ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5567/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 31.05.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 5888/12.05.2017 emise de pârât și obligarea acestuia la achitarea daunelor în cuantum de 150.000 euro solicitate prin Cererea de plată nr. x/16.05.2016.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 130 din 17 ianuarie 2018, Curtea a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate cu obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata în favoarea sa a despăgubirilor cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurării, a incendiului în care imobilul asigurat a fost distrus precum și ale bunuri ale sale.

A arătat recurenta că, prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat plata sumei de 150.000 euro reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a incendiului din data de 26.01.2016, ce a avut loc la clădirea situată în str. x, Comuna Alexandru cel Bun, județul Neamț, clădire pentru care avea încheiată polița de asigurare a locuinței și a conținutului B. seria x nr. x emisă de Societatea de C. S.A..

A susținut că suma solicitată nu excedează sumei asigurate prevăzute în polița de asigurare, iar prejudiciul a constat în bunurile persoanei fizice și nu ale societății comerciale, aspect care rezultă din probatoriul administrat în cauză.

A precizat că, pe lângă paguba suferită, a avut neșansa să ardă și o sumă substanțială de bani, chiar mai mare decât cea solicitată cu titlu de despăgubire pentru imobilul incendiat.

Chiar dacă la parterul clădirii era o cameră în care au fost depozitate materiale pentru societatea care își desfășoară activitatea în altă parte a orașului, în Piața Centrală din Piatra Neamț, apreciază că nu se justifică refuzul Fondului de Garantare a Asiguraților la acordarea despăgubirilor parțiale la care este îndreptățită. A fost de bună credință, a achitat contravaloarea integrală a poliței de asigurare și, drept urmare, la producerea evenimentului nedorită, fără a fi îndeplinite dispozițiile legale, i-a fost refuzată acordarea despăgubirilor conform Deciziei nr. 5888/21.05.2017, pe care solicită a fi anulată, cu obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata despăgubirilor ce i se cuvin. Nu a solicitat despăgubiri pentru bunuri aparținând societății comerciale care își desfășoară activitatea și are depozitul de materiale în cu totul altă locație.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 213/2015, resursele financiare ale fondului vor fi utilizate pentru plata despăgubirilor/indemnizațiilor rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate cu asigurătorul aflat în procedura de faliment.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a solicitat a se constata nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ca urmare a nemotivării acestuia și a imposibilității încadrării motivelor scrise în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, recurenta-reclamantă A. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurenta, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a reitera aspectele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță, referitoare la evenimentul asigurat și la faptul că suma solicitată nu excedează sumei asigurate, apreciind că este justificat refuzul acordării despăgubirilor.

Însă, nu s-a referit și nu a combătut în niciun fel aspectele reținute prin considerentele hotărârii recurate, care au avut în vedere, în esență, condițiile stipulate în polița de asigurare, documentele și declarațiile existente la dosar și incidența normelor legale care reglementează activitatea Fondului de Garantare a Asiguraților.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a circumstanțiat în niciun mod critica sa, în sensul că instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepția invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților este întemeiată, devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A. împotriva sentinței nr. 130 din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2020.