ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5548/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.02.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 12513/22.01.2018, emisă de pârât pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea Deciziei atacate și obligarea pârâtei FGA la achitarea sumei de 161.783,84 RON reprezentând indemnizația de asigurare.

Prin sentința civilă nr. 2431 din 24 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGUIRAȚILOR.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și rejudecarea litigiului în fond.

În opinia recurentei-reclamante, instanța de fond a respins fără temei proba cu expertiză tehnică auto, singura probă care ar fi putut demonstra valoarea reală a autoturismului la data producerii evenimentului asigurat și ar fi cuantificat corect valoarea despăgubirilor, având în vedere că se aplică regulile răspunderii civile delictuale, fiind incidente atât normele de drept comun ale C. civ. cât și dispozițiile speciale ale art. 27 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține caracterul fondat al recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a criticat sentința primei instanțe indicând drept motive de casare prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație împotriva Deciziei nr. 12513/22.01.2018, emisă de pârât pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea Deciziei atacate și obligarea pârâtei FGA la achitarea sumei de 161.783,84 RON reprezentând indemnizația de asigurare.

Prin actul administrativ contestat, autoritatea pârâtă a reținut, în esență, că, sistemul B., licență achiziționată și de FGA, reprezintă o bază de date acceptată de toți asigurătorii și de unitățile de reparație, care furnizează informații uniforme pentru toate părțile implicate în procesul de prelucrare a daunelor auto. În opinia autorității pârâte, FGA nu a fixat prețuri și nici tarife minimale ori maximale, ci a analizat cererea reclamantei în baza sistemului de specialitate B., rezultând o valoare de piață a autoturismului avariat de 39.332 RON, ținând cont și de modelul autoturismului, anul de fabricație, capacitate cilindrică, valoare din care a scăzut valoare epavei de 25%.

Contestând concluziile actului administrativ atacat, reclamanta a susținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 51 alin. (9) din Norma 23/2014 a ASF. Astfel, este indispensabil să se stabilească valoarea autoturismului pentru care se solicită despăgubiri, la data evenimentului asigurat, iar această valoare poate fi stabilită doar de un expert judiciar auto.

Instanța de fond, soluționând cauza, și-a întemeiat, în mare parte, considerentele hotărârii pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, concluzionând succint că, pentru a se evita crearea unui mecanism de despăgubire variabil și diferit de la o situație la alta, în funcție de unitățile service care procedează la reparația autovehiculelor avariate și de prețurile practicate de fiecare dintre acestea, pentru ipoteze similare și daune asemănătoare, pârâtul FGA a recurs la modalitatea de calcul prin intermediul sistemului de prețuri B., acceptată de toți asigurătorii și de unitățile de reparație service.

Cum despăgubirea ce se poate plăti asiguratului nu poate depăși cuantumul pagubei suferite, întrucât despăgubirea are doar caracter reparator, și nu este menită a aduce o îmbogățire fără justă cauză asiguratului, în mod corect s-a dispus de către pârât încuviințarea în parte a cererii de plată formulată de reclamantă în privința sumei de bani pretinsă cu titlu de reparație auto.

Înalta Curte reține că, pentru o corectă soluționare a cauzei, chestiunea litigioasă principală ce se impunea a fi analizată în speță se referă la corecta identificare a daunelor suferite, urmare producerii accidentului de circulație din 26.01.2018 împrejurare de natură a clarifica aspectele de legalitate a actului administrativ atacat, din perspectiva cuantumului prejudiciilor propuse.

Instanța de fond avea obligația, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În atare condiții, Înalta Curte reține temeinicia criticilor recurentei, constatând că prima instanță nu a făcut o veritabilă cercetare a fondului cauzei deduse judecății, pe care a soluționat-o fără a pune în discuție necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică auto, ignorând astfel pozițiile antagonice ale părților cu privire la situația de fapt dedusă judecății.

Așa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Întrucât lămurirea cauzei necesită administrarea probei cu expertiză de specialitate, Înalta Curte, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., constată că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, în raport de dispozițiile art. 501 C. proc. civ., instanța de fond urmează să pună în discuția părților administrarea probei cu expertiză tehnică, precum și orice alte probatorii vor fi apreciate ca fiind concludente în soluționarea cauzei, în vederea lămuririi aspectelor menționate mai sus, asupra cărora părțile au poziții divergente, urmând ca instanța de rejudecare să analizeze și celelalte motive de recurs ale recurentului, ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinței civile nr. 2431 din 24 mai 2018 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond care va rejudeca pricina ținând cont de îndrumările prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2431 din 24 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2020.