ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 549/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2014, Judecătoria Slatina a admis cererea petentei A.M. de acordare a ajutorului public judiciar și a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2161,77 lei în 20 de rate lunare, flecare în sumă de 108,0885 lei, începând cu luna decembrie 2014, stabilind ca dată scadentă ziua de 20 a fiecărei luni, prima rată urmând a fi achitată până la data de 20 decembrie 2014 iar ultima până la data de 20 iulie 2016. Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare. Prin încheierea din 22 septembrie 2014, Judecătoria Slatina a respins cererea de reexaminare.

Împotriva acestei din urmă încheieri, petenta a formulat recurs, în temeiul art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 14 ianuarie 2015. La termenul din 20 februarie 2015, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va admite pentru următoarele considerente: Prin încheierea din 22 septembrie 2014, Judecătoria Slatina a respins cererea de reexaminare a încheierii din data de 29 iulie 2014 prin care a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A.M. în dosarul nr. 3979/311/2014. Potrivit art. 15 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă. Față de aceste prevederi legale, încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare, fiind irevocabilă, nu mai poate fi atacată cu recurs. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte cai decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Pe de altă parte, în ceea ce privește competența Înaltei Curți, se constată că art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „Secția 1 civilă, Secția a ll-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apei și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel”.

Așadar, din dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, în condițiile în care legea de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 21 Legea nr. 304/2004, prin dispozițiile Codului de procedură civilă sau prevederile legii speciale – O.U.G. nr. 51/2008. Pentru considerentele sus-mentionate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE» ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.(fostă A.)M. împotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2034 a Judecătoriei Slatina. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2015