ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.05.2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2020

HOTĂRÂRE
14.05.2020
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra contestațiilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 42 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinței penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 267/F din data de 28.12.2018 a secției I penale a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I raportat la art. 554 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., privind înființarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor aparținând părților responsabile civilmente.

În cererea judecătorului delegat de la Biroul Executări Penale s-a arătat că, prin adresa nr. x/11.02.2019, A.N.A.F. a procedat la instituirea popririi asiguratorii asupra conturilor mai multor persoane fizice și juridice, acestea din urmă solicitând ridicarea măsurilor asiguratorii pentru a putea achita serviciile de întreținere și utilități.

Analizând și verificând contestația la executare, Curtea de Apel București a constatat că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) raportat la alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. pen., instanța competentă este instanța care a pronunțat sentința ce se execută, deci, în speță, Curtea de Apel București, secția I penală.

În ceea ce privește condițiile de temeinicie ale contestației, dispozițiile legale în materie arată că "dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se ivește vreo nelămurire sau împiedicare la executare", se poate face de către judecătorul delegat o contestație la executare.

Judecătorul delegat de la Biroul Executări Penale a formulat prezenta contestație, deoarece A.N.A.F. - Direcția Generală de Executări Silite, cazuri speciale - Direcția Operativă de executare silită - Serviciul Executări silite cazuri speciale, Regional București - a adus la cunoștință instanței că, prin instituirea măsurilor asiguratorii (poprirea pe conturile celor patru inculpați și a celor trei părți responsabile civilmente), nu se mai pot plăti utilitățile și facturile de întreținere.

În cererea sa, Judecătorul delegat de la Biroul Executări Penale a menționat că sesizarea vizează "o eventuală nelămurire".

Verificând dispozitivul Sentinței penale nr. 267/F din data de 28.12.2018, precum și dispozițiile legale care au fost avute în vedere la pronunțarea acestei sentințe, respectiv art. 254 și art. 256 din C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat că nu există niciun fel de echivoc sau nelămurire cu privire la măsura dispusă și că poprirea vizează conturile bancare în integralitatea lor, măsură asiguratorie menită să acopere prejudiciul infracțional.

Împotriva Sentinței penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, au formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații A., B. și C. și părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA, cauza fiind înregistrată pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 ianuarie 2020.

Prin motivele scrise și cu prilejul susținerii orale a căii de atac, Parchetul a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate, iar în rejudecare, respingerea, ca inadmisibilă, a contestației la executare formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, vizând o eventuală nelămurire a dispozițiilor cuprinse în Sentința penală nr. 267/F din 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, cu privire la înființarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor aparținând părților responsabile civilmente, având în vedere că această din urmă hotărâre nu este definitivă, fiind supusă apelului.

Contestatoarele părți responsabile civilmente SC E. SA, SC D. SRL și SC F. SA, precum și contestatorii inculpați A., B. și C. au apreciat ca fiind admisibilă contestația la executare promovată în cauză și au solicitat admiterea contestațiilor, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, ca fiind rămasă fără obiect.

În esență, s-a susținut că, la momentul soluționării cauzei de către instanța de fond, popririle asigurătorii ce fuseseră instituite erau desființate prin efectul hotărârii definitive pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 28 februarie 2019, în Dosarul nr. x/2019.

Astfel, s-a apreciat că în mod greșit a fost respinsă, ca nefondată, cererea Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, privind nelămurirea dispozițiilor cuprinse în Sentința penală nr. 267/F din 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, referitoare la înființarea popririi asigurătorii asupra conturilor aparținând părților responsabile civilmente, măsura fiind nelegală și netemeinică.

Examinând contestațiile formulate în cauză, Înalta Curte constată că este întemeiată doar calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, contestațiile inculpaților și ale părților responsabile civilmente nefiind fondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 553 C. proc. pen.:

"(1) Hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată.

(2) Hotărârile pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar.

(3) Când hotărârea rămâne definitivă în fața instanței de apel sau în fața instanței ierarhic superioare, aceasta trimite instanței de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunțării hotărârii de către instanța de apel sau, după caz, de către instanța ierarhic superioară.

(4) Dispozițiile alin. (1) - (3) sunt aplicabile și în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepția celor privind măsurile de siguranță, măsurile asigurătorii și măsurile preventive, care se pun în executare, după caz, de judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau de instanța care le-a dispus".

Din analiza dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că pot fi puse în executare și hotărârile nedefinitive, dar executorii, cu excepția hotărârilor prin care se dispune, printre altele, asupra măsurilor asiguratorii.

Rațiunea acestei reglementări rezidă în aceea că măsura asiguratorie a sechestrului se instituie - în condițiile art. 249 și următoarele din C. proc. pen. - printre altele, și în scopul reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

În această situație, măsura asiguratorie se ia până la concurența valorii pagubei, motiv pentru care în hotărârea prin care se ia măsura asiguratorie trebuie să se menționeze întinderea prejudiciului.

În speță, din actele dosarului rezultă că, prin Sentința penală nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, cu privire la latura civilă, s-au dispus următoarele:

"În temeiul disp. art. 19 raportat la art. 25 alin. (3) în referire la disp. art. 397, pct. 3 C. proc. pen., raportat la art. 861, art. 864 C. civ., art. 1349, art. 1357, art. 1381 C. civ.,

A).

Admite acțiunea civilă exercitată de Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Constată că imobilul compus din teren, în suprafață de 224, 6 hectare și construcții (sediul Biroului Notarului Public "G." - clădire de patrimoniu) este proprietatea publică a Statului român dobândit în temeiul Legii promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 2746 din data de 31 iulie 1929, publicat în M.O. nr. 160, partea I din data de 1 august 1929 și procesul-verbal din 31 iulie 1929 (terenurile, în mod expres, au avut o anumită afectațiune direct legată de atribuții în domeniul învățământului superior agricol și de medicină veterinară, dar și de cercetare științifică) - conform contractului de donație cu afectațiune încheiat între Statul român și H.; terenul în cauză și clădirile aferente neputându-se înstrăina, nici în tot, nici în parte, pentru orice destinație ar fi - caracter stabilit în mod definitiv prin Decizia penală nr. 266/A din data de 2 august 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 a secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispune:

B).

- titlul de proprietate nr. x din data de 6 iunie 2001, emis de Comisia Municipiului București,

- Hotărârea nr. 854 din data de 30 mai 2001 a Comisiei Municipiului București, prin care a fost aprobată propunerea subcomisiei Sectorului 1, București și referatul nr. x din data de 12 aprilie 2001;

- contractul de asociere în participațiune nr. x din 12.07.2000, încheiat între Y. București și SC J. SRL;

- contractul de donație cu anexă încheiat între SC F. SA și Primăria Municipiului București, autentificat sub nr. x din data de 24 ianuarie 2005 la BNP K.;

- contractul de donație cu anexă încheiat între SC F. SA și Primăria Municipiului București, autentificat sub nr. x din data de 24 martie 2005 la BNP K.;

- contractul de donație cu anexe încheiat de SC F. SA și Primăria Municipiului București, autentificat sub nr. x din data de 24 mai 2005, la BNP K.;

- actul de vânzare-cumpărare încheiat între SC F. SA și Statul român, privind suprafața de teren folosită pentru realizarea căilor de acces la DN1;

- a tuturor actelor încheiate de inculpați și SC F. SA, respectiv SC D. SA, având ca obiect terenul și construcțiile existente pe acesta.

- desființarea totală a înscrisurilor care au dus la prejudicierea Statului român, prin aportarea în natură a terenului în suprafață de 224,6 hectare, la capitalul social al SC F. SA

- desființarea parțială a actului constitutiv al SC F. SA, în ceea ce privește Y. București, cât și cu privire la aportul în natură adus la capitalul social al acestei societăți, urmând ca suprafața de 2.246.529 mp, aparținând "Fermei x", situată în șos. x, București, număr cadastral x, să revină în proprietatea publică a Statului român.

- desființarea actelor adiționale nr. x din 30 mai 2003 și nr. 811 din 11 noiembrie 2004 ale SC F. SA

C).

În temeiul disp. art. 249, 254, 255 și 256 C. proc. pen.,

D).

Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Y. București și

- dispune obligarea condamnaților B., I., A. și C., în solidar cu părțile responsabile civilmente SC F. SA, SC E. SA și SC D. SRL, la plata sumei de 1.418.646,6 RON, reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate și aflate pe terenul în litigiu, cu titlul de despăgubiri civile și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data rămânerii definitive a prezentei și până la achitarea integrală a debitului;

- constată că Y. București a avut calitatea de administrator al terenului și construcțiilor existente pe acesta, fiind succesoarea în drepturi a Școlii Superioare de Agricultură și Medicină Veterinară.

