ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1414/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Buzău, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 50 din 18 ianuarie 2012 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul C.G.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Buzău.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Buzău a reținut că, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, plata unor despăgubiri în cuantum de 550.000 RON, reprezentând daune materiale și morale pricinuite acestuia prin încălcarea ce i-ar fi fost produsă dreptului la respectarea vieții de familie consacrat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că i s-a aplicat, fără existența unui scop legitim, pedeapsa interzicerii drepturilor părintești prin Sentința penală nr. 926 din 23 mai 1996, pronunțată de Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 9043/1995, rămasă definitivă. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul C.G.E., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 41 din 23 mai 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.G.E., reținând faptul că, în condițiile în care reclamantul a avut deschisă calea de a se adresa instanței de judecată, iar acțiunea acestuia nu a fost analizată pe fond, ca urmare a intervenirii prescripției, nu echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a dispozițiilor art. 13 din Convenție și în raport de aceste argumente s-a apreciat că, reclamantul nu și-a exercitat dreptul de a solicita despăgubiri în termenul prevăzut de dispozițiile legale, astfel că, hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul C.G.E.

a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la Tribunalul Buzău în vederea pronunțării pe fond a dosarului. Prin critica adusă deciziei atacate recurentul a arătat că instanțele au încălcat dreptul la un proces echitabil cu consecința violării dreptului la viață privată și de familie și că, au fost greșit interpretate dispozițiile Decretului nr. 167/1958, totodată a enumerat condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a putea fi aplicate prevederile art. 6 și 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare. Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege. În acest sens, art. 302 1 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs. Printre aceste mențiuni, la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora, aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. Respectarea cerințelor privind cuprinsul cererii de recurs este prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 302 1 alin. (1) lit. b) - d) C. proc. civ., ceea ce confirmă în plus că această cale de reformare extraordinară, nedevolutivă impune numai analiza motivelor de nelegalitate și nu o rejudecare a fondului în orice condiții. În atare situație, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul C.G.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul C.G.E. împotriva Deciziei nr. 41 din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS