ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5057/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 23 decembrie 2008, reclamanta I.E. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea Deciziei medicale nr. 142 din 18 iunie 2008 a Direcției Generale Medicale, anularea Ordinului nr. S/II/3139 din 27 iunie 2008, reintegrarea în funcția deținută anterior, precum și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite și la 50.000 lei daune morale.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul, prin direcția de resort, a dispus încetarea raporturilor de serviciu în cadrul structurilor ministerului, ca urmare a încadrării abuzive în gradul II de invaliditate, cu drept la pensie, începând cu data de 18 iunie 2008. Prin Sentința civilă nr. 2305 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, a dispus anularea celor două acte administrative contestate și reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior. De asemenea, instanța a hotărât obligarea pârâtului la plata cu titlu de despăgubiri a veniturilor cuvenite, începând cu data de 18 iunie 2008 și până la reintegrare, precum și la 10.000 lei daune morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că încetarea raportului de serviciu al reclamantei, ce ocupase funcția de subinspector de poliție la Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple al județului Prahova, s-a dispus ca urmare a pierderii capacității de muncă, diagnosticul stabilit prin decizia medicală a Comisiei centrale de expertiză medicală și evaluarea capacității de muncă din cadrul Direcției generale medicale, fiind de "tulburare de personalitate de tip paranoid". În timpul judecății s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, ale cărei concluzii au fost însușite de instanță, în sensul că reclamanta nu prezintă tulburări psihice clinic manifeste și nu se reconstituie diagnosticul, respectiv, încadrarea în gradul II de invaliditate, cu drept de pensie.

Instanța a constatat că, după pensionare, viața profesională și socială a reclamantei a fost grav afectată, apreciindu-se că se justifică repararea prejudiciului moral suferit. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a invocat greșita înlăturare de către instanța de fond a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, în condițiile în care confirmarea sau infirmarea diagnosticului stabilit inițial pe baza Tehnicii Rorschach nu are suport științific.

Sub acest aspect, pârâtul a arătat că nu pot fi primite concluziile specialiștilor din cadrul Institutului de Medicină Legală care contravin chiar celor consemnate în raport, în care sunt descrise tulburări de personalitate accentuate, care se regăsesc și în raportul psihologic întocmit de experții Centrului de Psihosociologie din cadrul ministerului, unde se face referire la diagnosticul "modificări cu caracter psihologic de personalitate". Pârâtul a mai învederat că expertiza medico-legală nu este în măsură să stabilească aptitudinea reclamantei pentru desfășurarea serviciului în poliție, această sarcină revenind exclusiv Comisiei centrale de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din cadrul ministerului.

Într-un ultim motiv de recurs pârâtul a criticat sentința sub aspectul obligării sale la plata daunelor morale, deși nu au fost administrate probe din care să rezulte existența și întinderea prejudiciului moral suferit de către reclamantă. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Astfel, Curtea nu poate primi critica privind netemeinicia soluției de anulare a celor două acte administrative, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică și completarea lucrării rezultând că prima instanță a reținut în mod justificat că a fost stabilit eronat diagnosticul ce a constituit temeiul încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie de serviciu anticipată parțială.

Potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, au dreptul la pensie de serviciu anticipată parțială polițiștii în activitate, indiferent de vârstă, care au o vechime efectivă în serviciu de minimum 20 ani, din care cel puțin 10 ani ca polițist sau militar, cărora le încetează raporturile de serviciu ca urmare a pierderii capacității de muncă, dovedite cu acte eliberate de comisia de expertiză medico-militară. În baza acestor dispoziții legale, reclamanta a fost pensionată medical, stabilindu-se că afecțiunea de care suferă - consemnată în documentele emise în urma evaluării psihologice și psihiatrice de către medicii specialiști ai ministerului pârât o face incompatibilă cu statutul de polițist, fiind inaptă pentru serviciul în poliție și încadrându-se în gradul II de invaliditate.

Diagnosticul stabilit a fost însă infirmat de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată la instanța de fond, care a avut în vedere atât actele medicale ce i-au fost prezentate, cât și examinarea nemijlocită a reclamantei, ce a fost internată în vederea expertizării în perioada 4 februarie - 8 februarie 2010. Expertiza a concluzionat că nu sunt întrunite criteriile pentru diagnosticul avut în vedere ca premisă a pensionării, reclamanta neprezentând tulburări psihice clinic manifeste pe axele I și II de diagnostic.

Ulterior, raportul a fost completat urmare a obiecțiunilor formulate de pârât la care a fost atașat și raportul psihologic întocmit la 11 ianuarie 2008, procedându-se și la o nouă examinare a reclamantei, comisia din cadrul Institutului de Medicină Legală menținându-și concluziile inițiale și reținând, în raport de toate informațiile avute la dispoziție, absența unor indicatori relevanți pentru trăsături ale personalității de tip paranoid, diagnosticul de tulburare de personalitate de tip paranoid neregăsindu-se nici în prezent și nici la data pensionării medicale. Critica adusă expertizei de către pârât nu este fondată, constatările fiind amplu descrise, iar concluziile temeinic motivate.

Curtea va admite însă recursul și va modifica sentința atacată sub aspectul petitului privind reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior, dispoziție ce va fi înlăturată, motivat de faptul că, potrivit art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 179/2004, limita de vârstă în gradul profesional până la care agenții și ofițerii de poliție pot fi menținuți în activitate este de 55 ani, iar reclamanta a împlinit această vârstă la data de 2 ianuarie 2012. De asemenea, hotărârea va fi modificată și sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale la plata cărora urmează a fi obligat pârâtul, respectiv doar diferența dintre drepturile salariale aferente funcției deținute anterior emiterii ordinului atacat și drepturile de pensie efectiv încasate.

Curtea reține că soluția instanței de fond este întemeiată și sub aspectul acordării daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, din proba testimonială administrată rezultând în ce măsură a fost afectată reclamanta de încetarea raporturilor de serviciu, datorită unei boli psihice, infirmate în final, atât în planul vieții sociale, cât și profesionale. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de pârât și va modifica parțial sentința, cu privire la petitele privind reintegrarea și cuantumul despăgubirilor materiale,urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva Sentinței nr. 2305 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea reclamantei I.E. de reintegrare în funcția deținută anterior și obligă pârâtul la plata despăgubirilor materiale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale aferente funcției deținute anterior emiterii ordinului anulat și drepturile de pensie efectiv încasate, cu începere de la 18 iunie 2008 și până la pronunțarea prezentei decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - NN