ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1756/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1756/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin sentința arbitrală nr. 4 din 24
septembrie 2009, Tribunalul arbitrai de pe lângă Camera de Comerț Industrie și
Agricultură, a admis în parte acțiunea reclamantei CN R. SA filiala U.M.M. SA
împotriva pârâtei SC G.M.T. SRL pe care a obligat-o la 114.826,44 lei cu titlu
de contravaloarea marfa și la 2.951 lei cheltuieli de arbitrare, și a respins
cererea reconvențională.
Împotriva acestei
hotărâri, SC G.M.T. SRL a formulat acțiune în anulare susținând că tribunalul
arbitrai nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut respectiv asupra pretențiilor
reciproce și compensării datoriilor până la acoperirea creanței celei mai mici;
hotărârea încalcă dispozițiile imperative ale legii înlăturând aplicarea
Convenției O.N.U. și a celei de la Viena iar litigiul nu era de competență
arbitrală.
Prin sentința nr.
268 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea în
anulare considerând că prin art. 25 al contractului din 2002, părțile au
înțeles să supună litigiile lor Tribunalului de arbitraj al Camerei de Comerț
și Industrie Dâmbovița iar tranzacția din 2005 reprezintă act adițional la
contractul inițial, supus a aceleiași clauze compromisorii.
Celelalte
motive invocate au fost apreciate motive de rejudecare în fond a cauzei ce nu
pot fi reluate decât în condițiile anulării sentinței arbitrale pentru motivele
prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
împotriva
sentinței astfel pronunțate, SC G.M.T. SRLa declarat recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta
susține că instanța de apel, ca de altfel nici instanța arbitrală nu au
analizat cererea reconvențională prin care s-a solicitat compensarea datoriei
în sumă de 45.000 euro, daune plătite partenerului străin calculate la nivelul
dobânzii R.O.B.O.R. și a refuzat aplicarea Convenției O.N.U. și a celei de la
Viena.
Critica asupra
sentinței curții de apel privește necompetența instanțelor arbitrale, întrucât
tranzacția încheiată nu a menținut clauza compromisorie dar și nemotivarea
înlăturării celorlalte critici ale sentinței arbitrale.
Recursul
este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Hotărârea
arbitrală poate fi desființată pentru motivele limitativ prevăzute de art. 364 C.
proc. civ., astfel încât instanța de control judiciar nu este îndreptățită să
reanalizeze situațiile de fapt ci numai să constate unul dintre motivele
prevăzute de lit. a) și i) ale art. 364 C. proc. civ.
Tribunalul
arbitrai a respins cererea reconvențională apreciind că pârâta reclamantă nu
și-a determinat cuantumul real al daunelor pretinse de partenerul extern,
astfel încât curtea de apel, judicios a apreciat că instanța arbitrală s-a
pronunțat asupra cererii în reluarea ei presupune reaprecierea probelor,
situație ce nu circumscrie dispozițiilor procedurale citate.
Evocarea
convențiilor internaționale este nepertinentă, iar tribunalul arbitrai și
instanța de judecată au motivat lipsa aplicabilității lor în condițiile unor
contracte interne.
În privința
competenței arbitrajului, curtea de apel a reținut judicios, că prin tranzacția
din 14 noiembrie 2005 s-a încheiat un act adițional la contractul din 2002, iar
pentru ca un act adițional să modifice clauzele contractului erau necesare
mențiuni exprese în acest sens, altfel toate clauzele contractului principal
neafectate de dispoziții derogatorii din actul adițional, își produc efectele.
Așa
fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație
și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței nr. 268
din 10 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamanta SC G.M.T. SRL București împotriva sentinței nr.
268 din 10 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială
și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 18 mai 2010.