ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3589/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3589/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta

G.C. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC U. SA Alba-Iulia prin lichidator SC

E. SA Arad - Filiala Deva și Primăria Municipiului Alba Iulia și a solicitat instanței

să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să dispună primei pârâte să-i restituie

în natură sau prin echivalent terenul în suprafață de 2046 mp, înscris în C.F.

Bărăbonț transcris în C.F. pe care l-a ocupat nejustificat. De asemenea,

reclamanta a chemat în judecată și Primăria Municipiului Alba pentru ca

hotărârea, care se va pronunța, potrivit art. 26-27 din Legea nr. 10/2001, să-i

fie opozabilă.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin

sentința nr. 859/2005 a respins excepția lipsei calității procesual pasive a

Primăriei Municipiului Alba Iulia, a admis acțiunea reclamantei G.C. și a

obligat pârâta SC U. SA Alba-Iulia prin lichidator SC E. SA Arad - Filiala Deva

și Primăria Municipiului Alba Iulia să emită pe numele reclamantei decizie

motivată, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 2046 mp, ocupat de

pârâtă, corespunzător valorii imobilului stabilită prin raportul de expertiză

efectuat în cauză, în sumă de 930.788.826 lei.

Din considerentele sentinței, rezultă

că instanța de fond a făcut aplicarea art. 23 alin. (1) și 24 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 și a reținut că deși reclamanta a formulat notificare încă

din 2001, iar în urma procesului din 2004 a adresat cereri repetate pârâtei SC

U. SA Alba-Iulia în vederea restituirii terenului aceasta din urmă nu a emis o

decizie motivată pe numele reclamantei și nici nu a procedat la restituirea

terenului identificat prin acțiune cu valoarea determinată la suma de

930.788.826 lei.

Distinct de această soluție a

Tribunalului Alba, secția civilă, în dosarul de faliment, a fost pronunțată

încheierea nr. 254 din 17 octombrie 2007 prin care judecătorul sindic a admis

cererea lichidatorului SC U. SA Alba Iulia și a dispus radierea creanței în

sumă de 93.749 lei deținută de G.C. în pasivul debitoarei SC U. SA înscrisă în

tabelul definitiv al acesteia, precum și refacerea raportului și a planului de

distribuire nr. 3. Judecătorul sindic a mai reținut prin încheierea nr. 254 din

17 octombrie 2007 că lichidatorul a emis Decizia nr. 1 din 11 octombrie 2005

conform art. 1 alin. (2) și (3) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

modificată și, ca urmare, a respins cererea de restituire în natură a

imobilului propunând acordarea de despăgubiri. Întrucât decizia nu a fost

contestată de G.C., lichidatorul a înaintat decizia cu propunerea respectivă

C.C.S.D. București, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.

Încheierea nr. 254 din 17 octombrie

2007 dată de judecătorul sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea

proprietară G.C. iar Curtea de Apel Alba Iulia în opinie majoritară, prin

decizia nr. 6/2008 a modificat încheierea, a dispus obligarea lichidatorului

judiciar să restituie reclamantei-creditoare terenul proprietatea acesteia și

să îndeplinească formalitățile legale referitoare la restabilirea titularului

dreptului în C.F.

Instanța de recurs, în considerentele deciziei

a reținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu-i conferă judecătorului sindic

competența de a dispune ca lichidatorul judiciar să emită decizii prin care

proprietarul unui bun ce a făcut obiect al Legii nr. 10/2001 să fie lipsit

pentru a doua oară de dreptul său de proprietate. A mai reținut că la inventariere,

lichidatorul trebuia să constate că terenul nu mai este în patrimoniul

societății și că societatea falită nu a respectat înlăuntrul termenului

prevăzut de Legea nr. 10/2001 fazele de acordare a despăgubirilor, astfel că în

opinia instanței de recurs lichidatorul era dator să-i restituie terenul

reclamantei care și-a dovedit cu prisosință dreptul de proprietate.

La data de 16 iunie 2008, lichidatorul

C.I.T. Sprl ca reprezentant al falitei SC U. SA a formulat cerere de revizuire

argumentată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, în

temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat ca prin decizia care se

va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 6/2008 întrucât este în vădită

contradicție cu sentința civilă nr. 859/2005 pronunțată de Tribunalul Alba, în Dosarul

nr. 5869/2004.

Potrivit revizuientei chestiunile dezlegate

în prima sentință au intrat în puterea lucrului judecat. În esență, lichidatorul

reclamantei a susținut că imobilul a cărui restituire se solicită a fost

valorificat împreună cu întreg patrimoniul societății falite, astfel că restituirea

în natură nu mai este posibilă. Totodată a arătat că cererea de restituire în

echivalent a fost trimisă C.N.R.P. conform Legii nr. 247/2005.

Pronunțarea Deciziei nr. 6 din 16

ianuarie 2008, prin care s-a soluționat recursul împotriva încheierii nr. 254/2007,

decizie prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului aparținând

intimatei, potrivit autoarei, o îndreptățește să constate că sunt îndeplinite cerințele

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât ultima soluție este în contradicție cu

ceea ce s-a dispus irevocabil prin sentința nr. 859/2005 pronunțată de instanța

civilă în Dosarul nr. 5869/2004.

Înalta Curte a luat în examinare în

conformitate cu art. 137 raportat la art. 324 pct. 1 C. proc. civ. excepția

tardivității formulării cererii de revizuire și a reținut:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la pct. 1-9 . În speță

cererea a fost întemeiată pe punctul 7 care vizează situația când există

hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Înalta

Curte și-a verificat mai întâi competența de a soluționa o astfel de cerere în

conformitate cu art. 323 (2) C. proc. civ. teza 1, după care a examinat dacă

termenul de o lună, prevăzut de art. 324 C. proc. civ. pentru sesizarea

instanței cu o cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

a fost respectat. Calculând acest termen după regulile prevăzute de art. 101 alin.

(3) C. proc. civ., raportate la art. 322 (7) alin. (1) C. proc. civ. se

constată că decizia Curții de Apel Alba Iulia prin care s-a soluționat recursul

declarat de G.C. a fost pronunțată la data de 16 ianuarie 2008 iar cererea de

revizuire a fost introdusă de SC U. SA prin lichidator, la data de 16 iunie

2008, cu mult peste termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc.

civ. În situația dată termenul curge de la pronunțarea ultimei decizii

considerată de revizuientă ca fiind potrivnică sentinței nr. 859/2005.

În consecință, față de cele ce preced cererea

de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuienta SC U. SA Alba-Iulia prin lichidator judiciar C.I.T. Sprl

Cluj Napoca împotriva Deciziei civile nr. 6 din 16 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 noiembrie

2008.