Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.05.2020
inadmisibil

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2020

HOTĂRÂRE
14.05.2020
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra contestațiilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 42 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinței penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 267/F din data de 28.12.2018 a secției I penale a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I raportat la art. 554 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., privind înființarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor aparținând părților responsabile civilmente. În cererea judecătorului delegat de la Biroul Executări Penale s-a arătat că, prin adresa nr. x/11.02.2019, A.N.A.F. a procedat la instituirea popririi asiguratorii asupra conturilor mai multor persoane fizice și juridice, acestea din urmă solicitând ridicarea măsurilor asiguratorii pentru a putea achita serviciile de întreținere și utilități.

Analizând și verificând contestația la executare, Curtea de Apel București a constatat că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) raportat la alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. pen., instanța competentă este instanța care a pronunțat sentința ce se execută, deci, în speță, Curtea de Apel București, secția I penală. În ceea ce privește condițiile de temeinicie ale contestației, dispozițiile legale în materie arată că "dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se ivește vreo nelămurire sau împiedicare la executare", se poate face de către judecătorul delegat o contestație la executare. Judecătorul delegat de la Biroul Executări Penale a formulat prezenta contestație, deoarece A.N.A.F.

- Direcția Generală de Executări Silite, cazuri speciale - Direcția Operativă de executare silită - Serviciul Executări silite cazuri speciale, Regional București - a adus la cunoștință instanței că, prin instituirea măsurilor asiguratorii (poprirea pe conturile celor patru inculpați și a celor trei părți responsabile civilmente), nu se mai pot plăti utilitățile și facturile de întreținere. În cererea sa, Judecătorul delegat de la Biroul Executări Penale a menționat că sesizarea vizează "o eventuală nelămurire". Verificând dispozitivul Sentinței penale nr. 267/F din data de 28.12.2018, precum și dispozițiile legale care au fost avute în vedere la pronunțarea acestei sentințe, respectiv art. 254 și art. 256 din C. proc.

pen., Curtea de Apel București a constatat că nu există niciun fel de echivoc sau nelămurire cu privire la măsura dispusă și că poprirea vizează conturile bancare în integralitatea lor, măsură asiguratorie menită să acopere prejudiciul infracțional.

Împotriva Sentinței penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, au formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații A., B. și C. și părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA, cauza fiind înregistrată pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 ianuarie 2020. Prin motivele scrise și cu prilejul susținerii orale a căii de atac, Parchetul a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate, iar în rejudecare, respingerea, ca inadmisibilă, a contestației la executare formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, vizând o eventuală nelămurire a dispozițiilor cuprinse în Sentința penală nr. 267/F din 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, cu privire la înființarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor aparținând părților responsabile civilmente, având în vedere că această din urmă hotărâre nu este definitivă, fiind supusă apelului.

Contestatoarele părți responsabile civilmente SC E. SA, SC D. SRL și SC F. SA, precum și contestatorii inculpați A., B. și C. au apreciat ca fiind admisibilă contestația la executare promovată în cauză și au solicitat admiterea contestațiilor, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, ca fiind rămasă fără obiect. În esență, s-a susținut că, la momentul soluționării cauzei de către instanța de fond, popririle asigurătorii ce fuseseră instituite erau desființate prin efectul hotărârii definitive pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 28 februarie 2019, în Dosarul nr. x/2019.

Astfel, s-a apreciat că în mod greșit a fost respinsă, ca nefondată, cererea Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, privind nelămurirea dispozițiilor cuprinse în Sentința penală nr. 267/F din 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, referitoare la înființarea popririi asigurătorii asupra conturilor aparținând părților responsabile civilmente, măsura fiind nelegală și netemeinică. Examinând contestațiile formulate în cauză, Înalta Curte constată că este întemeiată doar calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, contestațiile inculpaților și ale părților responsabile civilmente nefiind fondate, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 553 C. proc.

pen.: "(1) Hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată. (2) Hotărârile pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar. (3) Când hotărârea rămâne definitivă în fața instanței de apel sau în fața instanței ierarhic superioare, aceasta trimite instanței de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunțării hotărârii de către instanța de apel sau, după caz, de către instanța ierarhic superioară.

