ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2020

Obiectul cererii dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08.03.2016 sub nr. x/2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Disciplină a Uniunii Naționale a Barourilor Din România, a formulat cerere de anulare a Deciziei disciplinare nr. 23/04.12.2015 a Comisiei Centrale de Disciplină, a Uniunii Naționale a Barourilor din România pronunțată în dosarul nr. x/2015 prin care a fost exclus din profesia de avocat, solicitând instanței ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, să se dispună casarea deciziei și, rejudecând cauza în fond să se dispună admiterea contestației formulată împotriva Deciziei Disciplinare nr. 23/04.12.2015 emisă de Comisia de Disciplină din cadrul UNBR.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4023 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Disciplină a Uniunii Naționale a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 4023 din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Boeriu Iosif Titus prin care a solicitat admiterea recursului și să se dispună anularea Deciziei disciplinare nr. 13 din 16.04.2015 și Decizia nr. 23 din 4.12.2015. În motivarea cererii de recurs, reclamantul a reiterat toate argumentele supuse analizei instanței de fond.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Uniunea Naționala a Barourilor din România a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 25 februarie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 11 februarie 2020. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu de instanță, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat în susținerea cererii de recurs în a relua cuvânt cu cuvânt conținutul cererii de chemare în judecată. De altfel, în faza regularizării cererii de recurs, instanța a emis o adresă către recurentul-reclamant prin care i-a pus în vedere acestuia să indice temeiul de drept în care își formulează cererea și să indice motivele de recurs, în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. . Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației instituite prin adresa din 29 martie 2017 . Ori, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte constată că memoriul de recurs reprezintă o reiterare a argumentelor de fapt și de drept privind netemeinicia actelor administrative atacate și nu critici efective de nelegalitate a hotărârii atacate. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind, cazurilor de casare, acestea să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. Înalta Curte reține că indicarea de către recurentul-reclamant, prin cererea de recurs și răspunsul la întâmpinare, a unor dispoziții legale generale, nu este de natură a duce la încadrarea cererii de recurs într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. În ceea ce privește cererea formulată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, prin care aceasta a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor ocazionate cu acest litigiu, instanța urmează a o admite având în vedere următoarele: În condițiile în care, cererea de recurs va fi anulată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte suma de 800 RON reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.