiul art. 4 C. com., actele și operațiunile săvârșite de comerciant sunt considerate fapte de comerț subiectiv.

Astfel, inclusiv actele de natură civilă devin comerciale pentru că ele sunt făcute de un comerciant cu ocazia exercitării comerțului său, legea instituind o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, dacă acestea nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul. Așadar prezumția are caracter relativ ea putând fi răsturnată, combătută, în condițiile art. 4 C. com. Acțiunea juridică în grănițuire nu este generată, ea nu are la bază o faptă de comerț subiectivă, adică un act juridic (manifestare de voință în scopul producerii de efecte juridice) ori o operațiune săvârșită de comerciant (societatea reclamantă) cu ocazia exercitării comerțului său.

Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 3, nici cele ale art. 4 C. com., ori ale art. 56 C. com., care reglementează faptele de comerț unilaterale sau mixte, în care „dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși în ce privește acest act, legii comerciale” deoarece așa cum s-a reținut mai sus, nu a avut loc nici un act sau operațiune săvârșită de reclamantă, în calitate de comerciant și în exercițiul comerțului său. Așadar, natura cererii de chemare în judecată, în raport de temeiurile de drept invocate este civilă, astfel că soluționarea unei astfel de cauze este de competența exclusivă a instanțelor civile conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Cum, în speță, instanțele au încălcat dispozițiile legale în materia competenței în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Buzău ca instanță civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC P.B.C. SRL Săgeata și de pârâtul M.N. împotriva deciziei nr. 52 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința nr. 405 din 27 martie 2008 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Buzău ca instanță civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.