ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, obligarea pârâtului să recalculeze, să stabilească salariul de bază și să emită decizie în acest sens pentru fiecare reclamant, la nivel maxim cu cel pentru funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale și categorii profesionale aflat în plată din administrația publică centrală, începând cu data de 21.12.2016 și până la data de 31.12.2017; să calculeze și să plătească drepturile salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite începând cu 21.12.2016 și până la data de 31.12.2017, conform O.U.G. nr. 57/2015, cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și drepturile salariale efectiv achitate, actualizate cu indicile de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 6344/2018 din 15 octombrie 2018 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea reclamanților.

Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

În cadrul recursului intimații-reclamanți au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 38 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017 în raport de prevederile art. 16 alin. (1) și (2), art. 147 și 148 din Constituția României, precum și neconstituționalitatea parțială a prevederilor art. 519 din C. proc. civ., în raport de prevederile art. 126 alin. (3) și art. 147 alin. (4) din Constituția României.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de recurs

Prin decizia civilă nr. 1048 din 31.10.2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția nulității recursului. Instanța a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale și a admis recursul formulat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a fost casată sentința atacată și, rejudecând cauza a fost respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale au formulat recurs reclamanții, fiind criticată decizia atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenții au arătat că prin respingerea sesizării Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 38 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017 și a prevederilor art. 519 din C. proc. civ. instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, arătând că Legea nr. 153/2017 a intrat în vigoare la data de 01.07.2017, iar dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale prevăd faptul că începând cu luna iulie 2017 se menține în plată cuantumul brut al salariului avut în luna iunie.

Recurenții au reluat pe larg excepțiile de neconstituționalitate invocate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de recurs în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că cererea de recurs formulată nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, sub aspectul indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat

Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurenții-reclamanți nu au formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Recurenții s-au rezumat să prezinte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată la instanța de recurs a cauzei și singura critică adusă deciziei de respingere a sesizării Curții Constituționale vizează faptul că "dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale prevăd faptul că începând cu luna iulie 2017 se menține în plată cuantumul brut al salariului avut în luna iunie", nefiind arătate motivele pentru care hotărârea instanței a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În același timp, Înalta Curte constată că susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici reale ale argumentelor care au întemeiat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale; Curtea de Apel București a motivat respingerea sesizării Curții Constituționale pe ideea inexistenței legăturii cu soluționarea cauzei a dispozițiilor art. 38 alin. (1), (2) din Legea nr. 153/2017, iar susținerile din recurs nu arată în mod concret care este această legătură.

În consecință, Înalta Curte constată că cererea de recurs astfel formulată nu este de natură a îndeplini condițiile prevăzute de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. cor[]]oborate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. Și Ceilalți Intimați, CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. împotriva deciziei civile nr. 1048 din 31 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.