(4) Dispozițiile alin. (1) - (3) sunt aplicabile și în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepția celor privind măsurile de siguranță, măsurile asigurătorii și măsurile preventive, care se pun în executare, după caz, de judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau de instanța care le-a dispus". Din analiza dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că pot fi puse în executare și hotărârile nedefinitive, dar executorii, cu excepția hotărârilor prin care se dispune, printre altele, asupra măsurilor asiguratorii. Rațiunea acestei reglementări rezidă în aceea că măsura asiguratorie a sechestrului se instituie - în condițiile art. 249 și următoarele din C. proc.

pen. - printre altele, și în scopul reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare. În această situație, măsura asiguratorie se ia până la concurența valorii pagubei, motiv pentru care în hotărârea prin care se ia măsura asiguratorie trebuie să se menționeze întinderea prejudiciului. În speță, din actele dosarului rezultă că, prin Sentința penală nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, cu privire la latura civilă, s-au dispus următoarele: "În temeiul disp. art. 19 raportat la art. 25 alin. (3) în referire la disp. art. 397, pct. 3 C. proc. pen., raportat la art. 861, art. 864 C. civ., art. 1349, art. 1357, art. 1381 C. civ., A). Admite acțiunea civilă exercitată de Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Constată că imobilul compus din teren, în suprafață de 224, 6 hectare și construcții (sediul Biroului Notarului Public "G." - clădire de patrimoniu) este proprietatea publică a Statului român dobândit în temeiul Legii promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 2746 din data de 31 iulie 1929, publicat în M.O. nr. 160, partea I din data de 1 august 1929 și procesul-verbal din 31 iulie 1929 (terenurile, în mod expres, au avut o anumită afectațiune direct legată de atribuții în domeniul învățământului superior agricol și de medicină veterinară, dar și de cercetare științifică) - conform contractului de donație cu afectațiune încheiat între Statul român și H.; terenul în cauză și clădirile aferente neputându-se înstrăina, nici în tot, nici în parte, pentru orice destinație ar fi - caracter stabilit în mod definitiv prin Decizia penală nr. 266/A din data de 2 august 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 a secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispune: B).

D E C I D E Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016. Desființează sentința penală atacată și, în rejudecare, respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale al secției I penale a Curții de Apel București, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinței penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016. Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A., B. și C. și de părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului. Obligă contestatorii inculpați A., B. și C. și contestatoarele părți responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA și SC F. SA la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2020. GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2025
mod formal și automat, a considerat îndeplinite condițiile răspunderii contractuale a pârâtei din moment ce a fost reținută existența faptei. Cercetând considerentele deciziei recurate, se constată că instanța de apel a reținut dezlegările
ÎCCJ 2020-01-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2020
contestația, respingerea acesteia ca neîntemeiată, menținerea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 16 ianuarie 2017 ca vădit temeinică și legală și respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilo
ÎCCJ 2020-09-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 574/2020
a declarațiilor a trei martori, reprezintă, în realitate o solicitare de reanalizare, pe fond, a laturii civile și a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii, care a intrat în puterea lucrului judecat iar, pe de altă
ÎCCJ 2025-02-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2025
alta Curte consideră că un just echilibru între scopul instituirii popririi asigurătorii și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale presupune a se acorda posibilitatea inculpatei de a achita ratele lunare afere
ÎCCJ 2020-06-02
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 919/2020
concluzionat în sensul că, în măsura în care cererea de înființare a popririi asigurătorii, ce a generat plata cauțiunii, a fost respinsă prin hotărâre definitivă, așa cum este cazul în speță, nu se justifică refuzul de restituire a cauțiun
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă