ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1472/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 20679 din 3 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 22028/3/2011, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată (în condițiile în care, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, deși a fost apreciată de către instanță ca fiind o apărare de fond, a fost respinsă ca neîntemeiată).

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei vizează o suprafață de 390 mp aferent spațiului comercial proprietatea pârâtei, invocându-se fișa spațiului din 13 mai 2010, înscris contestat de pârâtă sub aspectul conținutului, apreciindu-se că s-au făcut adăugiri ulterior semnării și al calității persoanei care l-a întocmit, limitele mandatului acesteia, astfel că ar putea fi avut în vedere pentru suprafața de 68,84 mp aferentă construcției, o altă suprafață estimată nefiind dovedită.

Conform adresei D 240729 din 13 mai 2011 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 4, pârâta era proprietara construcției din 1998, dată la care a achitat impozit pe construcție și taxa pentru terenul în folosință, iar după 2002, conform legislației fiscale, taxa pentru terenul în folosință a fost inclusă în impozitul pe construcție plătit la Direcția Generală de Impozite și Taxe locale sector 4. Prin adresa nr. 145 din 28 februarie 2006 emisă de Primăria Municipiului București a fost atribuit în folosință terenul aflat sub toate construcțiile amplasate în P.O.C., proprietatea acestora. Reclamanta nu a dovedit folosința unei alte suprafețe de teren de către pârâtă, iar intervenientul Primăria sectorului 4 București nu a înțeles să formuleze pretenții față de pârâtă, ori să invoce vreun drept față de aceasta.

Prin Hotărârea C.L.M.B. nr. 139/2011 dreptul de administrare asupra O.C. din P.T. a fost transmis la 29 iulie 2011 de la reclamantă către Consiliul Local al sectorului 4 București, fără a se dovedi cu certitudine ce creanțe deținute de A.L.P.A.B. s-au transferat, fără a se proba cu certitudine dacă prezentul litigiu a fost sau nu predat, iar Primăria sector 4 nu a înțeles să susțină cererea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.L.P.A.B. pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Intimata SC B.A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. A fost invocată nulitatea cererii de apel, față de împrejurarea că aceasta nu a fost semnată de apelanta-reclamantă.

S-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind solicitarea nouă față de judecata de fond, respectiv, instanța să constate "dreptul de administrare al A.L.P.A.B. asupra terenurilor aflate în O.C., în temeiul căruia a fost promovată acțiunea deoarece încalcă dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi." Prin Decizia civilă nr. 211 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă A.L.P.A.B. În primul rând - față de depunerea, la dosar, a cererii de apel, semnată de către noul apărător ales - D.C.

(conform împuternicii avocațiale - prin care s-a acordat avocaților aleși dreptul de reprezentare, declarare și semnare cerere apel) instanța de apel a constatat că s-a făcut dovada calității de reprezentant al apelantei, astfel că intimata nu a mai susținut această excepție. Pe fond, s-a reținut că prin cererea precizatoare s-a solicitat obligarea pârâtei la achitarea către A.L.P.A.B. a contravalorii dreptului de folosință a terenului ocupat, în cuantum de 328.224,60 RON, sumă calculată până la data de 29 iulie 2011. Instanța de apel a constatat că reclamanta nu a motivat în niciun fel această diminuare considerabilă a cuantumului pretențiilor și nici nu a prezentat un mod de calcul (cu toate că perioada pentru care se solicită această sumă este mai mare de 4 luni).

În plus suma precizată este total diferită de cea prezentată prin înscrisurile depuse în apel. S-a mai constatat că reclamanta nu prezintă nicio dovadă a faptului că pârâta ocupă suprafața de 390 mp. Pârâta a depus la dosar contractele în baza cărora ocupă suprafețe de teren în O.C.: contractul de vânzare-cumpărare din 31 august 1998, în care nu se precizează însă suprafața de teren aferent chioșcului de dulciuri cumpărat de la vânzătoarea SC C.A. SA și contractul de închiriere din 1 iulie 2009, încheiat pentru o perioadă de 36 de luni - cu posibilitate de prelungire prin acordul părților, cu Societatea C.C.B. - sector 3, 4, 5, 6, având ca obiect dreptul de folosință a spațiului în suprafață de 65 mp, situat în P.O.C.

