ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5076/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5076/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin sentința civilă nr. 5636 din 19 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenție seria C. civ., nr. x/13.07.2010, formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Vâlcea, în favoarea Judecătoriei Horezu.
Împotriva sentinței civile nr. 5636 din 19 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a formulat cerere de recurs petenta A. .
Prin decizia nr. 1/10.01.2019 a Tribunalui Vîlcea s-a respins recursul ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a fost formulat recurs de către A. care a apreciat că respectiva decizie este nelegală.
Prin decizia nr. 541/R-cont din 29 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a constatat perimat recursul declarat de petenta A., împotriva deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea.
Pentru a pronunța această soluție, a avut in vedere instanța de recurs că s-a dispus suspendarea soluționării recursului la data de 4.03.2109, moment din care nu s-a mai realizat nici un act de procedură până la data pronunțării deciziei, din culpa recurentei, astfel că a trecut termenul de 1 an prevăzut de art. 248 din C. proc. civ. de la 1865.
Recursul
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petenta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurenta că in mod greșita instanța a dispus perimarea cauzei, fiind aplicate dispozițiile vechiul C. proc. civ.
Totodată, a arătat recurenta că a formulat cerere de repunere pe rol anterior împlinirii termenului de un an.
A solicitat recurenta - petentă admiterea recursului.
Recursul nu a fost încadrat in drept.
Procedura în fața instanței de recurs
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia atacată, instanța de recurs s-a pronunțat, conform dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, constatând perimarea cauzei.
Prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești in dosarul nr. x/2018, in temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată nici judecata in lipsă.
Datorită faptului că, până la data de 5 martie 2020, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, completul de judecată a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., curtea de apel, prin hotărârea pronunțată la termenul din data de 29 iunie 2020 a făcut aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatând, din oficiu, perimarea recursului.
Înalta Curte constată că susținerea recurentei în sensul ca a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol anterior împlinirii termenului perimării, nu este susținută de nicio probă, singura cerere formulată in cauză fiind cererea de amânare a judecății pentru angajarea unui apărător, expediată pe mail la data de 29 iunie 2020 (ulterior împlinirii termenului).
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 541/R-cont din 29 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2020.