ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6252/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28.02.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:

- contravaloarea diurnei în valută în cuantum de 40 $ SUA/zi, datorată în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004, pentru participarea în calitate de ofițer al Jandarmeriei la "Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Republica Democratică Congo- MONUSCO", ce s-a desfășurat în perioada 12.07.2015- 12.07.2018;

- contravaloarea costurilor pentru facilitarea legăturilor cu familia si recreere în cuantum de 1$ SUA/zi, pentru toată perioada în care a participat la misiunea mai sus indicată, sumă datorată conform art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004;

- dobânda legală calculată conform O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței și până la data plății efective a sumelor solicitate conform capetelor 1 și 2 de cerere;

- cheltuielile de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2977 din data de 15 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată de soluționare a cauzei către Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă la domiciliul reclamantului persoană fizică, iar reclamantul A. are domiciliul în municipiul Ploiești, județul Prahova.

2.2. Prin sentința civilă nr. 898 din data de 16 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetentei teritoriale exclusive a instanței, a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București și s-a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul București.

În baza dispozițiilor art. 134 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea din oficiu a judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, așa cum este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală", respectiv în Municipiul București, unde reclamantul își are reședința.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește interpretarea diferită, de către instanțele de judecată, a noțiunii de domiciliu, în sens procedural.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Instanțele aflate în conflict de competență au concluzionat că aceste dispoziții legale reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanța de la domiciliul reclamantului, persoană fizică.

Cu privire la interpretarea noțiunii de domiciliu ca element de determinare a competenței teritoriale a instanței, se impune a fi amintite cele două tipuri de abordări, una din perspectiva art. 59 din C. civ., care consacră domiciliul ca atribut de identificare a persoanei fizice și, a doua, prin raportare la dispozițiile art. 87 din C. civ., care consacră domiciliul ca premisă a exercitării drepturilor și libertăților civile ale acesteia.

Înalta Curte, învestită cu conflictul negativ de competență în temeiul art. art. 135 alin. (1), raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., urmează a avea în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 212/2018, și la expunerea de motive a proiectului de lege (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaților), din care rezultă că, prin stabilirea competenței exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, s-a urmărit realizarea unei distribuții corecte și clare a cauzelor între instanțe de pe același palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiași cereri la mai multe instanțe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanți care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluții diferite; precum și o reducere a cheltuielilor procedurale.

Se observă, astfel, că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societății, noțiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fiind înțeleasă din perspectiva rolului de atribut de identificare a persoanei fizice, unic și opozabil erga omnes, pentru a-și putea îndeplini menirea de a oferi stabilitate raporturilor sociale.

Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial în materia contenciosului administrativ, este instanța de la domiciliul reclamantului, văzut în sens restrâns, și anume, domiciliul înscris în actul de identitate.

Observând din copia cărții de identitate, depusă la filele x, că domiciliul reclamantului se află în Municipiul Ploiești, județul Prahova, Înalta Curte va stabili competenta de soluționare a dosarului în favoarea Tribunalului Prahova.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.