ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2486/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul Județul Ilfov - Consiliul Județean Ilfov a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea măsurilor înscrise în Notificarea privind respingerea dosarului cererii de plată nr. x/08.10.2015 depus pentru semestrul 2, anul școlar 2014-2015.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4433 din 20 noiembrie 2017, a respins excepția prescripției dreptului de a sesiza instanța, ca neîntemeiată, a admis excepția tardivității și a respins cererea formulată de reclamantul Județul Ilfov - Consiliul Județean Ilfov, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură, ca tardiv formulată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Județul Ilfov - Consiliul Județean Ilfov a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situației de fapt, recurentul înțelege să își fundamenteze cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul consideră că instanța a reținut greșit ca aplicabile prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 apreciind depășit termenul de un an de la data comunicării actului neluându-se în considerare și celelalte posibilități și anume data introducerii cererii împotriva actului, precum și data încheierii deciziei care erau în termen.

Legea contenciosului administrativ dă posibilitatea ca actul să se considere în termen la aceste date care sunt enumerate în același articol.

Considerăm că în mod eronat instanța de fond că, la excepția dreptului de a seziza instanța a luat în considerare decizia care nu a fost comunicată.

Se mai arată că la soluționarea excepției tardivității s-a luat în considerare doar data actului, nu și data formulării cererii de soluționare a contestației, cerere care a fost introdusă în termenul de un an.

Intimata Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;"

Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă anularea Notificării de respingere a dosarului cererii de plată nr. 44J 8/08.10.2015.

Termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 începe să curgă de la data comunicării deciziei de soluționare a contestației nr. 11833/25.04.2016.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că actul administrativ contestat a fost transmis Consiliului Județean Ilfov prin intermediul Poștei Militare la data de 26.04.2016 (potrivit borderoului pentru trimiteri de corespondență).

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că Decizia de soluționare a contestației nr. 11833/25.04.2016 a fost comunicată la data de 26.04.2016, iar recurentul-reclamant a promovat cererea de chemare în judecată la data de 14.03.2017. Deci, cererea de chemare în judecată a fost formulată și depusă la instanța de judecată cu mult peste termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă.

Recurentul- reclamant admite că a introdus acțiunea peste termenul de 6 luni, prevăzut în mod imperativ de Legea nr. 554/2004, dar dorește să se prevaleze, în mod nejustificat și nedovedit, de prevederile art. 11 alin. (2) din actul normativ mai sus menționat.

Potrivit art. 11 alin. (2) Legea 554/2004:

"pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului."

Actul administrativ contestat, respectiv notificarea privind respingerea cererii de plată nr. x/08.10.2015 i-a fost comunicat recurentului la data de l7.02.2016, iar acțiunea a fost formulată la data de 13.03.2017, data poștei. Prin urmare, cererea de chemare în judecată a fost formulată cu depășirea termenului de decădere de 1 an, calculat conform art. 2552 alin. (1) C. civ. (când termenul este stabilit pe ... ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ... ultimul an).

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Județul Ilfov-Consiliul Județean Ilfov împotriva sentinței civile nr. 4433 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2020.