ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5201/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 246/2017 din 16 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Județean Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, și în consecință: a anulat Decizia nr. 88930 din 04.11.2016 privind soluționarea contestației formulate de către reclamant; a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr x din 08.09.2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu și a obligat Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Ministerului Fondurilor Europene la restituirea contravalorii corecției financiare în cuantum de 618.473,03 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, solicitând: admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul-pârât a prezentat chestiuni prealabile privind cadrul procesual și a criticat sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, invocând, în esență, următoarele motive:

În ceea ce privește susținerea conform căreia comisia de evaluare a considerat că ofertantul ar fi îndeplinit cerința solicitată prin Fișa de date a achiziției, la cap III.2.3 a), Cerința - experiență similară, aceasta a fost asigurată de terțul susținător, Granada 21 SL, prin prezentarea contractului nr. x-0793/30.11.2011 având ca obiect proiectarea și execuția lucrărilor de închidere și restaurare peisagistică a rampei de gunoi neconforme din A.. Totodată, a mai constat faptul că terțul susținător Granada 21 SL a pus la dispoziția ofertantului câștigător alături de experții acestuia și doi experți proprii, care să fie implicați în îndeplinirea contractului, respectiv un șef de echipă proiectare și un expert în sudarea geo-membranei.

Contrar celor reținute de instanța de fond, recurentul- pârât solicită a se constata că, din analiza documentelor furnizate pentru cei doi experți propuși de terțul susținător, rezultă faptul că documentele respective nu au fost depuse în forma solicitată prin documentația de atribuire de autoritatea contractantă, așa cum în mod întemeiat au constatat atât Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi prin Raportul de audit nr. x/04.07.2016, cât și echipa de control din cadrul A.M. POS Mediu prin Nota de constatare ce face obiectul contestației.

În ce privește susținerea reclamantei conform căreia Fișa de date a achiziției nu s-a prevăzut, la Cerința nr. 3- Informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea persoanelor responsabile cu îndeplinirea contractului, ca documentele solicitate să fie prezentate, de către operatorii nerezidenți, însoțite de traducerea autorizată în limba română, comisia de evaluare nu ar fi avut obligația să solicite ofertanților acest lucru.

Or, cerința referitoare la prezentarea de către ofertanți a documentelor însoțite de traducerea autorizată în limba română este menționată în anunțul de participare x/06.03.2014 la pct. III.2) Condiții de participare (...) - Nivel(uri) specific(e) minim(e) necesar(e). Solicitările menționate în cadrul acestei secțiuni a anunțului de participare se aplică pentru toate cerințele solicitate, prin urmare, și pentru cerința nr. 3.

Prin urmare, susține recurentul-pârât că nu se poate reține argumentația invocată de Autoritatea contractantă și reținută de instanța de fond, în sensul că solicitarea ca documentele prezentate de operatorii nerezidenți să fie însoțite de traducerea autorizată în limba română ar fi valabilă doar pentru cerințele nr. 1 si 2, nu și pentru cerința nr. 3.

Referitor la susținerea conform căreia, neavând expertiza necesară în a stabili dacă un document este prezentat în original sau în fotocopie color, Comisia de evaluare a considerat că toate documentele depuse de către ofertantul câștigător, respectiv, angajamentul ferm de susținere din partea terțului susținător Granada 21 SL, CV-ul d-lui B. și angajamentul de participare al d-lui B., în coletul marcat corespunzător cu "original" au fost prezentate în original, acestea fiind ștampilate și semnate cu albastru (pastă pix sau cerneală).

Recurentul- pârât apreciază că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, comisia de evaluare fiind cea care avea obligația de a face verificări atât asupra formei în care au fost prezentate ofertele, cât si asupra conținutului acestora, pentru a se asigura că au fost respectate criteriile prevăzute în documentația de atribuire.

Pe cale de consecință, recurentul-pârât susține că instanța de fond trebuia să rețină că intimatul-reclamant, în calitate de Autoritate Contractantă, era obligat să acorde atenția necesară verificării conformității documentelor depuse la oferte, cu cerințele documentației de atribuire, rolul Comisiei de evaluare fiind de a asigura desemnarea drept câștigătoare a ofertei depuse de un operator economic care întrunește toate cerințele de calificare precizate în Fișa de date.

Astfel, solicită instanței de recurs să constate că prin actele administrative contestate în cauză, în mod corect s-a constatat că pe traducerea diplomei este aplicată, într-adevăr, ștampila unui birou notarial, însă lipsește ștampila unui traducător autorizat. Mai mult, în dosarul achiziției nu se regăsește încheierea de legalizare, astfel încât să rezulte fără echivoc faptul că acea ștampilă a fost aplicată în vederea legalizării semnăturii traducătorului, și nu în alt scop.

Referitor la susținerea conform căreia având în vedere că criteriile de selecție (experiența similară, așa cum e cerută în fișa de date a achiziției și anunțul de participare) au rămas neschimbate pe parcursul procesului de evaluare și au fost aplicate în evaluare tuturor participanților la procedură, iar CV-urile, diplomele etc. constituie doar documente justificative ale modului de îndeplinire a acestui criteriu, cerința de calificare este constituită din experiența similară și nu din caracterul de original sau copie a unuia sau altuia dintre documente, nu poate fi invocată incidența prevederilor anexei 1 la H.G. nr. 519/2014, partea 1, lit. A), secțiunea Evaluarea ofertelor, punctul 1, în vederea stabilirii unei corecții financiare.

Recurentul- pârât consideră că instanța de fond în mod greșit apreciază că ar avea caracter formal condiția ca înscrisurile să fie în original, astfel că nu ar putea fi încadrată drept neregulă, deși reprezintă o condiție stipulată expres în documentația de atribuire. Cu alte cuvinte, deși instanța constată că nu este îndeplinită respectiva cerință, validează oferta formulată în condițiile expuse, ceea ce nu poate fi primit, instanța fiind chemată tocmai a veghea la respectarea legii.

În ce privește nerespectarea principiului tratamentului egal, recurentul susține că instanța de fond în mod nelegal a reținut că "cei doi ofertanți nu se găseau în situații comparabile, iar tratamentul aplicat nu a fost diferit, deci nu a fost încălcat principiul tratamentului egal", solicitând a se constata că, în mod inegal, comisia de evaluare a evaluat pe cei doi ofertanți, încălcând, astfel, principiul tratamentului egal prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Or, constatarea contrară a primei instanțe se impune a fi reformată.

Referitor la susținerea conform căreia nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la neregulă stabilite prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, recurentul solicită să se constate că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, în opinia sa, instanța de fond trebuind să constate că, în privința acordării de U.E. a acestor fonduri, condiția principală este stricta respectare a legalității în utilizarea lor, în special a prevederilor referitoare la achizițiile publice. Orice atingere adusă principiilor fundamentale ale achizițiilor publice conduce la consecința cheltuirii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecință, prejudiciază bugetul U.E.

De asemenea, a arătat că, potrivit observațiilor transmise de Comisia Europeană în cauzele conexate C- 260/14 și C- 261/14 Județul Neamț și alții, o acțiune sau inacțiune poate fi calificată drept "neregulă" dacă sunt reunite trei condiții: să se fi încălcat o normă din dreptul Uniunii; să fie cauzată de un operator economic și să aibă, sau să poată avea ca efect prejudicierea bugetului Uniunii Europene".

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 07 februarie 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 15.10.2020, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul, deși formal întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat; aceasta, în condițiile în care recurentul- pârât reiterează, în calea extraordinară de atac, integral și identic, aspectele sesizate în întâmpinarea formulată la judecata în fond a cauzei, fiind o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinței atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în întâmpinare.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate și dezvoltate în întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentință, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acestuia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor sentinței de fond, soluția acestei instanțe.

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în întâmpinarea depusă la fond, nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului administrat și modalității de apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurentul- pârât nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 246/2017 din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2020.