ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1756/2010

HOTĂRÂRE
18.05.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1756/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 4 din 24

septembrie 2009, Tribunalul arbitrai de pe lângă Camera de Comerț Industrie și

Agricultură, a admis în parte acțiunea reclamantei CN R. SA filiala U.M.M. SA

împotriva pârâtei SC G.M.T. SRL pe care a obligat-o la 114.826,44 lei cu titlu

de contravaloarea marfa și la 2.951 lei cheltuieli de arbitrare, și a respins

cererea reconvențională.

Împotriva acestei

hotărâri, SC G.M.T. SRL a formulat acțiune în anulare susținând că tribunalul

arbitrai nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut respectiv asupra pretențiilor

reciproce și compensării datoriilor până la acoperirea creanței celei mai mici;

hotărârea încalcă dispozițiile imperative ale legii înlăturând aplicarea

Convenției O.N.U. și a celei de la Viena iar litigiul nu era de competență

arbitrală.

Prin sentința nr.

268 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea în

anulare considerând că prin art. 25 al contractului din 2002, părțile au

înțeles să supună litigiile lor Tribunalului de arbitraj al Camerei de Comerț

și Industrie Dâmbovița iar tranzacția din 2005 reprezintă act adițional la

contractul inițial, supus a aceleiași clauze compromisorii.

Celelalte

motive invocate au fost apreciate motive de rejudecare în fond a cauzei ce nu

pot fi reluate decât în condițiile anulării sentinței arbitrale pentru motivele

prevăzute de art. 364 C. proc. civ.

împotriva

sentinței astfel pronunțate, SC G.M.T. SRLa declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta

susține că instanța de apel, ca de altfel nici instanța arbitrală nu au

analizat cererea reconvențională prin care s-a solicitat compensarea datoriei

în sumă de 45.000 euro, daune plătite partenerului străin calculate la nivelul

dobânzii R.O.B.O.R. și a refuzat aplicarea Convenției O.N.U. și a celei de la

Viena.

Critica asupra

sentinței curții de apel privește necompetența instanțelor arbitrale, întrucât

tranzacția încheiată nu a menținut clauza compromisorie dar și nemotivarea

înlăturării celorlalte critici ale sentinței arbitrale.

Recursul

este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:

Hotărârea

arbitrală poate fi desființată pentru motivele limitativ prevăzute de art. 364 C.

proc. civ., astfel încât instanța de control judiciar nu este îndreptățită să

reanalizeze situațiile de fapt ci numai să constate unul dintre motivele

prevăzute de lit. a) și i) ale art. 364 C. proc. civ.

Tribunalul

arbitrai a respins cererea reconvențională apreciind că pârâta reclamantă nu

și-a determinat cuantumul real al daunelor pretinse de partenerul extern,

astfel încât curtea de apel, judicios a apreciat că instanța arbitrală s-a

pronunțat asupra cererii în reluarea ei presupune reaprecierea probelor,

situație ce nu circumscrie dispozițiilor procedurale citate.

Evocarea

convențiilor internaționale este nepertinentă, iar tribunalul arbitrai și

instanța de judecată au motivat lipsa aplicabilității lor în condițiile unor

contracte interne.

În privința

competenței arbitrajului, curtea de apel a reținut judicios, că prin tranzacția

din 14 noiembrie 2005 s-a încheiat un act adițional la contractul din 2002, iar

pentru ca un act adițional să modifice clauzele contractului erau necesare

mențiuni exprese în acest sens, altfel toate clauzele contractului principal

neafectate de dispoziții derogatorii din actul adițional, își produc efectele.

Așa

fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței nr. 268

din 10 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

LEGII

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC G.M.T. SRL București împotriva sentinței nr.

268 din 10 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 576/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1098 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC C.C.M.S.I. SRL împotriv
ÎCCJ 2004-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4762/2004
de apel examinând hotărârea arbitrală a cărei anulare s-a cerut că aceasta răspunde cerințelor art. 364 lit. g), cuprinzând dispozitivul și motivele avute în vedere de Tribunalul Arbitral în darea soluției, arată data și locul pronunțării,
ÎCCJ 2014-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 378/2014
arbitrilor și modalitatea de numire a lor, nu reprezintă o clauză de nulitate, fiind incidente dispozițiile art. 345 și 347 C. proc. civ. S-a mai reținut că însăși reclamanta a invocat competența instanței arbitrale, cu prilejul litigiului
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86953)
tății de Avocați T.N.A., din București, sectorul 3, deși reclamanta învederase instanței schimbarea sediului ales anterior menționat, conform art. 98 C. proc. civ. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești su
ÎCCJ 2011-04-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1600/2011
Ședința publică de la 13 aprilie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în data de 25 iunie 2010
Sursă