ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș a solicitat, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.11.2015, prin care s-a aplicat o corecție financiară de 5%, în cuantum de 1.462.323,03 RON, plus 358.119,94 RON TVA, din valoarea contractului de lucrări nr. x/17.04.2013, și Deciziei nr. 37/22.01.2016 privind soluționarea contestației formulate împotriva acestei note de constatare.

Totodată, în subsidiar, a cerut exonerarea de la plata creanțelor bugetare reținute în sarcina Județului Mureș, ca urmare a constatării incidenței prevederilor O.G. nr. 14/2013.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 78 din 4 iulie 2016, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, capătul de cerere subsidiar, privind exonerarea de la plata creanțelor bugetare reținute, ca urmare a constatării incidenței prevederilor O.G. nr. 14/2013, ca inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Mureș, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt expusă în fața primei instanțe, arătând că judecătorul fondului a omis să ia în considerare obligația corelativă care incumbă ofertanților să urmărească și să respecte clarificările care le-au fost aduse la cunoștință, cu respectarea prevederilor legale.

A apreciat astfel că nu se justifică constatarea primei instanțe, conform căreia caietul de sarcini nu a fost întocmit corespunzător și nu a fost respectat principiul tratamentului egal, întrucât toți ofertanții au avut la dispoziție suficient timp pentru a-și elabora oferta în mod corespunzător, fiind repuși în termenul legal prevăzut pentru depunerea ofertelor în cadrul procedurii de licitație deschisă (52 zile).

Totodată, referitor la reținerea primei instanțe cu privire la faptul că unele oferte au fost declarate neconforme, ca urmare a unor clarificări solicitate de către autoritatea contractantă în perioada de evaluare a ofertelor, a invocat prevederile art. 79 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006 și art. 36 alin. (2) din același act normativ, raportat la precizările exprese în documentația de atribuire referitoare la modul de prezentare a propunerii financiare.

A arătat că, în cauză, Comisia de evaluare a constatat necorelarea cantităților ofertate cu cele prevăzute în documentația de atribuire, declarând neconforme ofertele depuse de ofertanții care, prin răspunsurile la solicitările de clarificări cu privire la neconcordanțele cu cerințele caietului de sarcini, au modificat atât cantitățile, cât și prețurile unitare ale articolelor de deviz, astfel că s-a modificat conținutul propunerii financiare, și cele în care nu s-au efectuat corecțiile necesare aducerii ofertei la cerințele solicitate prin documentația de atribuire.

Recurenta a învederat că erau admisibile ofertele care prin răspunsurile la solicitările de clarificări, cu privire la neconcordanțele cu cerințele caietului de sarcini, au corectat cantitățile ofertate, dar nu au modificat prețurile unitare, fiind modificat prețul total ofertat, însă nu a condus la modificarea clasamentului ofertanților participanți la procedură.

În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar, întemeiată pe prevederile O.G. nr. 14/2013, ignorate de către intimatul-pârât, a susținut că în mod eronat judecătorul fondului a apreciat că era necesară formularea unei cereri pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare înainte de sesizarea instanței.

Potrivit recurentei, la data emiterii actelor contestate, erau îndeplinite condițiile impuse pentru suportarea de la bugetul de stat a creanței bugetare reținute în sarcina autorității contractante, fapt ce trebuia constatat de către intimatul-pârât, conform art. 8 alin. (1) din O.G nr. 14/2013.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului și, pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând, în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.11.2015 și Deciziei nr. 37/22.01.2016 privind soluționarea contestației formulate împotriva acestei note de constatare, iar, în subsidiar, exonerarea de la plata creanțelor bugetare reținute în sarcina acesteia, ca urmare a constatării incidenței prevederilor O.G. nr. 14/2013.

Curtea de Apel Târgu Mureș a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că actele atacate sunt legale.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește "neregula" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Din analiza acestor prevederi rezultă că pentru a fi în prezența unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale și ale contractului de finanțare, precum și un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.11.2015, s-a aplicat o corecție financiară de 5%, în cuantum de 1.462.323,03 RON, plus 358.119,94 RON TVA, din valoarea contractului de lucrări nr. x/17.04.2013, atribuit asocierii SC A. SRL și SC B. SRL, în temeiul Contractului de finanțare cod SMIS 5636, pentru proiectul "Reabilitarea, modernizarea drumului județean DJ135 Măgherani - Sărățeni".

