ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5057/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 23

decembrie 2008, reclamanta I.E. a chemat în judecată Ministerul Administrației

și Internelor, solicitând anularea Deciziei medicale nr. 142 din 18 iunie 2008

a Direcției Generale Medicale, anularea Ordinului nr. S/II/3139 din 27 iunie

2008, reintegrarea în funcția deținută anterior, precum și obligarea pârâtului

la plata drepturilor salariale cuvenite și la 50.000 lei daune morale.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că pârâtul, prin direcția de resort, a dispus încetarea

raporturilor de serviciu în cadrul structurilor ministerului, ca urmare a

încadrării abuzive în gradul II de invaliditate, cu drept la pensie, începând

cu data de 18 iunie 2008.

Prin Sentința civilă

nr. 2305 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, a dispus

anularea celor două acte administrative contestate și reintegrarea reclamantei

în funcția deținută anterior.

De asemenea, instanța

a hotărât obligarea pârâtului la plata cu titlu de despăgubiri a veniturilor

cuvenite, începând cu data de 18 iunie 2008 și până la reintegrare, precum și

la 10.000 lei daune morale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că încetarea raportului de

serviciu al reclamantei, ce ocupase funcția de subinspector de poliție la

Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple

al județului Prahova, s-a dispus ca urmare a pierderii capacității de muncă,

diagnosticul stabilit prin decizia medicală a Comisiei centrale de expertiză

medicală și evaluarea capacității de muncă din cadrul Direcției generale

medicale, fiind de "tulburare de personalitate de tip paranoid".

În timpul judecății

s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, ale cărei

concluzii au fost însușite de instanță, în sensul că reclamanta nu prezintă

tulburări psihice clinic manifeste și nu se reconstituie diagnosticul,

respectiv, încadrarea în gradul II de invaliditate, cu drept de pensie.

Instanța a constatat

că, după pensionare, viața profesională și socială a reclamantei a fost grav

afectată, apreciindu-se că se justifică repararea prejudiciului moral suferit.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a

invocat greșita înlăturare de către instanța de fond a obiecțiunilor formulate

la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, în condițiile în care

confirmarea sau infirmarea diagnosticului stabilit inițial pe baza Tehnicii

Rorschach nu are suport științific.

Sub acest aspect,

pârâtul a arătat că nu pot fi primite concluziile specialiștilor din cadrul

Institutului de Medicină Legală care contravin chiar celor consemnate în

raport, în care sunt descrise tulburări de personalitate accentuate, care se

regăsesc și în raportul psihologic întocmit de experții Centrului de

Psihosociologie din cadrul ministerului, unde se face referire la diagnosticul

"modificări cu caracter psihologic de personalitate".

Pârâtul a mai

învederat că expertiza medico-legală nu este în măsură să stabilească

aptitudinea reclamantei pentru desfășurarea serviciului în poliție, această

sarcină revenind exclusiv Comisiei centrale de expertiză medicală și evaluare a

capacității de muncă din cadrul ministerului.

Într-un ultim motiv

de recurs pârâtul a criticat sentința sub aspectul obligării sale la plata

daunelor morale, deși nu au fost administrate probe din care să rezulte

existența și întinderea prejudiciului moral suferit de către reclamantă.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat

pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, Curtea nu

poate primi critica privind netemeinicia soluției de anulare a celor două acte

administrative, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică și

completarea lucrării rezultând că prima instanță a reținut în mod justificat că

a fost stabilit eronat diagnosticul ce a constituit temeiul încetării

raporturilor de serviciu cu drept de pensie de serviciu anticipată parțială.

Potrivit art. 14

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte

drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, au dreptul la pensie de

serviciu anticipată parțială polițiștii în activitate, indiferent de vârstă,

care au o vechime efectivă în serviciu de minimum 20 ani, din care cel puțin 10

ani ca polițist sau militar, cărora le încetează raporturile de serviciu ca

urmare a pierderii capacității de muncă, dovedite cu acte eliberate de comisia

de expertiză medico-militară.

În baza acestor

dispoziții legale, reclamanta a fost pensionată medical, stabilindu-se că

afecțiunea de care suferă - consemnată în documentele emise în urma evaluării

psihologice și psihiatrice de către medicii specialiști ai ministerului pârât o

face incompatibilă cu statutul de polițist, fiind inaptă pentru serviciul în

poliție și încadrându-se în gradul II de invaliditate.

Diagnosticul stabilit

a fost însă infirmat de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată la

instanța de fond, care a avut în vedere atât actele medicale ce i-au fost

prezentate, cât și examinarea nemijlocită a reclamantei, ce a fost internată în

vederea expertizării în perioada 4 februarie - 8 februarie 2010.

Expertiza a

concluzionat că nu sunt întrunite criteriile pentru diagnosticul avut în vedere

ca premisă a pensionării, reclamanta neprezentând tulburări psihice clinic

manifeste pe axele I și II de diagnostic.

Ulterior, raportul a

fost completat urmare a obiecțiunilor formulate de pârât la care a fost atașat

și raportul psihologic întocmit la 11 ianuarie 2008, procedându-se și la o nouă

examinare a reclamantei, comisia din cadrul Institutului de Medicină Legală

menținându-și concluziile inițiale și reținând, în raport de toate informațiile

avute la dispoziție, absența unor indicatori relevanți pentru trăsături ale

personalității de tip paranoid, diagnosticul de tulburare de personalitate de

tip paranoid neregăsindu-se nici în prezent și nici la data pensionării

medicale.

Critica adusă

expertizei de către pârât nu este fondată, constatările fiind amplu descrise,

iar concluziile temeinic motivate.

Curtea va admite însă

recursul și va modifica sentința atacată sub aspectul petitului privind

reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior, dispoziție ce va fi

înlăturată, motivat de faptul că, potrivit art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 179/2004, limita de vârstă în gradul profesional până la care agenții și

ofițerii de poliție pot fi menținuți în activitate este de 55 ani, iar

reclamanta a împlinit această vârstă la data de 2 ianuarie 2012.

De asemenea,

hotărârea va fi modificată și sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale

la plata cărora urmează a fi obligat pârâtul, respectiv doar diferența dintre

drepturile salariale aferente funcției deținute anterior emiterii ordinului

atacat și drepturile de pensie efectiv încasate.

Curtea reține că

soluția instanței de fond este întemeiată și sub aspectul acordării daunelor

morale în cuantum de 10.000 lei, din proba testimonială administrată rezultând

în ce măsură a fost afectată reclamanta de încetarea raporturilor de serviciu,

datorită unei boli psihice, infirmate în final, atât în planul vieții sociale, cât

și profesionale.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de pârât și va modifica

parțial sentința, cu privire la petitele privind reintegrarea și cuantumul

despăgubirilor materiale,urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva Sentinței nr.

2305 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge cererea reclamantei I.E. de reintegrare

în funcția deținută anterior și obligă pârâtul la plata despăgubirilor

materiale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale aferente funcției

deținute anterior emiterii ordinului anulat și drepturile de pensie efectiv

încasate, cu începere de la 18 iunie 2008 și până la pronunțarea prezentei

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - NN