ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5030/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 1 martie 2018, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/15.02.2018, întocmit de pârâtă, precum și suspendarea executării acestuia, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 195 din 16 iulie 2018, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Cât privește cererea de suspendare a raportului de evaluare nr. x/15.02.2018, aceasta a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în materie de conflicte de interese, apreciind în mod eronat că s-ar face vinovat de încălcarea art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu art. 75 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali.

Consideră recurentul-reclamant că judecătorul fondului a ignorat contextul factual care a condus la încheierea celor patru contracte de închiriere pășune și a actelor adiționale la acestea, apreciind fără temei legal că ar fi avut un interes personal de natură patrimonială, care ar fi influențat îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, în calitate de primar.

În acest sens, arată că prima instanță nu a ținut cont de afirmațiile sale, referitoare la faptul că prin semnarea respectivelor contracte:

- nu a obținut niciun fel de avantaj patrimonial, deoarece locatarii din respectivele contracte de închiriere pășune nu au primit suprafețele în mod gratuit, ci în schimbul unei chirii anuale, în condiții egale de preț cu restul beneficiarilor Hotărârilor Consiliului Local al Comunei Silivașu de Câmpie nr. 13/24.04.2015 și nr. 20/08.05.2016;

- a acționat în calitate de reprezentant al comunității locale, pentru protejatea interesului public al comunei, urmărind, în baza prevederilor legale, colectarea a cât mai mulți bani la bugetul local;

- și-a respectat întocmai atribuțiile de serviciu și în niciun caz nu a încălcat legea, ci a respectat-o, hotărârile Consiliului local fiind promovate anterior oricărei licitații organizate, moment la care nu putea anticipa dacă printre solicitanți s-ar regăsi sau nu și rude ale sale;

- în cazul în care nu ar fi fost valorificate terenurile care conțin pășuni, ar fi existat în mod cert o sancțiune din partea Curții de Conturi, deoarece sumele provenite din închiriere se constituie venituri la bugetul local al comunei.

În opinia recurentului-reclamant, sunt fără logică afirmațiile din cadrul motivării sentinței recurate, în sensul că "reclamantul avea posibilitatea de a aduce la cunoștința Consiliului Local împrejurarea că ar putea ajunge într-o situație de conflict de interese în ceea ce privește semnarea acestor contracte, putând fi astfel împuternicită o altă persoană să încheie aceste convenții ca reprezentant al Comunei Silivașu de Câmpie". Or, în momentul primirii mandatului/împuternicirii din partea Consiliul local, potrivit art. 6 din Hotărârea nr. 13/24.04.2015, nu avea posibilitatea reală să cunoască dacă rudele sale intenționau să închirieze suprafețe de pășune, aceste solicitări fiind făcute ulterior.

Totodată, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, și în situația în care nu ar fi semnat respectivele contracte și ar fi delegat în sarcina viceprimarului semnarea acestora, și acesta s-ar fi aflat într-o situație de incompatibilitate, fiind rudă de gradul doi cu o parte din persoanele beneficiare ale contractelor de închiriere.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională pentru Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente.

Prealabil, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecății recursului, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, neexistând temei procedural pentru o astfel de suspendare. Pentru cazul declarării neconstituționalității prevederilor care fac obiectul excepției, există remediul procesual al revizuirii hotărârii definitive pronunțate în recurs.

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/15.02.2018, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Sentința primei instanțe a validat raportul de evaluare întocmit de către intimata-pârâtă ANI pentru persoana verificată, recurentul-reclamant A., confirmând că acesta a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, reglementat de dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 75 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 393/2004.

În ceea ce privește conflictul de interese reținut asupra recurentului-reclamant, acesta a susținut că nu erau îndeplinite premisele încălcării prevederilor menționate, soluția primei instanțe fiind, în opinia sa, greșită sub acest aspect.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției:

- art. 70 (prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative);

- art. 71 (principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public);

- art. 76 alin. (1) [primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele de gradul I].

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare:

- art. 75 lit. a) și c) [aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; (...) c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri;].

Pornind de la aceste premise de ordin legislativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut existența conflictului în ceea ce-l privește pe reclamantul A., iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză sunt nefondate.

Din raportul de evaluare contestat, rezultă că au existat elemente referitoare la existența unui conflict de interese în sarcina recurentului-reclamant, generat de semnarea de către acesta, în calitate de primar al Comunei Silivașu de Câmpie, a contractelor de închiriere nr. x/18.06.2015, nr. y/10.06.2015, nr. z/25.05.2015, nr. w/29.05.2015 și a actelor adiționale nr. x/12.05.2016, nr. y/11.05.2016, nr. z/11.05.2016 și nr. 12/09.05.2016 la aceste contracte, încheiate de unitatea administrativ-teritorială cu soția (prin intermediul C., la care aceștia dețin calitatea de membru, respectiv calitatea de reprezentant întreprindere familială), cumnatul (prin intermediul D. Persoană Fizică Autorizată, la care acesta deține calitatea de persoană fizică autorizată), tatăl și fratele reclamantului, prin care aceștia au obținut un avantaj patrimonial (în campaniile din anii 2015 și 2016, C., D. Persoană Fizică Autorizată, A. și E. au accesat de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bistrița-Nasăud forme de sprijin pe animale și pe suprafață agricolă, din care o parte o reprezentau suprafețele de pajiște închiriate de aceștia de la Primăria Silivașu de Câmpie prin contractele de închiriere și actele adiționale menționate, în sumă totală de 260.234,92 RON), astfel că reclamantul a avut un interes personal în semnarea acestor acte.

În ceea ce privește constatarea existentei conflictului de interese, este de observat că legiuitorul nu stabilește ca interesul personal de natură patrimonială al persoanei ce ocupă o funcție sau o demnitate publică să influențeze efectiv îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în cadrul funcției sau demnității deținute, fiind suficient să se constate că acel interes este de natură să ridice suspiciuni asupra obiectivității acelei persoane în îndeplinirea atribuțiilor.

Coroborând textele art. 76 din Legea nr. 161/2003 și art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004 care conturează conflictul de interese privind aleșii locali, rezultă că pentru existența conflictului de interese este suficientă existența unui interes personal, definit prin posibilitatea de a anticipa că o decizie a autorității publice din care face parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru alesul local sau pentru soț soție, rude, afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament.

În speța de față, este aplicabilă prevederea art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004, care arată fără dubiu că "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv [lit. a)], respectiv o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri [lit. c)].

Aplicabilitatea dispozițiilor legale susmenționate este indubitabilă în condițiile în care reclamantul A. deține o funcție de autoritate publică iar categoria aleșilor locali este expres vizată de dispozițiile art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004.

Rolul reglementării conflictului de interese este acela de a preveni situațiile în care funcționarii publici, aleșii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal datorită existenței unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociaților un anumit avantaj.

Instanța de fond în mod corect a reținut că există un interes personal al reclamantului care s-a materializat prin încheierea celor 4 contracte de închiriere și a actelor adiționale la acestea cu soția sa, precum și cu tatăl, fratele și cumnatul său.

Astfel, conflictul de interese de natură administrativă a fost reținut ca urmare a semnării de către reclamant, în calitate de primar al Comunei Silivașu de Câmpie, a contractelor de închiriere suprafețe de pajiști aflate în domeniul public al comunei Silivașu de Câmpie (nr. 83/18.06.2015, nr. 71/10.06.2015, 27/25.05.2015 și nr. 28/29.05.2015) și a actelor adiționale de prelungire a duratei contractelor respective, încheiate de Primăria Comunei Silivașu de Câmpie cu soția, cumnatul, tatăl și fratele persoanei evaluate.

Toate documentele reținute prin raportul de evaluare au fost încheiate cu soția, respectiv cu cumnatul, tatăl și fratele său, în urma desfășurării unei proceduri de licitație inițiată de acesta și în care s-a implicat activ. Reclamantul, în calitate de primar al Comunei Silivașu de Câmpie, este cel care a întocmit expunerea de motive și a semnat caietul de sarcini, fiind cel care a semnat proiectul Hotărârii Consiliului Local al Comunei Silivașu de Câmpie privind aprobarea închirierii pășunilor, precum și regulamentul de pășunat.

În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că susținerile reclamantului, referitoare la faptul că scopul promovării proiectului de hotărâre a fost protejarea interesului public prin colectarea a cât mai mulți bani la bugetul local, că nu a avut nicio influență în adoptarea hotărârilor consiliului local, întrucât nu are drept de vot în Consiliul Local și că nu a fost membru al comisiei de licitație, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei raportului de evaluare, în raport de împrejurarea că faptele concrete pentru care s-a reținut că reclamantul s-a aflat în conflict de interese au constat în semnarea, în calitate de primar, a contractelor de închiriere și a actelor adiționale la aceste contracte cu soția sa, cumnatul, tatăl și fratele său.

Prin semnarea contractelor în discuție, recurentul-reclamant a avut posibilitatea să anticipeze un beneficiu pentru soția, cumnatul, tatăl și fratele său, aspect reținut în mod corect și de către instanța de fond.

Contrar susținerilor recurentului, în speță, interesul personal urmărit de acesta este evident, actele pe care le-a semnat făcând parte din categoria interesului personal, astfel cum este definit în cuprinsul art. 75 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004.

În acest fel, semnarea contractelor de închiriere în cauză reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, în sensul că soția, cumnatul, tatăl și fratele persoanei evaluate au obținut un folos patrimonial de la Comuna Silivașu de Câmpie, recurentul-reclamant aflându-se în situația în care, datorită interesului personal de natură patrimonială, nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin în calitate de ales local, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcției publice.

Pentru existența conflictului de interese este suficient ca, în procesul de luare a unei decizii, să intre în conflict interesul personal cu cel public, condiție care, după cum s-a reținut anterior, este îndeplinită în cauză.

Cât privește argumentul recurentului-reclamant, potrivit căruia semnarea contractelor de închiriere reprezentau atribuții de serviciu, pe care nu avea cum să nu le respecte persoana evaluată, întrucât acționa în baza unui mandat/împuterniciri dat(ă) de Consiliul Local, fiind pasibil de sancțiuni în caz contrar, acesta nu poate conduce la o exonerare a alesului local de obligația legală de aducere la cunoștința Consiliului Local a potențialului conflict de interese în care s-ar afla prin exercitarea atribuțiilor specifice funcției publice deținute. Neprocedând în acest fel, recurentul A. a ales să se poziționeze în sfera conflictului de interese, sub aparența de conformitate cu îndatoririle de serviciu, fără însă a se putea prevala de respectarea acestor sarcini în ceea ce privește interdicția instituită prin prevederile art. 75 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004.

Referitor la susținerile recurentului potrivit cărora, la data semnării contractelor de închiriere, art. 61 și art. 62 din Legea nr. 215/2001 prevedea obligativitatea primarului de a pune în aplicare hotărârile Consiliului Local, precum și că primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu persoanele fizice și juridice, Înalta Curte are în vedere faptul că la art. 57 alin. (2) din aceeași lege se stipulează că: "Viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale."

În concluzie, în urma interpretării reglementărilor mai sus prezentate, recurentul-reclamant A., în calitate de ales local - primar, avea obligația să respecte prevederile în vigoare privind conflictul de interese. Orice alte interpretări subiective și eronate nu sunt în măsură să absolve incidența prevederilor mai sus menționate.

În acest caz, legislația în vigoare este clară, subliniind că, pentru a asigura transparența în exercitarea demnităților publice, persoanele care dețin funcții publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de pozițiile pe care le dețin și să obțină anumite beneficii pentru ei, soți, rude sau afini.

Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația de incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor/demnităților publice.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a soluționării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 195 din data de 16 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.