ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii a Municipiului București, a formulat cerere de suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/28.02.2019 emisa de către DGRFP București - AFPC Mijlocii prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligații suplimentare de plata in cuantum de 10.251.023 RON din care 289.011 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar aferent unei baze impozabile stabilită suplimentar în suma de 1.806.319 RON și 9.962.012 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugata stabilita suplimentar, aferentă unei baze impozabile stabilite suplimentar de 41.508.383 RON, precum și suspendarea Deciziei de modificare a bazei de impozitare nr. x emisă de către DGRFP București - AFPC Mijlocii prin care a fost ajustată baza de impunere a impozitului pe profit aferent anului 2013 cu suma de 148.409 RON, dar și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata generate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 125 din data de 19 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis cererea și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/28.02.2019 și a Deciziei de modificare a bazei de impozitare nr. x până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrativ fiscale.

Împotriva sentinței civile nr. 125 din data de 19 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii a Municipiului București, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurentul a reiterat întâmpinarea depusă la fond.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă, deși a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a rezumat la a reitera ad litteram susținerile formulate în cuprinsul întâmpinării la acțiune, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate în ceea ce privește normele de drept care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de prima instanță.

Astfel, verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei, nefiind altceva decât reproducerea apărărilor invocate în cuprinsul întâmpinării depuse la fond. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata - reclamantă A. S.R.L..

Constată nulitatea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii a municipiului București împotriva sentinței nr. 125 din data de 19 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.