ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1361/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 06.11.2015 prin care s-a stabilit în sarcina instituției reclamante o creanță bugetară în cuantum total de 41.566,02 RON compusă din 33.389,09 RON plus 8.176,93 RON TVA în cadrul contractului de lucrări nr. x din 17.04.2013, atribuit asocierii SC B. SRL și SC A. SRL, în cadrul Contractului de finanțare cod SMIS x încheiat în cadrul POR 2007 - 2013, pentru proiectul "Reabilitarea, modernizarea drumului județean DJ135 Măgherani - Sărățeni".

Totodată, a solicitat anularea Deciziei nr. 45 din 27.01.2016 emisă de Unitatea Soluționare Contestații POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în urma soluționării contestației formulate de Județul Mureș împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 118 din 21.10.2016 a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă susține că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Reiterând situația de fapt dedusă judecății, recurenta reclamantă arată că prin procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare în discuție în cauza de față s-a imputat reclamantei faptul că a decontat cheltuielile aferente semnalizării rutiere provizorii, în cadrul proiectului cod SMIS 5636, cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 din contractul de finanțare și ale art. 5 și 6 din Ordinul MDLPL nr. 607/2007.

Susține reclamanta că în mod greșit au fost considerate neeligibile cheltuielile aferente semnalizării rutiere provizorii, acestea fiind parte integrantă din cele prevăzute la art. 5 alin. (2) din Ordinul MDLPL nr. 607/2007, potrivit căruia cheltuielile eligibile efectuate pentru construcții și instalații cuprind cheltuielile aferente execuției obiectivului de investiție și anume cheltuieli de lucrări pentru reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri județene și cheltuieli de lucrări pentru reabilitarea rețelei de străzi din mediul urban de gradul 1, 2 și 3, inclusiv construcția de drumuri noi.

Semnalizarea provizorie, astfel cum este definită în memoriul general al proiectului de execuție a lucrării în cauză, se referă la semnalizarea rutieră pe timpul execuției lucrărilor și face parte din investiția de bază, motiv pentru care a fost inclusă la capitolul bugetar 4.1 - Cheltuieli pentru investiții.

Așa cum rezultă din Lista cu cantitățile de lucrări pe categorii de lucrări, anexată de recurenta reclamantă prezentei acțiuni, la Obiectul 4: Semnalizare rutieră - Stadiul fizic 4.1: Semnalizare provizorie - DF27A1 este un articol asimilat și reprezintă resursa umană care asigură semnalizarea rutieră în timpul execuției unei lucrări pe un sens de circulație, resursă umană care are în dotare palete de semnalizare și aparate de transmisie recepție dacă traseul este mai mare.

După cum se observă, conform unității de măsură "ore", au fost solicitate la rambursare doar cheltuielile pentru resursa umană, nu și cele materiale (palete de semnalizare și aparate de transmisie recepție), care sunt provizorii și nu rămân în lucrarea propriu-zisă.

Nu în ultimul rând, recurenta a menționat faptul că, contestația nr. x din 19.12.2013 formulată de autoritatea județeană, prin care s-a solicitat revizuirea cheltuielilor declarate neeligibile de către AM POR în Cererea de revizuire nr. x, a fost admisă de către pârât și pe cale de consecință acesta a recunoscut eligibilitatea sumelor reprezentând servicii de organizare de șantier, astfel cum rezultă din adresa Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. x din 13.01.2014, înregistrată la Consiliul Județean Mureș sub nr. x din 13.01.2014.

De asemenea, și contestația formulată de autoritatea județeană nr. x din 11.11.2014, înregistrată la MDRAP cu nr. x din 13.11/1014, prin care a solicitat revizuirea cheltuielilor declarate neeligibile de către AM POR în Cererea de revizuire nr. x, care aveau același obiect, a fost admisă în sensul că cheltuielile reprezentau sume aferente semnalizării rutiere pe timpul execuției lucrărilor.

În concluzie, recurenta reclamantă solicită casarea hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este nefondat, hotărârea primei instanțe nefiind pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 45 din 27.01.2016, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 06.11.2015.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 06.11.2015 s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum total de 41.566,02 RON compusă din 33.389,09 RON plus 8.176,93 RON TVA, reprezentând cheltuieli neeligibile aferente lucrărilor de semnalizare rutieră provizorie incluse în contractul de lucrări nr. x din 17.04.2013, atribuit asocierii SC B. SRL și SC A. SRL, în cadrul Contractului de finanțare cod SMIS x încheiat în cadrul POR 2007-2013 pentru proiectul "Reabilitarea, modernizarea drumului județean DJ135 Măgherani - Sărățeni", fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (1) și (2) și art. 6 din Ordinul nr. 607/2007 și art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007.

Pentru emiterea acestui proces-verbal s-a reținut, în concret, faptul că recurenta reclamantă a decontat din linia de buget 4 Construcții și instalații, pentru situația de lucrări aferentă lunii mai 2013, la obiectivul 4 semnalizarea rutieră, stadiul fizic 4.1 semnalizare provizorie, suma de 7.046,65 RON, reprezentând 625 ore manoperă piloți pentru dirijarea circulației rutiere în scopul asigurării fluenței circulației pe sectorul de drum cu restricții de circulație pentru lucrări de construcții și reparații.

Or, reține intimata pârâtă că aceste cheltuieli nu sunt aferente obiectivului de investiții, astfel că în mod greșit au fost decontate din linia de buget 4 Construcții și instalații.

Împotriva deciziei de soluționare a contestației, recurenta reclamantă a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, respinsă ca neîntemeiată de prima instanță, pentru motivele arătate în considerentele hotărârii.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că decizia de soluționare a contestației este legal emisă, astfel că se impune menținerea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.11.2015.

Astfel cum s-a reținut și în fond, Înalta Curte constată că reclamanta, prin factura nr. x din 30.09.2013, a decontat din linia de buget 4 Construcții și instalații, pentru situația de lucrări aferentă lunii mai 2013, la obiectivul 4 semnalizarea rutieră, stadiul fizic 4.1 semnalizare provizorie, suma de 7.046,65 RON, reprezentând 625 ore manoperă piloți pentru dirijarea circulației rutiere în scopul asigurării fluenței circulației pe sectorul de drum cu restricții de circulație pentru lucrări de construcții și reparații.

Potrivit Anexa nr. 5 - Bugetul Proiectului a Contractul de finanțare nr. x din 29.12.2011 au fost cuprinse la capitolul 4 Cheltuieli pentru investiții, pct. 4.2 construcții și instalații, cheltuieli eligibile de 39.758.343,55 RON și TVA de 9.542.002,45 RON iar la capitolul 5 Alte cheltuieli, la pct. 5.1.2 cheltuieli conexe organizării de șantier, cheltuieli eligibile de 25.629 RON și TVA de 6.150,96 RON.

După cum s-a subliniat și de către prima instanță, Înalta Curte arată că aceste cheltuieli, aferente semnalizării rutiere provizorii, pot fi încadrate în categoria cheltuielilor eligibile, însă nu pot fi decontate din linia bugetară aferentă obiectivului de investiții ci din cea aferentă cheltuielilor conexe organizării de șantier.

Semnalizarea provizorie, reprezentând 625 ore manoperă piloți pentru dirijarea circulației rutiere pe timpul execuției lucrărilor, nu face parte din investiția de bază, întrucât nu se încadrează în conceptul stricto-sensu de construcții și instalații, nereprezentând cheltuieli de lucrări pentru reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri.

După cum corect s-a precizat în sentința atacată, cheltuielile de semnalizare provizorie au ca finalitate asigurarea condițiilor pentru executarea obiectivului de investiții, nefiind aferente obiectivului de investiții iar diferența de tratament juridic al celor două categorii de cheltuieli nu este una strict formală ci urmărește corespondența sumelor decontate în cadrul proiectului cu bugetul proiectului.

Cât privește faptul că AM POR ar fi recunoscut eligibilitatea cheltuielilor reprezentând servicii de organizare de șantier, intimata a arătat că soluția dată în contestația împotriva notei de constatare nr. x este consecința faptului că beneficiarul a scăzut valoarea sumei de 16.736 RON și 4.016,70 RON TVA, reprezentând servicii de organizare de șantier, din valoarea totală a cheltuielilor solicitate la plată; de asemenea, prin decizia de admitere a contestației împotriva informării nr. x din 13.10.2014 se recunoaște eligibilitatea cheltuielilor similare solicitate dar nu și faptul că respectiva cheltuială ar fi fost corect decontată pe linia bugetară 4.1, prin urmare nu există situații comparabile.

De aceea, soluțiile pronunțate în cele două contestații nu pot fi relevante în prezenta cauză, cât timp soluția de respingere a cererii recurentei reclamante este justificată de includerea greșită a cheltuielilor aferente semnalizării rutiere provizorii în linia bugetară 4.1, aferentă obiectivului de investiții.

Față de aceste considerente, recursul civil de față va fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș împotriva Sentinței nr. 118 din 21 octombrie 2016 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - ED