În temeiul disp. art. 30 din Legea nr. 318/2015,

Dispune:

- Sesizarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (instituție din cadrul Ministerului Justiției), pentru luarea măsurilor legale în vederea valorificării bunurilor sechestrate și poprite.

- Comunicarea către A.N.A.F. a prezentei hotărâri, pentru luarea măsurilor legale, privind executarea debitorilor și recuperarea prejudiciului.

Respinge, ca nefondate, acțiunile civile formulate de SC F. SA, SC E. SA și SC D. SRL

- Respinge, ca nefondată, excepția nelegalității pct. 120 din anexa 2 a Hotărârii de Guvern nr. 517/1999.

- Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii de notare a litigiului în cartea funciară.

- Respinge, ca nefondată, excepția lipsei de interes.

- Respinge, ca nefondată, excepția tardivității cu privire la invocarea excepției nulității absolute a actelor translative de proprietate.

- Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității, privitoare la invocarea nulității absolute a actelor translative de proprietate.

În temeiul disp. art. 267 din C. pen., dispune sesizarea organelor de urmărire penală Departamentul pentru luptă antifraudă (DLAF), oficiul European de luptă antifraudă al Uniunii Europene (OLAF), D.N.A., cu privire la infracțiunea de deturnare de fonduri europene referitoare la proiectul Primăriei Municipiului București, privind zona de Nord a Municipiului București, privind reabilitarea și amenajarea aducțiunii de apă, preluare apă pluvială și apă menajeră - canal, racordare la rețeaua de gaze, racordare la rețeaua electrică și constituirea de căi de acces și drumuri, precum și realizarea altor facilități, în vederea cercetării și urmăririi penale cu privire la faptele și persoanele ce au legătură cu respectivul proiect."

Împotriva acestei hotărâri a fost declarat apel de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de inculpații C., L., B., M., N., A., O., I., P., de părțile civile Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, de părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA, SC F. SA, precum și de părțile interesate Q. SA, R. SA, S. SA, T. SA, U. SA, V., R., W. și X. SRL, cauza aflându-se pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la data de 29 mai 2020.

În atare condiții, corelând dispozițiile art. 553 alin. (4) C. proc. pen. cu prevederile art. 408 și următoarele din C. proc. pen., care reglementează apelul, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinței penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, privind înființarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor aparținând părților responsabile civilmente.

Criticile invocate cu privire la măsurile asiguratorii, poprirea conturilor dispusă conform dispozițiilor hotărârii apelate, consemnarea prejudiciului material în sumă de 1.418.646,60 RON, la dispoziția Curții de Apel București (Dosar nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția I penală), pot fi analizate de către instanța de apel, iar nu în cadrul contestației la executare formulate de Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București.

În atare condiții, contestațiile formulate de inculpații A., B. și C. și de părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA împotriva Sentinței penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, sunt nefondate, contestația la executare neputând fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Va desființa sentința penală atacată și, în rejudecare, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinței penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A., B. și C. și de părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii inculpați A., B. și C. și contestatoarele părți responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Desființează sentința penală atacată și, în rejudecare, respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinței penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A., B. și C. și de părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorii inculpați A., B. și C. și contestatoarele părți responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-09-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 574/2020
a declarațiilor a trei martori, reprezintă, în realitate o solicitare de reanalizare, pe fond, a laturii civile și a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii, care a intrat în puterea lucrului judecat iar, pe de altă
ÎCCJ 2019-08-14
0,93
ÎCCJ, Secția penală
Asupra conflictului de competență de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 11 februarie 2019, petentul A., a formulat contestație împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi asigur
ÎCCJ 2024-05-09
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 361/2024
Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2020, intimata S.C. C. S.R.L. a formulat contestație, solicitând ridicarea măsurii asiguratorii. Prin notele scrise depuse la dosar, contestatoarea a arătat că a formulat contestația înainte de a
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală
cheltuieli de executare este de 3.838.500 euro plus 213.213,73 RON, prin aceasta cauzând atât o vătămare a drepturilor persoanei vătămate C. SA prin instituirea popririi din data de 24.02.2016 până la concurența acestei sume de bani, cât și
ÎCCJ 2021-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 69/2021
la data plății. Având în vedere faptul că, în speță, valoarea bunurilor sechestrate depășește deja valoarea prejudiciului reținut prin sentința primei instanțe, precum și faptul că, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. acest aspect este privit
Sursă