ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 908/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 02.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Brasov - A.J.F.P. Mureș anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018, emisă de pârâtă, precum și suspendarea executării actului administrativ contestat, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința nr. 139 din 27 august 2018 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Mureș și a dispus suspendarea executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018 până la soluționarea definitivă a cererii de anulare.

Împotriva sentinței a declarant recurs pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, autoritatea pârâtă a arătat că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar judecătorul fondului a apreciat, în mod nelegal, că în raport de motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018, neindicarea pericolului la care se referă art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, decât prin raportare la aspect intrinseci faptelor controlate este de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Astfel, în opinia recurentei, actul este motivat, cu indicarea temeiurilor de fapt și de drept constatate cu ocazia efectuării inspecției fiscale, a sumelor estimate a fi stabilite în sarcina contribuabilului, dar și a conduitei culpabile a acestuia.

În cauză nu era îndreplinită nici condiția pagubei iminente, întrucât reclamanta nu a probat prejudicial viitor și previzibil, iar instanța nu a indicat în concret dificultățile reale cu care s-ar confrunta societatea în cazul executării actului administrativ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Brasov - A.J.F.P. Mureș.

Prin acest act administrativ autoritatea pârâtă a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile proprietatea reclamantei, precum și poprirea asiguratorie asupra disponibilităților bănești ale reclamantei și ale debitorilor săi, pentru sumele estimate la plată în cuantum total de 5.951.000 RON, generate de faptul că în perioada iulie 2015 - iunie 2018, reclamanta a efectuat plăți către angajații trimiși la muncă în străinătate, cu titlu de diurnă, ceea ce presupune majorarea fondului de salarii și evidențiază un comportament fiscal neadecvat al contribuabilului.

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din același act normativ și prin acțiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiționată de întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorității emitente sau celei ierarhic superioare, existența cazului bine justificat așa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă definită de art. 2 lit. ș) din același act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanțe, în sensul identificării împrejurărilor calificate de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 drept cazuri bine justificate. În speță, s-a reținut, în mod corect, o aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv lipsa unei motivări clare și complete a acestuia, în contextul în care pârâta trebuia să dovedească existența reală și concretă a pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își asucndă sau să își risipească patrimoniul.

Se constată, totodată, că prin sentința nr. 143/12.09.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Brasov - A.J.F.P. Mureș și a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018 emisă de pârâtă. Această soluție, deși nu este definitivă, întărește ideea existenței unor indicii de nelegalitate a actului a cărei suspendare a executării se solicită și constituie un argument în sensul existenței cazului bine justificat.

Contrar susținerilor recurentei, în cauză este îndeplinită și condiția referitoare la paguba iminentă, instanța de fond apreciind, în mod corect, că indisponibilizarea conturilor bancare ale reclamantei determină consecințe vătămătoare imediate, periclitând derularea raporturilor contractuale, credibilitatea acesteia față de partenerii contractuali și, implicit, chiar realizarea obiectului de activitate.

Întrucât această consecință este cauzată de un act în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa de către instanța învestită cu acțiunea în anulare, prejudiciul nu mai are caracter prezumat, iar condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente este îndeplinită.

În aceste condiții, motivul de recurs ce vizează interpretarea eronată a dispozițiilor legale în materie și neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ este nefondat, în cauză nefiind incident cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței nr. 139 din 27 august 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.