ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5959/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.11.2018, reclamanții A., B., C. Liliana au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița obligarea pârâților la emiterea unei decizii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care să le stabilească salariile, începând cu data de 23.07.2018, în baza Legii nr. 207/2018 ce a modificat și completat Legea nr. 304/2004, ținând cont nu doar de funcția deținută, vechimea în muncă, dar și de nivelul instanței/parchetului, precum și de vechimea în funcție/specialitate și obligarea pârâților la plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, a dobânzilor legale și a penalităților de întârziere, de la data scadentă până la data plății efective.

A admis în parte cererea reclamanților, a anulat în parte Hotărârea nr. 79 din 01.11.2018 Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Decizia nr. 638/23.07.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să emită un nou act administrativ prin care să realizeze încadrarea reclamanților, începând cu data de 23.07.2018, având în vedere vechimea în funcție, prin luarea în considerare ca astfel de vechime, prin asimilare, a vechimii în funcția de specialist IT, cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege respectiv interdicția de a nu fi depășit nivelul stabilit pentru anul 2022.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița să achite reclamanților diferențele dintre sumele acordate cu titlu de drepturi salariale și sumele rezultate în urma noii încadrări, începând cu data de 23.07.2018 până la data prezentei hotărâri, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.

A respins în rest acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții A., B. și C. și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița au formulat recurs.

3.1. Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, obligarea pârâților ca începând cu 23.07.2018 salariile de bază să le fie majorate și cu nivelul de instanță/parchet și ca diferențele salariale să le fie achitate de pârât începând cu data de 23.07.2018 până la data executării efective a hotărârii, nu doar până la data Hotărârii nr. 2242 din 6 septembrie 2019.

Prin criticile de nelegalitate formulate, recurenții-reclamanți consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit disp. art. 17 alin. (1) și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 (Cap. I, lit. B), nr. crt. 4), coroborat cu cele cuprinse în Cap. II al Anexei V din Legea nr. 153/2017.

Recurenții-reclamanți arată că în cuprinsul Cap. II este enumerat întreg personalul auxiliar de specialitate, inclusiv specialiștii IT, aceasta la data de 01.07.2017, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017.

Ulterior, la 23.07.2018, s-a indicat un alt salariu de bază și anume, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, fără modificarea personalului din Cap. II, astfel că, deși specialiștii IT sunt salarizați conform, Cap. I, aceasta nu înseamnă că nu mai beneficiază de drepturile personalului auxiliar de specialitate.

Cu privire la perioada de acordare a diferențelor salariale, prima instanță a stabilit în mod greșit că acestea se vor achita începând cu data de 28.07.2018 și până la data pronunțării sentinței, în condițiile în care nu există certitudinea executării, până la data de 06.09.2019.

3.2. Recurenții-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii reclamanților.

Recurenții-pârâți critică sentința primei instanțe din perspectiva greșitei aplicări a normelor de drept material în privința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilirii salariilor în raport de vechimea în funcție/specialitate.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că ordonatorul principal de credite stabilește grilele de salarizare pentru întreg personalul ce se încadrează în categoria specialiștilor IT, pe care le transmit ordonatorilor secundari de credite, în vederea punerii în aplicare, astfel că, salariile cuvenite specialiștilor IT nu pot fi stabilite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în lipsa unor grile emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la stabilirea salariilor specialiștilor IT prin raportare la salariile de bază ale persoanelor din cadrul parchetelor cu grad de judecătorie, recurenții-pârâți susțin că aceștia trebuie să demonstreze că au o anumită vechime în funcția de procuror/judecător pentru a beneficia de un salariu mărit, echivalent magistraților.

Prin întâmpinare, recurenții-reclamanți au solicitat respingerea recursului declarat de pârâți, arătând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu are atribuții în stabilirea salarizării acestora, că doar în stabilirea salarizării personalului propriu, conform art. 14 lit. p) din Ordinul nr. 2632/C/2014, iar grilele din Nota nr. x/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimise cu caracter de recomandare.

Cu privire la vechimea în funcția de specialist IT, se arată că salarizarea s-a efectuat și anterior Legii nr. 153/2017, prin raportare la coeficientul de ierarhizare al funcției de procuror, iar celelalte drepturi salariale erau acelea aplicabile personalului auxiliar de specialitate.

Începând cu data de 23.07.2018, recurenții-reclamanți sunt încadrați specialiști IT cu vechimea în funcție de 0-3 ani, însă dispozițiile art. 36 din Legea nr. 153/2017, precizează că reîncadrarea personalului conform Legii nr. 153/2017 se face respectându-se vechimea în muncă și specialitate avută (recunoscută).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de faptul că reclamanții ocupă funcția de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, astfel că nu există identitate între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

S-a mai reținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale și plata acestora, deoarece aceste atribuții revin ordonatorilor secundari, respectiv terțiari de credite.

Înalta Curte urmează să constate că sunt nefondate criticile aduse sentinței primei instanțe sub acest aspect, reținând că obiectul acțiunii îl constituie anularea în parte a Hotărârii nr. 79/01.11.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Decizia nr. 638/25.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pârâții au calitatea de ordonatori secundari și terțiari de credite, au obligația emiterii actelor administrative prin care se realizează încadrarea reclamanților, respectiv plății drepturilor salariale.

Ordonatorul principal de credite, prin Nota nr. x/2018 a emis anumite propuneri în vederea stabilirii drepturilor salariale ale specialiștilor IT, dar nu are competența de a emite în concret actele administrative de stabilire a drepturilor salariale ale acestei categorii de personal, astfel că prima instanță, în mod corect, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenții-pârâți au criticat soluția instanței acordării vechimii în specialitate, arătând printr-o formulă excesiv de redusă, că specialiștii IT trebuie să demonstreze că au o anumită vechime în funcția de procuror/judecător, pentru a beneficia de un salariu mărit, echivalent magistraților.

Judecătorul fondului, admițând capătul de cerere referitor la includerea în salariul de bază al specialiștilor IT a vechimii în specialitate, a realizat o interpretare și aplicare corecte a disp. art. 22 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a celor prevăzute de Cap. I lit. B) nr. crt. 4, Anexa V a legii.

Potrivit disp. art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare, beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 22 alin. (1) din Secțiunea 6 Cap. VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la Cap. I lit. B), nr. crt. 4.

De asemenea, disp. art. 17 din Secțiunea 4, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 prevăd că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate [...] se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate [...].

Așadar, prevederile legale sus-menționate stabilesc că salariile de bază pentru specialiștii IT sunt prevăzute în Anexa V, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, iar salariul de bază cuprinde și vechimea în specialitate.

La Cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 este prevăzut salariul de bază pentru un procuror cu grad de judecătorie, diferențiat în raport de vechimea în funcție de la 0-3 ani, până la peste 20 ani.

Recurenții-pârâții au înțeles să aplice grila prevăzută la lit. B), nr. crt. 4, însă nu au ținut seama de vechimea în specialitate, încadrând personalul format din specialiștii IT la vechime de "0-3 ani".

Recurenții-pârâți au considerat că este relevantă o notă aflată în subsolul paginii care arată că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție și, întrucât specialiștii IT nu au vechime în funcția de procuror, în speță, aceștia nu pot beneficia decât de vechime în funcție "0".

Interpretarea textelor legale incidente este greșită și conduce, în concret, la aplicarea acestora în contradicție cu scopul normei analizate.

Astfel, salariul de bază al specialiștilor IT este compus, pe lângă alte elemente și din vechimea în specialitate IT.

Interpretând normele legale incidente în sensul inexistenței unei vechimi în funcția de procuror și limitarea încadrării acestora doar la nivelul "0-3 ani", se realizează o restrângere nepermisă a incidenței normei de trimitere existentă la art. 22 alin. (1), Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017.

Este evident că nota din subsolul paginii se referă la vechimea în funcția de judecător/procuror [...] când se realizează calcularea salariului de bază pentru aceste categorii profesionale.

În privința specialiștilor, în speță, specialiști IT, dispozițiile legale sus-menționate vorbesc de "vechime în specialitate", astfel că nota în cauză nu este aplicabilă, însă salariul de bază are în vedere întreg Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, în funcție de acumularea vechimii.

Față de acestea, Înalta Curte va constata neîntrunirea motivelor de recurs analizate.

Recurenții-reclamanți critică soluția primei instanțe din perspectiva respingerii cererii de majorare a salariului de bază cu nivelul instanței/parchetului, arătând că deși sunt salarizați potrivit Capitolului I, au și toate drepturile aferente personalului auxiliar de specialitate.

Critica este nefondată deoarece, cum în mod corect a arătat și prima instanță, majorarea în funcție de nivelul instanței/parchetului sunt aplicabilă exclusiv personalului ale cărui salarii sunt stabilite prin Capitolele II și III ale Anexei V la Legea nr. 153/2017.

În același sens sunt și disp. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, conform cărora specialiștii beneficiază și de celalalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte, or, majorarea cu nivelul instanței/parchetului se aplică salariului de bază.

Cea de-a doua critică formulată de recurenții-reclamanți se referă la perioada acordării diferențelor salariale, instanța de fond, arătând în mod greșit că acestea urmează să fie achitate până la data pronunțării hotărârii - 06.09.2019.

Critica este fondată, deoarece principiul reparării integrale a prejudiciului invocat de judecătorul fondului impune ca plata diferențelor salariale dintre sumele deja plătite și sumele rezultate în urma noii încadrări, să se facă începând cu data de 23.07.2018 și până la data executării efective a hotărârii, neavând relevanță data pronunțării sentinței, deoarece nu la această dată s-au plătit diferențele salariale, în condițiile în care nu au fost emise actele administrative de reîncadrare a reclamanților.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se respingă recursul declarat de pârâți și să se admită recursul reclamanților.

Se va casa sentința recurată și, în rejudecare, se va admite capătul al doilea al cererii reclamanților, în sensul că va obliga pârâții la plata diferențelor salariale actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, de la data scadenței până la data plății efective.

Se va menține restul dispozițiilor instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva sentinței nr. 2242 din 6 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de A., B. și C. Liliana împotriva aceleiași sentințe.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare, admite capătul al doilea de cerere din acțiunea reclamanților în sensul că obligă pârâții la plata diferențelor salariale actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, de la data scadenței până la data plății efective.

Menține restul dispozițiilor instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2020.