ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1414/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Buzău, secția I civilă, prin

Sentința civilă nr. 50 din 18 ianuarie 2012 a admis excepția prescripției

dreptului la acțiune invocată de pârât și a respins, ca prescrisă, acțiunea

formulată de reclamantul C.G.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Buzău.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Buzău a reținut că, prin acțiunea formulată

reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, plata unor despăgubiri în cuantum de 550.000

RON, reprezentând daune materiale și morale pricinuite acestuia prin încălcarea

ce i-ar fi fost produsă dreptului la respectarea vieții de familie consacrat de

art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că i s-a

aplicat, fără existența unui scop legitim, pedeapsa interzicerii drepturilor

părintești prin Sentința penală nr. 926 din 23 mai 1996, pronunțată de

Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 9043/1995, rămasă definitivă.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamantul C.G.E., criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 41 din 23 mai 2012 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantul C.G.E., reținând faptul că, în

condițiile în care reclamantul a avut deschisă calea de a se adresa instanței

de judecată, iar acțiunea acestuia nu a fost analizată pe fond, ca urmare a

intervenirii prescripției, nu echivalează cu încălcarea dreptului la un proces

echitabil sau a dispozițiilor art. 13 din Convenție și în raport de aceste

argumente s-a apreciat că, reclamantul nu și-a exercitat dreptul de a solicita

despăgubiri în termenul prevăzut de dispozițiile legale, astfel că, hotărârea

pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamantul C.G.E. a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la Tribunalul

Buzău în vederea pronunțării pe fond a dosarului.

Prin critica adusă

deciziei atacate recurentul a arătat că instanțele au încălcat dreptul la un

proces echitabil cu consecința violării dreptului la viață privată și de

familie și că, au fost greșit interpretate dispozițiile Decretului nr.

167/1958, totodată a enumerat condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a

putea fi aplicate prevederile art. 6 și 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității

recursului, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Recursul, potrivit

Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară,

nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de

lege.

În acest sens, art.

302

1

C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie

să le conțină cererea de recurs.

Printre aceste mențiuni,

la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora, aceasta trebuie să

cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe

care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de

modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii

de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs

nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face

obiectul analizei instanței de recurs.

Respectarea

cerințelor privind cuprinsul cererii de recurs este prevăzută sub sancțiunea

nulității de art. 302

1

alin. (1) lit. b) - d) C. proc. civ., ceea ce

confirmă în plus că această cale de reformare extraordinară, nedevolutivă

impune numai analiza motivelor de nelegalitate și nu o rejudecare a fondului în

orice condiții.

În atare situație,

Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul

C.G.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamantul C.G.E. împotriva Deciziei nr. 41 din 23 mai

2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS