ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței anularea raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 și suspendarea executării actului administrativ - raport de evaluare, pană la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 184 din 4 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 184 din 4 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a legii.

Astfel, a arătat că potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001 primarul este un reprezentant al statului și are mai multe atribuții prevăzute de lege, iar dreptul la muncă este un drept constituțional.

De asemenea, a apreciat că prin semnarea contractului și a deciziei de muncă în discuție, acel așa zis interes personal de natură patrimonială nu putea să îi influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor de serviciu, acesta îndeplinind doar o formalitate prin semnarea acelor documente ca urmare a rezultatului concursului, fără ca reclamantul să ia o decizie personală, făcând trimitere la dispozițiile art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003.

A mai invocat recurentul-reclamant faptul că a respectat toate prevederile legale, interesul public nefiind lezat prin faptele sale, și totodată faptul că Prefectul județului nu a atacat în contencios administrativ niciunul dintre actele semnate de acesta.

În fine, a criticat faptul că instanța de fond nu a anulat parțial raportul de evaluare în condițiile în care a constatat că decizia pentru constituirea comisiei de concurs a fost semnată de către reclamant în legalitate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 6 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal Raportul de evaluare nr. x/15.02.2018 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul de evaluare sus-menționat s-a constatat că reclamantul a exercitat în perioada 17.05.2008 - 29.06.2012 funcția de primar al comunei Feldru, județul Bistrița-Năsăud, în mandatul 2008 - 2012, iar începând cu data de 29.06.2012 deține funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Feldru.

S-a mai reținut că, în calitate de primar al comunei Feldru, reclamantul, a încălcat dispozițiile art. 70, 71 și 76 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1) și art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, când a semnat următoarele documente:

- dispoziția nr. x/01.07.2008 privind constituirea Comisiei de concurs pentru ocuparea posturilor de referent debutant - 1 post și muncitori calificați - 2 posturi, în cadrul aparatului propriu, personal contractual al Primăriei Comunei Feldru, concurs organizat în data de 04.07.2008;

- dispoziția nr. x/17.07.2008, privind încadrarea fiului său, B., începând cu data de 10.07.2008, pe postul de referent debutant în cadrul aparatului propriu al Primăriei Comunei Feldru;

- fișa postului pentru referent debutant cu atribuții de Șef serviciu situații de urgență din data de 10.07.2008;

- contractul individual de muncă nr. x/10.07.2008 încheiat între Primăria Comunei Feldru (angajator) reprezentantă de A. - în calitate de primar și B. (salariat) privind angajarea pe perioada nedeterminată a fiului persoanei evaluate în funcția de Șef serviciu Situații de urgență.

Prin sentința recurată, acțiunea având ca obiect anularea și suspendarea executării raportului de evaluare a fost respinsă, reclamantul formulând critici de nelegalitate, susținând în esență că faptele reținute prin raportul de evaluare contestat nu puteau să îi influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor de serviciu, îndeplinind doar o formalitate prin semnarea actelor privind angajarea pe perioada nedeterminată a fiului său în funcția de Șef serviciu Situații de urgență, ca urmare a rezultatului concursului, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze împreună în raport de finalitatea concretă a acestora.

Amintește Înalta Curte că potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

În temeiul art. 71 din același act normativ "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un avantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;(…)."

Aleși locali, în sensul art. 2 alin. (1) din acest act normativ, sunt consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 161/2003, "(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Totodată, art. 13 din Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, prevede că "Conflictul de interese apare atunci când funcționarul public are un interes personal care influențează sau pare că influențează îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate și obiectivitate. Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau apropiații cu care funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care funcționarul public le are față de persoanele enumerate mai sus".

Instanța de recurs reține că textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând, din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului și al reglementărilor, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese, rațiunea fiind aceea de a garanta principiile imparțialității, integrității, transparenței decizionale și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, prin sancționarea situațiilor în care interesul privat ar putea prevala asupra interesului public, în exercitarea acestora.

Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant a semnat dispoziția nr. x/01.07.2008 privind constituirea Comisiei de concurs pentru ocuparea posturilor de referent debutant - 1 post și muncitori calificați - 2 posturi, în cadrul aparatului propriu, personal contractual al Primăriei Comunei Feldru, concurs organizat în data de 04.07.2008; dispoziția nr. x/17.07.2008, privind încadrarea fiului său, B., începând cu data de 10.07.2008, pe postul de referent debutant în cadrul aparatului propriu al Primăriei Comunei Feldru;fișa postului pentru referent debutant cu atribuții de Șef serviciu situații de urgență din data de 10.07.2008; contractul individual de muncă nr. x/10.07.2008 încheiat între Primăria Comunei Feldru (angajator) reprezentantă de A. - în calitate de primar și B. (salariat) privind angajarea pe perioada nedeterminată a fiului persoanei evaluate în funcția de Șef serviciu Situații de urgență.

În acest context factual, instanța de control judiciar constată că există un conflict între sarcinile publice pe care trebuia să le exercite reclamantul, în calitate de primar și interesele sale private/ale fiului său, el anticipând consecințele documentelor pe care le-a semnat, în speță, modul în care ar fi putut fi influențată îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor de către reclamant rezultând din succesiunea faptelor expusă în raportul contestat.

Or, pentru situația în care actele respective sunt de natură a produce un folos material pentru fiul său, legiuitorul a instituit obligația persoanei în cauză de a se abține de la îndeplinirea oricărui act, această obligație de abținere prevalând celei de a semna actele în discuție, obligație ce putea fi îndeplinită, prin delegare, în condițiile art. 57 din Legea nr. 215/2001, tocmai pentru a se elimina orice suspiciune cu privire la legalitatea actelor semnate, in sensul dispozitiilor antereferite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.

Înalta Curte nu poate reține susținerea reclamantului că nu este probată existența condiției interesului său personal în încheierea acestor acte juridice, interpretarea dată în jurisprudența instanței supreme sintagmei "interes personal", din dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, fiind în sensul că determinant pentru atragerea sancțiunii conflictului de interese este simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității - nepunându-se în discuție existența propriu-zisă, materializată, a unui beneficiu ori a unui folos, rațiunea instituirii conflictului de interese care intră sub incidența Legii nr. 161/2003 fiind aceea de a asigura eliminarea subiectivismului și interesului particular ori de grup în cadrul forurilor decizionale ale autorităților publice.

Totodată, instanța de control judiciar apreciază că nu se poate susține că, la data de 1 iulie 2008, când a semnat dispoziția nr. x/01.07.2008 pentru constituirea comisiei pentru concursul organizat la data de 4 iulie 2008, reclamantul nu avea cunoștință ori nu putea să anticipeze că peste 3 zile, fiul său va participa la concursul pentru care a fost constituită comisia respectivă.

De altfel, recurentul-reclamant nu a contestat săvârșirea faptelor reținute în Raportul de evaluare, susținând doar că acel așa-zis interes personal de natură patrimonială nu putea să îi influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor de serviciu, iar cu privire la reținerea instanței de fond în sensul că nu constituie conflict de interese semnarea deciziei pentru constituirea comisiei de concurs, opinie pe care astfel cum s-a arătat Înalta Curte nu o împărtășește, acesta a criticat prin cererea de recurs faptul că nu a fost anulat parțial raportul de evaluare, critică nefondată în raport de considerentele anterior expuse.

În fine este nefondată și critica recurentului-reclamant prin care a invocate faptul că interesul public nu a fost lezat prin faptele reținute în sarcina sa, având în vedere că Prefectul județului nu a atacat în contencios administrativ niciunul dintre actele semnate de acesta.

Instanța de recurs observă că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pune în aplicare prevederile art. 123 alin. (5) din Constituție, conform cărora prefectul exercită rolul de tutela administrativă, în sensul că poate ataca, în fața instanței de contencios, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră nelegal actul.

Astfel, aceste dispoziții legale se referă la comunicarea pe care o face din oficiu secretarul unității administrative teritoriale de îndată, nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării sau emiterii actului, potrivit obligațiilor impuse pentru hotărârile consiliului local prin art. 48 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, text care face trimitere expresă și cu privire la dispozițiile primarului - art. 68 alin. (2) - hotărârile consiliului județean - art. 98 și dispozițiile Președintelui consiliului județean - art. 106 alin. (2).

Or, prezenta cauză are ca obiect contestarea raportului de evaluare întocmit de ANI prin care s-a constatat existența unui conflict între sarcinile publice pe care trebuia să le exercite reclamantul, în calitate de primar și interesele sale private, supremația interesul public fiind analizată în raport de scopul Legii nr. 161/2003, respectiv acela de prevenire a corupției, rațiunea fiind aceea de a garanta principiile imparțialității, integrității, transparenței decizionale, astfel cum s-a detaliat anterior, neexistând vreo legătură în sensul invocat de recurent a obiectului prezentului demers judiciar cu acțiunea prin care Prefectul poate solicita instanței de contencios administrativ anularea actului emis nelegal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva raportului de evaluare, este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 184 din 4 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.