ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1579/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. prin Administrator Judiciar B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice București, a formulat acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat, în principal:

- anularea in parte a Deciziei nr. 33/2011 si a constatărilor corespunzătoare din Raportul de inspecție fiscala nr. x/2011 in ceea ce privește următoarele:

a) impozitul pe profit in suma de 23.593 RON, precum si accesoriile (majorări de întârziere) in suma de 25.759 RON. Contestam si neacceptarea deductibilității unor cheltuieli, respectiv reducerea pierderii fiscale in anul 2007 cu suma de 488.731 RON, in anul 2008 cu suma de 148.963 RON si in anul 2009 cu suma de 2.411.983 RON.

b) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți in suma de 2.480 RON precum si accesoriile aferente;

c) taxa pe valoare adăugata cu privire la:

i. suma de 1.798.914 RON, reprezentând ajustarea de către organele de inspecție fiscala a TVA dedusa in legătura cu avansurile achitate de Societate către S.C. C. S.R.L., pentru apartamentele din complexul rezidențial "D.", in urma executării de către societate a scrisorilor de garanție bancara emise de către vânzător, precum si anularea accesoriilor aferente.

ii. recalcularea debitului reprezentând TVA de plata si a accesoriilor de întârziere aferente, luând in considerare suma de 2.150.944 RON care a fost achitata de Societate;

iii. accesoriile de întârziere in suma de 2.516.252 RON calculate de organele de inspecție fiscala cu privire la TVA si dispunerea recalculării acestora, având in vedere atât ajustarea eronat efectuata in legătura cu avansurile achitate de Societate către S.C. C. S.R.L., precum si plățile efectuate de Societate cu privire la TVA in suma de 2.150.944 RON.

- anularea Dispoziției de masuri nr. x/2011 prin care s-a dispus reducerea pierderii fiscale si depunerea de declarații rectificative la impozitul pe profit pe anii 2007, 2008 si 2009, iar în subsidiar, obligarea paratelor la soluționarea contestației fiscale înregistrată la data de 06.01.2012.

Prin încheierea din data de 09 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cauzei pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite de instanță, de a depune la dosar note scrise cu propuneri de obiective în vederea discutării probei cu expertiză specialitatea contabilitate - fiscalitate față de decizia nr. 2028/17.06.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva încheierii de ședință din data de 09 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C: A. S.A. prin administrator special E., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru reluarea judecății.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că instanța de fond era obligată să stabilească obiectivele expertizei și să le pună în discuție părților, nu să stabilească în sarcina părților obligația de a stabili obiective. Punerea obligației de a indica obiectivele necesare expertizei în sarcina reclamantei nu respectă dispozițiile deciziei de casare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate de recurenta-reclamantă, raportat la cadrul normativ aplicabil ca și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin încheierea de ședință din data de 09 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei pe considerentul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2016, în sensul de a depune la dosar, în termen de 5 zile de la primirea citației, note scrise cu propuneri de obiective în vederea discutării probei cu expertiză specialitatea contabilitate - fiscalitate.

De asemnea, prin încheierea de ședință din data de 16 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus, din oficiu, îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul încheierii de ședință din data 09.12.2016, în sensul menționării "art. 155

1

C. proc. civ. din 1865", în loc de "art. 242 C. proc. civ..", cum din eroare s-a consemnat.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 155

1

C. proc. civ. din 1865, când instanța constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

Pentru a fi aplicabilă suspendarea procesului în temeiul acestui text legal, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții:

- reclamantul să nu-și fi îndeplinit obligațiile procesuale puse în sarcina sa în cursul procesului de către judecător;

- neexecutarea obligațiilor procesuale să fie imputabilă reclamantului;

- neexecutarea obligațiilor procesuale de către reclamant să impieteze asupra normalei desfășurări a procesului.

Instanța de control judiciar constată că toate cele trei cerințe menționate anterior sunt întrunite în prezenta cauză, întrucât recurenta - reclamantă nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, respectiv nu a depus la dosar note scrise cu propuneri de obiective în vederea discutării probei cu expertiză specialitatea contabilitate - fiscalitate față de decizia nr. 2028/17.06.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar neeexecutarea acestei obligații este imputabilă recurentei.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de fond era obligată să stabilească obiectivele expertizei și să le pună în discuția părților.

Având în vedere dispozițiile deciziei de casare nr. 2028 din 17 iunie 2016 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 315 din C. proc. civ., potrivit cărora, "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".

Potrivit art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și să finalizeze procesul.

Prin urmare, instanța de fond avea obligația de a stabili obiectivele expertizei pe baza propunerilor formulate de recurenta - reclamantă și nu de a formula apărări în locul acesteia.

În ceea ce privește a treia cerință, instanța de control judiciar constată că neîndeplinirea obligației de către recurentă are drept consecință împiedicarea desfășurării litigiului în condițiile în care prin decizia de casare nr. 2028 din 17 iunie 2016 s-a apreciat ca fiind necesară pentru soluționarea cauzei efectuarea unei expertize contabile și au fost stabilite împrejurările ce trebuie lămurite de expert, adică teza probatorie.

În concluzie, instanța de fond, în mod corect, a suspendat judecata cauzei la termenul din 09 decembrie 2016.

Pentru motivele expuse, constatând că încheierea recurată este legală, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A prin administrator special E. împotriva încheierii din 9 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2019.