ÎCCJ, decizie (scj.ro #181078)

Apel declarat de pârât. Suspendarea judecății apelului în temeiul art. 242 alin. (1) din Codul de procedură civilă pentru neîndeplinirea obligațiilor de către intimatul-reclamant. Nelegala aplicare a dispozițiilor art. 242 alin. (1) raportat la art. 482 din același cod

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile de atac. Apelul

Index alfabetic: apel

suspendarea judecății în temeiul art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă

suspendarea facultativă a judecății

C. proc. civ., art. 242 alin. (1), art. 482

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata ,,când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății”.

Acest caz particular de suspendare facultativă a judecății constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul.

Este nelegală soluția de suspendare a judecății cauzei

având ca obiect apelul declarat de apelantul-pârât pentru

neîndeplinirea

obligației stabilite în sarcina intimatului-reclamant

, în această situație nefiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 242 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art.482 C.proc.civ., întrucât culpa procesuală aparține intimatului-reclamant, iar nu apelantului-pârât.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1134 din 11 mai 2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 26 aprilie 2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T. și U. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. obligarea pârâților să plătească, în raport de perioadele în care au avut calitatea de procurori în respectivele unități de parchet, pentru intervalul 09.04.2015 - 30.11.2015, diferențele de drepturi salariale dintre drepturile salariale plătite și salariile majorate în acord cu nivelul aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară a valorii de referință sectorială de 405 lei, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective și la care să se adauge dobânda legală de la data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data plății efective; 2. obligarea pârâților să plătească, în raport de perioadele în care au avut calitatea de procurori în respectivele unități de parchet, pentru intervalul 01.12.2015 - 30.09.2016, diferențele de drepturi salariale dintre drepturile salariale plătite și salariile majorate în acord cu nivelul maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție și gradație, prin aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară a valorii de referință sectorială de 445,5 lei, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective și la care să se adauge dobânda legală de la data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data plății efective.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016, art. 253 alin. (1) și (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 C. muncii, art. 1535 C. civ. și Decizia nr. 23 din 29.06.2015 pronunțată de ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentința civilă nr. 6939 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul  București,  Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 1066 din data de 22.04.2019, Tribunalul Constanța, Secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. A respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila ca nefondată. A respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâții Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila cu privire la capătul de cerere ce vizează obligarea alocării fondurilor necesare plății diferențelor bănești rezultate din recalcularea indemnizației, diferențe în valoarea actualizată și daune moratorii, precum și dobânda legală până la data plății efective. A admis excepția lipsei de obiect cu privire la capătul de cerere referitor la recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare stabilită prin Ordinul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 332/27.01.2017 emis de către pârât, prin care s-a stabilit valoarea de referință sectorială de 405+10%-procent prevăzut de Legea nr. 293/2015, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 respectiv 405 lei+4%+10%. A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare stabilită prin Ordinul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 332/27.01.2017 emis de către pârât, prin care s-a stabilit valoarea de referință sectorială de 405+10%-procent prevăzut de Legea nr.293/2015, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, respectiv 405 lei+4%+10%. A admis în parte acțiunea. A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, să aloce fondurile pentru plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea valorii de referință sectorială de 421,36 lei pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 463,5 lei 1.12.2015-31.12.2017, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală calculată de la scadență până la momentul plății efective către reclamanții U., A., B., C., D., E., G., H., N., O., R., L., în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre acești reclamanți. A obligat pârâții, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, să aloce fondurile pentru plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea valorii de referință sectorială de 463,5 lei 1.12.2015-31.12.2017, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală calculată de la scadență până la momentul plății efective către reclamantul U., pentru perioada 01.07.2016 -15.07.2016, T., pentru perioada 01.06.2015-07.10.2015. A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați să aloce fondurile pentru plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea valorii de referință sectorială de 463,5 lei 1.12.2015-31.12.2017, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală calculată de la scadență până la momentul plății efective către reclamantul F., pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016. A obligat pârâta Direcția Națională Anticorupție să aloce fondurile pentru plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea valorii de referință sectorială de 421,36 lei pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 463,5 lei 1.12.2015-31.12.2017, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală calculată de la scadență până la momentul plății efective către reclamantul N., pentru perioada 01.09.2015-31.12.2017, O., pentru perioada 06.07.2016-31.12.2017, S., pentru perioada 09.04.2015-31.12.2017, T., începând cu data de 07.10.2015-31.12.2017. A respins ca nefondate solicitările reclamanților de obligarea pârâților la plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referință de 463,5 lei, ulterior datei de 02.01.2018 .

Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2020, petenții U., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T. au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1066/22.04.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția I civilă.

Tribunalul Constanța, Secția I civilă, prin încheierea din 9 iulie 2020, a respins cererea de lămurire a dispozitivului formulată de petenți, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1066 din 22.04.2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2018, au declarat apel pârâții, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.

Curtea de Apel Constanța, Secția I civilă, prin încheierea pronunțată la data de 2 decembrie 2019 în dosarul nr. /3/2018, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelurile civile declarate de apelanții-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinței civile nr. 1066 din 22.04.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2018, pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina reclamanților, respectiv de a preciza dacă au solicitat vreo completare a dispozitivului sau a lămuririi acestuia, înlăturarea omisiunii sau alte cereri ulterioare judecății în fața primei instanțe, în raport cu împrejurarea că în fața primei instanțe s-a solicitat, deopotrivă, obligarea pârâților la plata de diferențe bănești, precum și alocarea de fonduri în sensul efectuării plății, iar dispozitivul hotărârii de fond privește doar alocarea acestor fonduri fără nicio mențiune în ceea ce privește plata, deși în considerente se regăsesc argumente în sensul admiterii cererii și obligării pârâților atât la plată cât și la alocarea de fonduri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, la data de 27.02.2020, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

Fără a indica temeiul de casare, recurentul-pârât solicită admiterea recursului și, drept consecință, repunerea cauzei pe rol în vederea soluționării apelurilor promovate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 1066 din 22.04.2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția I civilă.

Pârâtul consideră că, printr-o interpretare greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel, prin încheierea atacată, a adus atingere principiului echității și imparțialității întrucât, în cauză, aplicarea sancțiunii suspendării judecății apelului din culpa intimaților-reclamanți este de natură a aduce beneficii acestora, dat fiind faptul că această măsură conduce la perimarea apelurilor promovate de pârâți, profitând astfel reclamanților prin rămânerea definitivă a sentinței apelate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C.proc.civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nedepunând puncte de vedere.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C.proc.civ., a admis recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că, prin încheierea atacată, instanța de apel a suspendat cauza în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 C.proc.civ. pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina reclamanților, respectiv de a preciza dacă au solicitat vreo completare a dispozitivului sau a lămuririi acestuia, înlăturarea omisiunii sau alte cereri ulterioare judecății în fața primei instanțe, în raport cu împrejurarea că în fața tribunalului s-a solicitat, deopotrivă, obligarea pârâților la plata de diferențe bănești, precum și alocarea de fonduri în sensul efectuării plății, iar dispozitivul hotărârii privește doar alocarea acestor fonduri fără nicio mențiune în ceea ce privește plata, deși în considerente se regăsesc argumente în sensul admiterii cererii și obligării pârâților atât la plată cât și la alocarea de fonduri.

Întrucât intimații-reclamanți nu s-au conformat obligațiilor stabilite în sarcina acestora, în raport cu dispozițiile instanței, la două termene de judecată consecutive - 04.11.2019 și, respectiv, 02.12.2019, deși le-au fost emise adrese în acest sens, la 13.09.2019 și 06.11.2019, Curtea a reținut culpa acestora determinată de neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății.

Prin cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție s-a invocat interpretarea greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. deoarece s-a aplicat sancțiunea suspendării judecății cauzei din culpa intimaților-reclamanți, însă această măsură conduce la perimarea apelurilor promovate de pârâți, profitând astfel reclamanților prin rămânerea definitivă a sentinței apelate.

Critica privind interpretarea greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. este fondată având în vedere că s-a dispus greșit suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina intimaților-reclamanți, raportat la calitatea procesuală a acestora în faza procesuală a apelului.

Criticile formulate privind nelegalitatea încheierii atacate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Potrivit art. 482 C. proc. civ., ,,dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol”.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata ,,când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății”.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispoziția legală evocată, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul.

În cauză, prin încheierea pronunțată la data de 2 decembrie 2019 în dosarul nr. x/3/2018, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelurile civile declarate de apelanții-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinței civile nr. 1066 din 22.04.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2018 pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina intimaților-reclamanți.

Așadar, sancțiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către intimații-reclamanți a obligației stabilite de instanță în sarcina acestora.

Drept urmare, culpa procesuală aparține intimaților-reclamanți, context în care nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 242 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 482 C.proc.civ.

În considerarea argumentelor reținute, care susțin caracterul fondat al recursului, cu aplicarea prevederilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția I civilă, a casat încheierea atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.