ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6098/2020

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.12.2018 pe rolul Curții de Apel București reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate de reclamant reprezentând cheltuieli ocazionate cu vindecarea suferinței, după vătămările suferite în accident. În motivarea cererii s-a arătat că în data de 13.05.2016, a fost victima unui accident de circulație în urma căruia a suferit vătămări corporale grave, la nivelul capului și corpului ce au necesitat pentru vindecarea completă peste 90 de zile de îngrijiri medicale. Cu această ocazie s-a întocmit un dosar de accident, iar persoana vinovată B., avea asigurare la societatea de asigurări S.C. C. S.A., dosarul ajungând la această societate.

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 07.06.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal având nevoie de timp pentru a delibera, și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise în temeiul disp. art. 396 din Noul C. proc. civ., a dispus amânarea pronunțării la data de 21.06.2019. Prin sentința civilă nr. 2066 din 21 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 07.06.2019 și a sentinței nr. 2066 din 21 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând generic dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 1381 C. civ. conform cărora: "orice prejudiciu dă dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat". Instanța de fond nu a și-a demonstrat rolul activ în aflarea adevărului, de stăruință și celeritate pentru pronunțarea unei sentințe temeinice, legale și fondate.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, constatarea inadmisibilității recursului vizând încheierea de ședință din data de 07.06.2019, nulitatea recursului pentru lipsa indicării unor critici concrete a hotărârii atacate și, în subsididar, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, sub sancțiunea nulității Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A. nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în sarcina, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință la data de 03 iulie 2020, conform dovezii de înmânare a citației, aflată la dosar. Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția netimbrării recursului și va anula recursul ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE,