ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6854/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești datorate, constând în diurna zilnică în valută și indemnizația zilnică în valută pentru facilitarea legăturii cu familia/recreere, prevăzute de H.G. nr. 1086/2004, act nepublicat în Monitorul Oficial, dar și de Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, aferente perioadei 11.09.2016 - 13.09.2018, în care s-a aflat în Misiunea internațională de menținere a păcii MINUSMA ro în Mali, sub egida Organizației Națiunilor Unite, precum și la plata dobânzii penalizatoare, potrivit O.G. nr. 13/2011 și art. 1535 C. civ., până la data plății efective a sumei totale datorate, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 355 din 17 iunie 2020, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la criteriul rangului de autoritate publică centrală a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14.07.2020, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 258 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin raportare la cele reținute și stabilite prin decizia nr. 10/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cererii de chemare în judecată îi sunt aplicabile dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (care preiau integral dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999), potrivit cărora, sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, precum și prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică. Având în vedere că domiciliul reclamantului este în județul Timiș, din perspectiva competenței teritoriale, Tribunalul Timiș este competent să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte apreciază că, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, nu este relevantă calitatea de autoritate publică centrală a autorității chemate în judecată, ci prezintă relevanță obiectul cauzei, din perspectiva scopului urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, care constă în solicitarea unor drepturi bănești pretins cuvenite de la pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, respectiv cele menționate la pct. 1 din prezenta decizie.

În raport cu obiectul dedus judecății și împrejurarea că reclamantul este cadru militar, având gradul de locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, Înalta Curte reține că acesta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere în legătură cu drepturi ce decurg din raportul său de serviciu.

În acest sens, va fi avută în vedere Decizia nr. 10/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 23 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea și funcționarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) și (3), art. 16, art. 17 și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) și g) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1, art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special."

În motivarea acestei Decizii, la paragraful 95, s-a reținut că în privința cadrelor militare la care s-a făcut referire, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcționari publici care beneficiază de un statut special.

Totodată, în conformitate cu art. 536 din O.U.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ, act normativ care a abrogat Legea nr. 188/1999, (c)auzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Prin raportare la considerentele Deciziei nr. 10/2018, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, considerente aplicabile pentru identitate de rațiune și în litigiul dedus judecății, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine secțiilor/completelor specializate de contencios administrativ din cadrul tribunalelor, dată fiind reluarea prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, în cuprinsul normei regăsite la art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

Pornind de la această premisă, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora competența teritorială revine în mod exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, în speță municipiul Timișoara.

Așadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcționar public cu statut special, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție statutului cadrelor militare, competența materială în primă instanță aparține tribunalului, iar nu curții de apel.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.