La aplicarea acestei corecții, autoritatea pârâtă a reținut existența neregulilor prevăzute de Anexa O.U.G. nr. 66/2011, partea I, lit. A) - în legătură cu documentația de atribuire pct. 12 - definirea insuficientă a obiectului contractului, și pct. 5 - modificarea unei oferte în cursul evaluării, ca urmare a încălcării legislației privind achizițiile publice.

Contestația formulată împotriva notei de constatare a fost respinsă prin Decizia nr. 37/22.01.2016, ca neîntemeiată.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esență, sunt centrate pe faptul că prima instanță în mod greșit a reținut nerespectarea principiului egalității de tratament și faptul că nu sunt incidente prevederile O.G. nr. 14/2013.

Contrar susținerilor părții, în speță, se reține încălcarea principiului enunțat, prin întocmirea caietului de sarcini fără să cuprindă specificațiile tehnice suficiente/corespunzătoare pentru a permite elaborarea ofertelor cu respectarea cerințelor, situație ce a condus la modificarea ofertelor tehnice și financiare, ca urmare a unui număr mare de clarificări, cu consecința respingerii mai multor oferte ca neconforme.

Modificările aduse ofertei financiare de către ofertantul câștigător, chiar în contextul în care nu este în discuție o modificare a clasamentului ofertanților participanți la procedură, nu pot fi acceptate.

Definirea insuficientă a obiectului contractului include orice greșeli, din culpa autorității, din documentația de atribuire, care trebuie să cuprindă toate informațiile legate de obiectul contractului de achiziție publică și de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de sarcini, ce conduc la imposibilitatea potențialilor ofertanți să întocmească oferta (tehnică și financiară) în mod corect, asumându-și obligațiile în cunoștință de cauză.

Din această perspectivă, sunt relevante prevederile art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora "specificațiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurența între operatorii economici".

Or, prin modul în care autoritatea contractantă a înțeles să întocmească specificațiile tehnice ale obiectelor/articolelor ce formează obiectul procedurii au fost nesocotite prevederile legale sus-menționate.

Altfel spus, specificațiile tehnice solicitate prin documentația de atribuire nu dau posibilitatea participării la licitație oricărui ofertant și sunt de natură să restrângă concurența între operatorii economici.

În aceste condiții, este evidență încălcarea principiului egalității de tratament, prevăzut de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, consecința situației ivite fiind înlăturarea unor ofertanți din competiție.

Referitor la susținerile recurentei în privința admisibilității ofertelor care prin răspunsul la solicitările de clarificări au corectat cantitățile ofertate, chiar dacă acest fapt a condus la modificarea prețului total ofertat, dar nu și la modificarea clasamentului ofertanților participanți la procedură, se reține că nu au fundament, nemodificarea clasamentului având relevanță doar în situația în care sunt corectate abateri tehnice minore.

În cauză, recurenta, deși a declarat neconforme anumite oferte, nu a indicat motivele avute în vedere atunci când a considerat anumite corecturi ca fiind abateri tehnice minore sau la ce clasament s-a raportat, respectiv la cel existent înainte de înlăturarea ofertelor neconforme sau cel existent ulterior acestui moment, cum corect a sesizat și judecătorul fondului.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect a fost respins și capătul de cerere formulat de reclamantă în subsidiar, întemeiat pe dispozițiile O.G. nr. 14/2013, privind exonerarea de la plata creanțelor bugetare stabilite în sarcina acesteia, având în vedere că respectiva solicitare nu fost adresată mai întâi Autorității de management a programului operațional regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ci direct instanței de judecată.

Or, ceea ce se atacă în fața instanței de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației împotriva Notei de neîncadrare în O.G. nr. 14/2013. Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș împotriva Sentinței nr. 78 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV