ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6437/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 27.01.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul OIPOSDRU-MEN: suspendarea titlului de creanță transmis de către Organismul Intermediar POSDRU - MENCS cu nr. x/2016, pentru suma de 64958,93 RON, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, până la data soluționării acțiunii; anularea titlului de creanță nr. x/2016 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2016; anularea deciziei OI POSDRU nr. 2250/2016.

Prin sentința civilă nr. 717 din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de perimare și s-a constatat perimată acțiunea privind pe reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale.

Împotriva sentinței civile nr. 717 din 20 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate, reluarea dezbaterilor și admiterea acțiunii reclamantei.

Recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și arată că prin încheierea de ședință din data de 16.05.2017, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, iar la termenul din data de 16.05.2017, instituția nu a putut fi reprezentată de un consilier juridic, deoarece unicul consilier juridic angajat era în concediu.

Mai arată că pe tot parcursul derulării dezbaterilor, reclamanta a răspuns cu proptitudine, îndeplinindu-și rolul pasiv de participare la proces și dând curs solicitărilor instanței, respectiv a consemnat cauțiunea la care a fost obligată și a depus răspuns la întâmpinare.

Susține că a fost în imposibilitatea, neimputabilă, de a exercita și faptic rolul activ motivat de faptul ca autoritatea tutelară, respectiv Ministerul Educației Naționale. pe fondul blocării angajării de personal, a aprobat detașarea unui consilier juridic, ceea ce a determinat pe toată perioada suspendării, imposibilitatea prezentării în instanță a unui consilier juridic.

Intimatul-pârât Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pe motiv că acesta nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ., recursul fiind astfel nemotivat.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulate de către reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu permit încadrarea acestora în vreunul dintre aceste motive, reprezentând doar înșiruirea unor aspecte procedurale, de fapt, din fața primei instanțe și nemulțumirea recurentei-reclamante în ceea ce privește soluționarea cauzei în primă instanță.

Or, această nergularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii recurate, indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atâta timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recursul de față urmează a fi anulat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare și va anula recursul declarat de reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior a Cercetării, Dezvoltării și Inovării împotriva sentinței civile nr. 717 din 20 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior a Cercetării, Dezvoltării și Inovării împotriva sentinței civile nr. 717 din 20 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2020.