ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta S.C. A. S.R.L. Vrancea a formulat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Reglementări Vamale București, contestație împotriva deciziei de încadrare tarifară obligatorie nr. x, comunicată prin adresa nr. x/13.10.2017 precum și împotriva modului de soluționare a contestației prealabile nr. 31811/8.12.2017 comunicată la data de 15.12.2017, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei de încadrarea tarifară corectă - Codul NC 31059080, Subcod 3105908090, la care se încadrează produsele reclamantei.

Prin sentința nr. 105 din data de 03 iulie 2018 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația promovată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Reglementări Vamale București, ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a hotărârii, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Sentința civila nr. 105/2018 a Curții de Apel Galați nu respecta disp. art. 425 alin. (1) Cod proced. civila, instanța de fond rezumandu-se la a afirma ca:

"Deși a făcut susținere in acest sens, reclamanta nu a dovedit in ce fel încadrarea tarifara efectuata de pârâtă o prejudiciază. In cuprinsul deciziei, la rubrica 7 se fac mențiuni atât cu privire la compoziția bunului " sulfat de cupru pentahidrat" cat si la destinația, utilizarea acestuia "îngrășământ in agricultura ", De asemenea, este menționata si denumirea comerciala de B. - îngrășământ la rubrica 8.

Reclamanta nu a dovedit aplicarea unei cote greșite de TVA urmare a încadrării efectuata de către parata ".

Considera ca instanta de judecata avea obligația de a motiva o eventuală înlăturare a argumentelor recurentei, in cuprincul contestației S.C. A. S.R.L. arătând in mod minuțios care sunt motivele de fapt si de drept pentru care încadrarea tarifara trebuie sa fie cea indicată de reclamanta.

Totodată, in cuprinsul contestației a indicat si care sunt consecințele aplicării unei incadrari tarifare greșite, sub aspect fiscal, din punct de vedere al protecției mediului, din punct de vedere al protecției consumatorului etc.

Sub aspect fiscal, incadrarea tarifara greșita asa cum a fost efectuata de intimată atrage aplicarea unei cote de TVA de 19%, insa prin incadrarea tarifara corecta, cea indicată de reclamanta, cota de TVA aplicabila este cota redusa de 9%.

Limitarea argumentelor instanței de fond la acest aspect, in sensul ca nu ar fi fost indicate efectele fiscal, deși acestea decurg din Codul de procedură fiscală, fiind de altfel indicate in mod clar de reclamanta, reprezintă o nemotivare a hotărârii.

Instanta nu indica argumentele care au stat la baza înlăturării motivelor de nelegalitate invocate in combaterea deciziei ITO contestate, de altfel instanța nu analizează în nici un mod faptul ca intimata a inteles sa soluționeze contestația formulată in procedura prealabila printr-o adresa.

Astfel, omiterea analizării argumentelor prezentate de S.C. A. S.R.L., omiterea argumentării inlaturarii tuturor susținerilor făcute de contestatoare, este o dovada a nesolutionarii in fond a cauzei, a nemotivarii hotărârii.

Normele de drept material încălcate sau aplicate greșit sunt: art. 1 ORDIN Nr. 6/22 din 6 ianuarie 2004, art. 163 alin. (1) pct (b) al Regulamentului (UE) 2015/2446, Regulamentului CE 1821/2016 SECȚIUNEA I, NOMENCLATURII COMBINATE din Regulamentul 1821/2016 la Secțiunea VI, Regulamentul CE 1001/2013 din 4 octombrie 2013 de modificare a anexei I la Regulamentul CE 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifara si statistica si Tariful vamal comun, prin care a fost introdus codul nou - Codul NC 31059080.

Actul administrativ contestat - decizia ITO nu respecta art. 163 alin. (1) lit. (b) al Regulamentului delegate (UE) 2015/2446:

"(1) O declarație vamală, cu condiția ca aceasta să fie completată cu elemente de date suplimentare, astfel cum se prevede în anexa A, este considerată a fi o cerere pentru o autorizație în oricare dintre următoarele cazuri:

(b) în cazul în care mărfurile urmează să fie plasate sub regimul de destinație finală si solicitantul are intenția să dea mărfurilor în întregime destinația finală precizată;"

"Regimul de destinație finală permite punerea în libera circulație a mărfurilor cu scutire sau reducere de taxe datorită utilizării lor specifice."

In consecința, atit timp cât societatea, in cererea de încadrare Tarifara Obligatorie a atașat autorizația nr. x/23.02.2017 pentru produsul B. care are utilizarea de RO-INGRASAMINT înseamnă ca intenționează sa pună in libera circulație INGRASAMINT.

Arată, în esență, că potrivit regulilor Nomenclaturii combinate din Regulamentul 1821/2016, la Secțiunea VI, Produse ale industriei chimice sau ale industriei conexe ingrasamintele se încadrează la codul 31.

In consecința ingrasamintul B. de încadrează la 31-ÎNGRĂȘĂMINTE codul 31059080, subcodul 3105908090 conform autorizării atașate.

Totodată, potrivit adresei nr. x/15.03.2012 emisa de Institutul National De Cercetare- Dezvoltare Pentru Agrochimie Si Protecția Mediului - Icpa București, se atesta produsul se încadrează in prevederile Anexei I la Regulamentul CE 2003/2003, capitolul E-ingrasaminte cu oligoelemente iar conform etichetei si Fisei de securitate îngrășământul este declarat de producător ca ingrasamant CE.

Codul NC 31059080 a fost introdus in nomenclatura combinata prin Regulamentul CE 1001/2013 din 4 octombrie 2013 de modificare a anexei I la Regulamentul CE 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifara si statistica si Tariful vamal comun.

In anexa privind ingrasamintele a Regulamentului mai sus menționat codul NC 31059080 este trecut cu un semn distictiv "*". In lista semnelor si abrevierilor folosite in actul legislativ, parte din lege, semnul"*"-"desemneaza un cod nou".In consecința acest cod nu este subcod al codurilor anterioare privind ingrasamintele si nu trebuie sa îndeplinească condiția de a avea unul din elementele fertilizante: fosfor, potasiu, azot.

Nerespectarea reglementarilor vamale si încadrarea la codul NC 2833250000, asa cum procedează in mod nelegal parata, contrar prevederilor art. 163 alin. . (1) pct. (b) din Regulamentul Delegat UE 2015/2446, aduce grave prejudicii societății reclamante.

Agenția Naționala de Administrare Fiscala, in calitate de intimata-parata, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetarii fondului este un element esențial întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispozițiilor legale și presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situației de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între partile din proces.

Astfel, în cazul în care instanța nu a lămurit pe deplin situația de fapt a cauzei, considerentele hotărârii făcând imposibilă examinarea legalitatii solutiei pronunțate, devine incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În speță, starea de fapt dedusă judecății vizează următoarele:

S.C. A. S.R.L. are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata a produselor chimice, vânzând produse autorizate pentru agricultura, comercializând diverse produse, printre care si produsul B., având mențiunea RO-INGRASAMANT.

În acest context, conform Ordinului Nr. 6/22 din 6 ianuarie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii, în lista îngrășămintelor autorizate, produsul B. figurează cu mențiunea RO-ÎNGRAȘĂMÂNT", având în compoziție ca substanța activa cuprul, din sulfat de cupru pentahidrat.

Cu privire la decizia de încadrare Tarifara Obligatorie contestată în cauza pendinte, având numărul de referința x (cu data de începere a valabilității 16.10.2017), recurenta reclamantă este nemulțimită de faptul că, în caseta 7" Descrierea bunurilor" se face referire ca sulfatul de cupru pentahidrat ar fi un produs în condițiile în catre este vorba, în fapt, despre o substanță iar în caseta 8 "Denumire comerciala și informații adiționale" se specifica " B., ro-îngrășământ, descriere ce nu are legătura cu încadrarea tarifara 283325000 care este pentru substanță.

Susținerilor reclamantei cu privire la nelegalitatea Deciziei de Încadrare Tarifară Obligatorie nr. x, la modul de soluționare a plângerii prealabile nr. 31811/8.12.2017 și solicitărilor acesteia de obligare a pârâtei la emiterea deciziei de încadrare tarifară - Codul NC 31059080, Subcod 3105908090 instanța de fond le-a răspuns în sensul că partea nu a dovedit în ce fel încadrarea tarifara efectuata o prejudiciază respectiv că nu a dovedit aplicarea unei cote greșite de TVA urmare a încadrării efectuată de către pârâtă.

Motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 6 vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii, recurenta oprindu-se la teza nemotivării, susținând că instanța nu i-a analizat susținerile, nu a făcut o judecată de valoare, nu și-a prezentat argumentele proprii, circumscrise cauzei.

În acord cu afirmațiile recurentei, Înalta Curte reține că hotărârea nu este motivată, un raționament logico-juridic neconvingător, lapidar conducând, în speța, la nemotivare/motivare necorespunzătoare.

Astfel, în analiza sentinței recurate se constată că instanța de fond nu a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conținutul hotărârii judecătorești și cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanța de fond nu a expus argumentele de fapt și de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecății, hotărârea neconținând suficiente elemente care să facă posibil controlul hotărârii în căile de atac.

Așa cum se arată în jurisprudența CEDO, dacă un justițiabil invocă în scris un argument suficient de clar și de precis, pe deasupra susținut de probe și de natură să aibă o incidență asupra soluției ce urmează să fie pronunțată în respectivul litigiu, este necesar ca instanța să analizeze acest argument și să formuleze un răspuns explicit și specific. A fortiori, cerința motivării hotărârii judecătorești prezintă o importanță particulară dacă argumentul invocat poate avea o incidență decisivă asupra obiectului litigiului sau dacă sensul dispoziției legale sau reglementare care trebuie aplicată este ambiguu sau imprecis. Din moment ce orice argument merită un răspuns și în condițiile în care hotărârea litigioasă nu conține niciun răspuns, este necesar a se stabili dacă tăcerea poate fi în mod rezonabil interpretată ca o respingere implicită. Dacă respectivul argument face parte dintr-o categorie juridică distinctă de cea din care fac parte celelalte argumente invocate, un răspuns specific și explicit se impune. În lipsa unei asemenea motivații, este imposibil să se determine dacă respectivul argument a fost doar neglijat sau dacă, dimpotrivă, el a făcut obiectul unei respingeri implicite și, în această din urma ipoteză, pentru ce motive.

Art. 6 implică obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora. (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

În speță, hotărârea instantei de fond nu se circumscrie exigentelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în conditiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre parti prin prisma tuturor sustinerilor, apararilor si probelor de la dosar, inclusiv asupra existentei abaterilor de la legalitate.

Lipsesc, în speță, argmentele care au condus la adoptarea soluției de respingere a pretențiilor reclamantei, interpretarea probelor administrate în cauză si a dispozițiilor legale incidente, implicit raționamentul judecătorului fondului, ceea ce echivalează cu absența motivării, în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Chiar dacă motivarea unei hotărâri este o chestiune de esență, de conținut, nu de volum, menționarea, pe scurt, a faptului că reclamanta nu și-a dovedit interesul și încadrarea făcută de pârâtă este corectă, fără a se argumenta concluzia și fără a se oferi un răspuns apărărilor formulate de reclamantă, nu răspunde exigențelor legale.

Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că judecătorul cauzei nu a luat în analiză argumentele pe care reclamanta le-a prezentat în susținerea acțiunii formulate iar față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată.

Prin urmare, în criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi validate.

În rejudecare, instanța de fond va proceda la analiza exhaustivă a susținerilor părților, urmând a răspunde acestora cu luarea în considerare a înscrisurilor depuse la dosar, inclusiv în fața instanței de recurs, precum și probatoriului ce se va impune a fi administrat, în funcție de aprecierea judecătorului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 105 din data de 03 iulie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 105 din data de 03 iulie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2021.