Pe baza autorizației de construire din 19 februarie 2007 emisă de Primăria sectorului 4, pârâta a extins și supraetajat construcția parter existentă, care a fost recepționată la terminarea lucrărilor, așa cum rezultă și din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 16 mai 2008. În baza tuturor acestor acte, în anul 2008 a întocmit documentația cadastrală, construcția primind numărul cadastral X și a fost întabulată în Cartea Funciară Individuală numărul X, deschisă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4, așa cum rezultă și din încheierea de întabulare din 29 octombrie 2008. Prin adresa nr. 145 din 28 februarie 2006 emisă de Primăria Municipiului București s-a atribuit în folosință terenul aflat sub toate construcțiile amplasate în P.O.C.

tuturor proprietarilor acestor construcții, printre care se află și pârâta. Mai mult decât atât, procesul-verbal încheiat în data de 13 mai 2010 cuprinde multiple mențiuni, adăugate după semnăturile și ștampilele aplicate de părțile semnatare, motiv pentru care a fost defăimat de către pârâtă.

Aceasta arată că, la momentul la care ea a semnat respectivul înscris erau cuprinse doar datele referitoare la data întocmirii, denumirea societății, locație, contractul de vânzare-cumpărare prin care a dobândit proprietatea construcției, suprafața de teren aflat sub construcția proprietatea sa de 68,84 mp, suprafața estimată construcție 70,00 mp, autorizația de construire, precum și datele cuprinse la rubrica observații-referitoare la acordurile R., A.N., D., numărul acordului de funcționare până la precizarea numărului autorizației de funcționare emisă de Primăria sector 4. Despre celelalte mențiuni cuprinse în acest în acest înscris nu a avut cunoștință și consideră că au fost adăugate ulterior semnării, mai ales că la momentul acela nu a primit niciun exemplar original a ceea ce a semnat.

Ulterior i s-a comunicat o copie a înscrisului, dar în forma în care este atașată și la dosarul cauzei, având conținutul alterat. În consecință, instanța de apel a constatat că reclamanta nu a dovedit cuantumul pretențiilor sale și nici izvorul acestora (cu toate că și instanța de control i-a pus în vedere să prezinte un mod detaliat de calcul al sumelor pretinse), astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., apelul a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs prin care critică în esență, probele administrate în cauză, cu privire la cuantumul pretențiilor, calculul defalcat pe perioade, modul de calcul găsindu-se în tabelul depus în apel, aprecierea greșită a înscrisurilor cu referire la fișa încheiată cu partea adversă - înscris sub semnătură privată - interpretarea greșită a conținutului adresei nr. 145 din 28 februarie 2006 emisă de Primăria Municipiului București.

Acest din urmă înscris atestă împrejurarea că pârâta a exploatat terenul ce aparține domeniului public, neachitând contravaloarea lipsei de folosință de când ocupă spațiul. De asemenea, recurenta critică soluția instanței de apel privind forța probantă a procesului-verbal din 13 mai 2010. În consecință, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Pentru considerentele ce urmează, Înalta Curte constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta A.L.P.A.B. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată. În ce privește recursul reclamantei, Înalta Curte constată că acesta cuprinde aspecte de netemeinicie vizând: probele administrate în cauză, critici cu privire la cuantumul pretențiilor, calculul defalcat pe perioade, modul de calcul găsindu-se în tabelul depus în apel, aprecierea greșită a înscrisurilor cu referire la fișa încheiată cu partea adversă - înscris sub semnătură privată - interpretarea greșită a conținutului adresei nr. 145 din 28 februarie 2006 emisă de Primăria Municipiului București.

Aceste din urmă înscrisuri atestă împrejurarea că pârâta a exploatat terenul ce aparține domeniului public, neachitând contravaloarea lipsei de folosință de când ocupă spațiul, toate aceste aspecte sunt de netemeinicie, ceea ce nu pot forma obiectul controlului judiciar în calea de atac exercitată, știut fiind că în recurs cenzura hotărârii atacate se face numai din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Deși indică art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta relatează împrejurări care țin de o reapreciere a situației de fapt și o reapreciere a probelor administrate în cauză, astfel că motivele de nelegalitate invocate sunt de netemeinicie, nu pot constitui motive de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., și, în consecință nu pot fi supuse controlului judiciar în calea de atac a recursului. Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu cuprinde motive de nelegalitate în sensul limitativ și restrictiv a art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., situație în care va da eficientă sancțiunii prevăzute de dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că va constata nulitatea cererii de recurs formulate de reclamanta A.L.P.A.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta A.L.P.A.B. împotriva Deciziei civile nr. 211 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS