ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2876/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanței de judecată admiterea cererii și anularea Deciziei nr. 12783/02.02.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților prin care a fost admisă cererea de plată formulată de reclamant pentru suma de 14.023 RON, si s-a respins cererea de plată cu privire la suma de 75.977 RON, precum și obligarea FGA la plata diferenței solicitate de acesta.

Prin sentința civilă nr. 212 din data de 07 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată, a anulat Decizia nr. 12783/02.02.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților privind respingerea cererii de plată a reclamantului înregistrată la FGA cu nr. x/21.02.2017.

Totodată, a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la reanalizarea cererii reclamantului prin prisma valorii de referință de piață a autoturismului marca x având număr de identificare x și număr înmatriculare x, așa cum a fost stabilită prin expertiza judiciară tehnică de evaluare efectuată în cauză de expertul B., expertiză care face parte din prezenta hotărâre, pârâtul urmând să recalculeze cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantului.

A respins, în rest, pretențiile solicitate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea contestației formulată de intimatul-reclamant A. împotriva Deciziei FGA nr. 12783/02.02.2018. A solicitat, de asemenea, obligarea initmatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. susține recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților că sentința recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (6) din C. proc. civ., expertiza judiciară reținută de judecătorul fondului nu a fost niciodată comunicată recurentului, nu are cunoștință de conținutul acesteia, expertul B. nu a fost desemnat să efectueze expertiza tehnică judiciară în această cauză potrivit normelor de procedură de desemnare a experților tehnici judiciari, iar expertiza în discuție nu este anexată la hotărâre, deși judecătorul fondului stabilește că "expertiza face parte din prezenta hotărâre".

Arată recurentul că în prezenta cauză a fost desemnat să efectueze expertiza de evaluare expertul C. care a întocmit și depus în cauză raportul de expertiză pentru termenul de judecată din data de 18.01.2019, raport împotriva căruia au fost formulate obiecțiuni de către reclamant, iar prin încheierea de ședință din data de 18.06.2019 au fost admise în parte, dispunându-se expertului să facă o evaluare asupra autoturismului avariat utilizând standard de evaluare aprobate de ANEVAR și identificând valoarea de piață a autovehiculului reclamantului la data de 20.07.2016 prin valorificarea și a prevederilor O.G. nr. 24/2011, urmând ca instanța să decidă cu privire la valorificarea, în concret, a celor două variante de calcul și rezultatele aferente, cu ocazia pronunțării asupra fondului.

Susține recurentul că la termenul de judecată din 12.11.2019 a fost admisă în parte cererea reclamantului de a se reveni la expertul C. cu mențiunea de a efectua o reevaluare, dar pe baza datelor și informațiilor pe care părțile i le vor pune la dispoziție, informații care să acopere din punct de vedere temporal, perioada/vârsta vehiculului și momentul accidentului, iar la termenul de judecată din data de 19.05.2020 s-a dispus să se revină cu adresă către expertul desemnat cu mențiunea să depună la dosarul cauzei lămuriri la raportul de expertiză. Prin încheierea de ședință din data de 30.06.2020 se constată că expertul C. nu a primit documentele suplimentare, situație față de care instanța decade reclamantul din probă, în sensul că nu se mai efectuează suplimentul de expertiză, dată fiind pasivitatea acestuia și în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. civ., declară dezbaterile închise.

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține recurentul că instanța de fond nu a motivat de ce a ales ca fiind corect calculul valorii de piață a autovehiculului realizat de expertul B. și a respins calculul făcut de recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susține recurentul că hotărârea recurată încalcă dispozițiile art. 51 alin. (9) și 12 din Norma ASF nr. 23/2014 și art. 52 alin. (1) și (2) din Norma ASF 23/2014.

Afirmă recurentul că aceste dispoziții legale stabilesc că valoarea despăgubirilor se calculează folosind sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, astfel că raportarea la alte standarde de evaluare este unul greșit, întrucât se încalcă legea specială potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Tot circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt și criticile ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3), art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și ale art. 21 din Norma ASF 16/2015.

Raportat la aceste dispoziții legale, afirmă recurentul că Fondul de Garantare a Asiguraților protejează creditorii de asigurări de consecințele insolvenței, aspect ce nu înseamnă că se substituie asigurătorilor, obligațiile Fondului fiind obligații proprii, iar nu o continuare/preluare a obligațiilor asigurătorilor faliți, aceste obligații fiind limitate atât în timp - la falimentul unui asigurator, cât și ca plafon de garantare.

În prezenta cauză nu a fost depusă întâmpinare de către intimatul-reclamant.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de intimatul-reclamant A. are ca obiect verificarea legalității Deciziei nr. 12783/02.02.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților prin care a fost admisă cererea de plată formulată de reclamant pentru suma de 14.023 RON, si s-a respins cererea de plată cu privire la suma de 75.977 RON, precum și obligarea FGA la plata diferenței solicitate de acesta.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din CEDO, include dreptul părții de a prezenta judecătorului observațiile și argumentele sale și dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

În strânsă legătură cu acest din urmă aspect este principiul nemijlocirii, care presupune obligația instanței de judecată de a cerceta direct toate elementele care țin de justa soluționare a cauzei. Instanța trebuie să-și sprijine soluția adoptată pe probe primare, ceea ce presupune un raport nemijlocit între probă și fapt.

Înalta Curte are în vedere și faptul că prin art. 16 C. proc. civ., a fost instituit principiul administrării nemijlocite a probelor, potrivit căruia:

"Probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cazurilor în care legea stabilește altfel", iar excepțiile de la acest principiu sunt de strictă interpretare și aplicare.

De asemenea, pentru administrarea unei probe, legiuitorul a prevăzut un control de admisibilitate pe care instanța trebuie să îl efectueze, după ascultarea punctelor de vedere ale părților cu privire la proba propusă, în condiții de contradictorialitate.

În speță, Înalta Curte constată că prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând recurentul-intimat la reanalizarea cererii reclamantului prin prisma valorii de referință de piață a autoturismului marca x având număr de identificare x și număr înmatriculare x, așa cum a fost stabilită prin expertiza judiciară tehnică de evaluare efectuată în cauză de expertul B., expertiză care face parte din prezenta hotărâre, pârâtul urmând să recalculeze cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantului.

Din analiza hotărârii astfel pronunțate se constată, însă, că instanța de fond s-a limitat la a da aparența unei minime examinări a cauzei, raportându-se în considerente, la concluziile unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de expertul B., ale cărui concluzii și le-a însușit în totalitate.

Acest înscris a fost depus la dosar de către intimatul-reclamant, iar instanța de fond nu a argumentat și nici nu a expus motivul pentru care apărările recurentei privind valoarea de piață stabilită în baza Legii nr. 213/2015 și a Normelor ASF incidente cauzei au fost considerate neîntemeiate sau rațiunea pentru care a ales să dea prevalență înscrisului menționat în detrimentul altor mijloace de probă depuse la dosar sau pe care ar fi avut posibilitatea să le administreze.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 16 și art. 22 C. proc. civ., potrivit cărora, pentru a se ajunge la o soluție temeinică și legală, judecătorul este dator să pună în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt sau de drept și să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, care vor fi administrate de către instanța care judecă procesul.

Instanța de fond a reținut și valorificat un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, considerând această probă determinantă, fără ca acest raport de expertiză să fie comunicat recurentului-pârât, fără ca acesta să aibă posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de conținutul acestuia, de a administra probe în combatere, în condițiile în care în cauză fusese deja administrată proba cu expertiză tehnică de evaluare, expertul desemnat C. solicitând înscrisuri în vederea efectuării expertizei și arătând, la data de 02.06.2020, că nu i-au fost comunicate înscrisurile solicitate.

Procedând în acest mod, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să valorifice toate apărările și susținerile părților, și, totodată, să administreze mijloacele de probă care se impun în vederea justei soluționări a cauzei.

În consecință, Înalta Curte, constatând încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (6), art. 16 și art. 22 C. proc. civ., situație de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil al părților, în considerarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurării tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, va reține ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de motivele de casare reținute, constată că nu mai pot fi analizate celelalte critici formulate în cererile de recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 212 din 07 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează in tot sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.