ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1472/2013

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 20679 din 3

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în

Dosarul nr. 22028/3/2011, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată

(în condițiile în care, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,

deși a fost apreciată de către instanță ca fiind o apărare de fond, a fost

respinsă ca neîntemeiată).

Pentru a pronunța

această sentință Tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei vizează o

suprafață de 390 mp aferent spațiului comercial proprietatea pârâtei,

invocându-se fișa spațiului din 13 mai 2010, înscris contestat de pârâtă sub

aspectul conținutului, apreciindu-se că s-au făcut adăugiri ulterior semnării

și al calității persoanei care l-a întocmit, limitele mandatului acesteia, astfel

că ar putea fi avut în vedere pentru suprafața de 68,84 mp aferentă

construcției, o altă suprafață estimată nefiind dovedită.

Conform adresei D

240729 din 13 mai 2011 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale

sector 4, pârâta era proprietara construcției din 1998, dată la care a achitat

impozit pe construcție și taxa pentru terenul în folosință, iar după 2002,

conform legislației fiscale, taxa pentru terenul în folosință a fost inclusă în

impozitul pe construcție plătit la Direcția Generală de Impozite și Taxe locale

sector 4. Prin adresa nr. 145 din 28 februarie 2006 emisă de Primăria

Municipiului București a fost atribuit în folosință terenul aflat sub toate

construcțiile amplasate în P.O.C., proprietatea acestora.

Reclamanta nu a

dovedit folosința unei alte suprafețe de teren de către pârâtă, iar

intervenientul Primăria sectorului 4 București nu a înțeles să formuleze

pretenții față de pârâtă, ori să invoce vreun drept față de aceasta. Prin

Hotărârea C.L.M.B. nr. 139/2011 dreptul de administrare asupra O.C. din P.T. a

fost transmis la 29 iulie 2011 de la reclamantă către Consiliul Local al

sectorului 4 București, fără a se dovedi cu certitudine ce creanțe deținute de

A.L.P.A.B. s-au transferat, fără a se proba cu certitudine dacă prezentul litigiu

a fost sau nu predat, iar Primăria sector 4 nu a înțeles să susțină cererea.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta A.L.P.A.B. pe care a criticat-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Intimata SC B.A. SRL

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

A fost invocată

nulitatea cererii de apel, față de împrejurarea că aceasta nu a fost semnată de

apelanta-reclamantă. S-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind

solicitarea nouă față de judecata de fond, respectiv, instanța să constate

"dreptul de administrare al A.L.P.A.B. asupra terenurilor aflate în O.C.,

în temeiul căruia a fost promovată acțiunea deoarece încalcă dispozițiile art.

294 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "în apel nu se poate schimba

calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici

nu se pot face alte cereri noi."

Prin Decizia civilă

nr. 211 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă

A.L.P.A.B.

În primul rând - față

de depunerea, la dosar, a cererii de apel, semnată de către noul apărător ales

- D.C. (conform împuternicii avocațiale - prin care s-a acordat avocaților

aleși dreptul de reprezentare, declarare și semnare cerere apel) instanța de

apel a constatat că s-a făcut dovada calității de reprezentant al apelantei,

astfel că intimata nu a mai susținut această excepție.

Pe fond, s-a reținut

că prin cererea precizatoare s-a solicitat obligarea pârâtei la achitarea către

A.L.P.A.B. a contravalorii dreptului de folosință a terenului ocupat, în

cuantum de 328.224,60 RON, sumă calculată până la data de 29 iulie 2011.

Instanța de apel a

constatat că reclamanta nu a motivat în niciun fel această diminuare

considerabilă a cuantumului pretențiilor și nici nu a prezentat un mod de

calcul (cu toate că perioada pentru care se solicită această sumă este mai mare

de 4 luni). În plus suma precizată este total diferită de cea prezentată prin

înscrisurile depuse în apel. S-a mai constatat că reclamanta nu prezintă nicio

dovadă a faptului că pârâta ocupă suprafața de 390 mp.

Pârâta a depus la

dosar contractele în baza cărora ocupă suprafețe de teren în O.C.: contractul

de vânzare-cumpărare din 31 august 1998, în care nu se precizează însă

suprafața de teren aferent chioșcului de dulciuri cumpărat de la vânzătoarea SC

C.A. SA și contractul de închiriere din 1 iulie 2009, încheiat pentru o

perioadă de 36 de luni - cu posibilitate de prelungire prin acordul părților,

cu Societatea C.C.B. - sector 3, 4, 5, 6, având ca obiect dreptul de folosință

a spațiului în suprafață de 65 mp, situat în P.O.C.

Pe baza autorizației

de construire din 19 februarie 2007 emisă de Primăria sectorului 4, pârâta a

extins și supraetajat construcția parter existentă, care a fost recepționată la

terminarea lucrărilor, așa cum rezultă și din procesul-verbal de recepție la

terminarea lucrărilor din 16 mai 2008. În baza tuturor acestor acte, în anul

2008 a întocmit documentația cadastrală, construcția primind numărul cadastral

X și a fost întabulată în Cartea Funciară Individuală numărul X, deschisă la

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4, așa cum rezultă și din

încheierea de întabulare din 29 octombrie 2008.

Prin adresa nr. 145 din

28 februarie 2006 emisă de Primăria Municipiului București s-a atribuit în

folosință terenul aflat sub toate construcțiile amplasate în P.O.C. tuturor

proprietarilor acestor construcții, printre care se află și pârâta.

Mai mult decât atât,

procesul-verbal încheiat în data de 13 mai 2010 cuprinde multiple mențiuni,

adăugate după semnăturile și ștampilele aplicate de părțile semnatare, motiv

pentru care a fost defăimat de către pârâtă. Aceasta arată că, la momentul la

care ea a semnat respectivul înscris erau cuprinse doar datele referitoare la

data întocmirii, denumirea societății, locație, contractul de vânzare-cumpărare

prin care a dobândit proprietatea construcției, suprafața de teren aflat sub

construcția proprietatea sa de 68,84 mp, suprafața estimată construcție 70,00

mp, autorizația de construire, precum și datele cuprinse la rubrica

observații-referitoare la acordurile R., A.N., D., numărul acordului de

funcționare până la precizarea numărului autorizației de funcționare emisă de

Primăria sector 4.

Despre celelalte

mențiuni cuprinse în acest în acest înscris nu a avut cunoștință și consideră

că au fost adăugate ulterior semnării, mai ales că la momentul acela nu a

primit niciun exemplar original a ceea ce a semnat. Ulterior i s-a comunicat o

copie a înscrisului, dar în forma în care este atașată și la dosarul cauzei,

având conținutul alterat.

În consecință,

instanța de apel a constatat că reclamanta nu a dovedit cuantumul pretențiilor

sale și nici izvorul acestora (cu toate că și instanța de control i-a pus în

vedere să prezinte un mod detaliat de calcul al sumelor pretinse), astfel

încât, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., apelul a fost respins

ca nefondat.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs prin care critică în esență,

probele administrate în cauză, cu privire la cuantumul pretențiilor, calculul

defalcat pe perioade, modul de calcul găsindu-se în tabelul depus în apel,

aprecierea greșită a înscrisurilor cu referire la fișa încheiată cu partea

adversă - înscris sub semnătură privată - interpretarea greșită a conținutului

adresei nr. 145 din 28 februarie 2006 emisă de Primăria Municipiului București.

Acest din urmă înscris atestă împrejurarea că pârâta a exploatat terenul ce

aparține domeniului public, neachitând contravaloarea lipsei de folosință de

când ocupă spațiul. De asemenea, recurenta critică soluția instanței de apel

privind forța probantă a procesului-verbal din 13 mai 2010.

În consecință,

recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Pentru considerentele

ce urmează, Înalta Curte constată nulitatea cererii de recurs formulată de

reclamanta A.L.P.A.B.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată

și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Motivarea recursului

presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea

unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata

instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

În ce privește

recursul reclamantei, Înalta Curte constată că acesta cuprinde aspecte de

netemeinicie vizând: probele administrate în cauză, critici cu privire la

cuantumul pretențiilor, calculul defalcat pe perioade, modul de calcul

găsindu-se în tabelul depus în apel, aprecierea greșită a înscrisurilor cu

referire la fișa încheiată cu partea adversă - înscris sub semnătură privată -

interpretarea greșită a conținutului adresei nr. 145 din 28 februarie 2006

emisă de Primăria Municipiului București. Aceste din urmă înscrisuri atestă

împrejurarea că pârâta a exploatat terenul ce aparține domeniului public,

neachitând contravaloarea lipsei de folosință de când ocupă spațiul, toate

aceste aspecte sunt de netemeinicie, ceea ce nu pot forma obiectul controlului

judiciar în calea de atac exercitată, știut fiind că în recurs cenzura

hotărârii atacate se face numai din perspectiva motivelor de nelegalitate

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Deși indică art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta relatează împrejurări care țin de o

reapreciere a situației de fapt și o reapreciere a probelor administrate în

cauză, astfel că motivele de nelegalitate invocate sunt de netemeinicie, nu pot

constitui motive de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., și, în consecință nu pot fi supuse controlului judiciar în calea de

atac a recursului.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că recursul declarat în cauză nu cuprinde motive de nelegalitate

în sensul limitativ și restrictiv a art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., situație

în care va da eficientă sancțiunii prevăzute de dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că va constata nulitatea cererii de

recurs formulate de reclamanta A.L.P.A.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta A.L.P.A.B. împotriva Deciziei civile

nr. 211 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS