ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 445/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul local al comunei P. a solicitat anularea deciziei nr. 8243 din 29 aprilie 2010 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului–verbal de constatare din 27 ianuarie 2010. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că prin contractul SAPARD din 15 aprilie 2003 a fost finanțată aducțiunea de apă în localitățile Plugari, Plugarii Vechi, Onești și Barasoaia, aflate pe raza comunei P., județul Iași.

Prin procesul–verbal de constatare din 27 ianuarie 2010, s-a constatat că reclamantul, în calitate de beneficiar, nu a asigurat potabilitatea apei în perioada 2004-2010, aferentă investiției. Prin contestația formulată împotriva acestui proces–verbal, reclamantul a invocat prescripția dreptului la imputarea sumei totale de 3.483.518,68 RON, raportat prevederilor art. 112 din O.G. nr. 79/2003, modificat prin O.G. nr. 12/2007, întrucât ultima plată s-a efectuat la 28 ianuarie 2005, iar titlul executoriu i-a fost comunicat la 8 februarie 2010, peste termenul de 5 ani de prescripție prevăzut de lege. Contestația formulată împotriva procesului–verbal de constatare a fost admisă în parte de către Comisia de soluționare din cadrul autorității pârâte, în sensul că din valoarea totală a proiectului ce i-a fost imputată, de 3.483.518,68 RON, s-a reținut un debit de 599.423,44 RON, cu dobânzile și penalitățile de întârziere conform prevederilor legale.

Pentru a se pronunța astfel, Comisia de soluționare a contestațiilor a constatat că tot sistemul de alimentare cu apă funcționează în prezent la parametri normali, având toate avizele de funcționare și fiind de o utilitate reală comunității, iar suma imputată de 599.423,44 RON, reprezintă contravaloarea drenurilor. Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de prescripție a constatării debitului, întrucât dreptul său de a stabili obligația de plată pentru neregulile săvârșite de reclamant, începe de la data ultimei plăți – operate cu O.P. din 28 ianuarie 2010, și se finalizează după expirarea unui termen de 5 ani, conform art. 2 alin. (2) penultimul paragraf din contractul de finanțare, în toată această perioadă sumele acordate din fonduri europene trebuind să îndeplinească condițiile de eligibilitate contractuale.

Prin sentința civilă nr. 293 din 29 noiembrie 2010, acțiunea reclamantei a fost anulată ca netimbrată, sentința fiind casată cu trimitere spre rejudecare potrivit deciziei 5488 din 18 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul de judecată din 13 februarie 2012, reclamantul a depus la dosar o cerere de modificare și completare a acțiunii, prin care a solicitat anularea procesului-verbal din 27 ianuarie 2010 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și repunerea părților în situația anterioară.

Motivarea acțiunii inițiale a fost completată cu argumente ce țin de nelegalitatea procesului - verbal din 27 ianuarie 2010, constând în nerespectarea de autoritatea contractantă a procedurii de anunțare a efectuării de echipa de control a verificării, cu cel puțin 5 zile înainte de declanșarea acțiunii, precum și în încălcarea dreptului reclamantului la formularea de observații, în condițiile în care echipa de control și-a depășit și atribuțiile prevăzute de art. 3 pct. g) din Normele metodologice de aplicare a O.G.

nr. 79/2003, constând în neindicarea temeiului de drept în baza căruia pârâta a dispus rezilierea contractului cadru încheiat între SAPARD și Consiliul local P. În ce privește fondul constatărilor efectuate prin acest act administrativ, reclamantul a considerat că acestea sunt netemeinice, întrucât în realitate investiția și-a atins scopul pentru care a fost implementat proiectul de investiție, astfel cum a dovedit cu documentele justificative, procese-verbale de recepție, devize lucrări, caiet de sarcini, etc. Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare la cererea completatoare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acesteia, în raport de prevederilor art. 132 și 315 C. proc.

civ., precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că procesul-verbal din 27 ianuarie 2010 putea fi atacat în termenul de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângere, termen ce s-a împlinit la data de 6 noiembrie 2010. Pârâta a susținut că legislația națională aflată în vigoare la momentul controlului nu instituia obligativitatea audierii reclamantului, legiuitorul lăsând la latitudinea echipei de control să decidă dacă audierea este necesară sau nu. Referitor la susținerea reclamantului privind prescrierea dreptului de constituire a debitului, pârâta a arătat că prevederile art. 112 din O.U.G. nr. 79/2003, astfel cum au fost modificate și completate prin O.G.

nr. 12/2007 și O.G. nr. 20/2008, sunt norme juridice de imediată aplicare pentru contractele aflate în derulare la data intrării lor în vigoare, termenul de prescripție de 5 ani aferent acestor contracte începând să curgă de la data de 31 decembrie 2009. Pe fondul cauzei, a arătat că recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantului este obligatorie pentru derularea Programului SAPARD în condițiile impuse de Comunitatea Europeană, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar șt furnizorul/ prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea autorității pârâte a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași a respins excepția prescripției dreptului la emiterea deciziei de constatare și imputare a debitului invocată de reclamant, și respectiv excepția tardivității formulării cererii completatoare de reclamant, invocată de pârâtă. De asemenea, a fost admisă excepția prescripției privind capătul de acțiune având ca obiect procesul-verbal de constatare din 27 ianuarie 2010 invocată de pârâtă.

2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 154 din 7 mai 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul local al comunei P., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța această soluție, instanță de fond a reținut că beneficiarul Consiliul local al comunei P., nu a asigurat potabilitatea apei în perioada 2004-2010 aferentă investiției „Alimentare cu apă în localitatea Plugari, Plugarii Vechi, Onești, Boroșoaia, comuna P., jud. Iași” finanțată prin Program Sapard și respectiv lipsa Autorizației Sanitare de Funcționare vizată pe anii 2005 - 2009 de către Direcția de Sănătate Publică Iași.

Instanța de fond a constatat că actul administrativ emis de pârâtă este legal, atât timp cât reclamantul a recunoscut prin chiar cuprinsul acțiunii faptul că furnizarea apei potabile pentru care a realizat drenuri cu accesarea unor fonduri în valoare de 599.423,44 RON, nu se poate realiza prin sursa pentru care au fost alocate fondurile decurgând din derularea programului SAPARD, drenurile edificate fiind trecute în conservare, iar alimentarea cu apă se realizează din alte surse decât cele pentru care s-au efectuat investițiile. În acest mod a avut loc încălcarea prevederilor Anexei 1 la Prevederile generale la Contractul de finanțare încheiat între părți, art. 14, 15, 17, cu referire la art. 1 din aceeași anexă, coroborate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/1995 al Comunităților Europene Consiliul Europei, Legea nr. 316/2001 și O.G.

nr. 79/2003. 3. Recursul reclamantului Consiliul Local al comunei P. a atacat cu recurs sentința nr. 154 din 7 mai 2012, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, fără s-și încadra în drept motivele de recurs. În motivarea căii de atac, recurentul – reclamant a criticat în primul rând soluția de respingere a excepției prescripției extinctive a dreptului de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței, pronunțată prin încheierea din data de 9 aprilie 2012, arătând că instanța a soluționat excepția fără a o fi pus în discuția părților și a aplicat greșit prevederile art. 11 2 din O.G. nr. 79/2003, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) Obligațiile beneficiarului" din Contractul de finanțare din 15 aprilie 2003", Alimentare cu apa în local.

Plugari, Plugari Vechi, Onești, Boroșoaia. O altă critică vizează soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere având ca obiect anularea procesului – verbal de constatare din 27 ianuarie 2010, pe care partea o consideră greșită pentru că nu ia în considerare derularea, în prealabil, a procedurii administrative de contestare, finalizate prin decizia nr. 8243 din 29 aprilie 2010, care la rândul său a fost atacată la instanța competentă în termenul de 6 luni de la comunicare, prevăzut de Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul – pârât a arătat că instanța a pășit la soluționarea litigiului după ce a respins în mod nejustificat probele cu interogatoriu și expertiză tehnică de specialitate, a ignorat aspectele de nelegalitate a procesului – verbal, constând în încălcări ale prevederilor O.G.

nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 13/2006 și cu Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, nu a ținut seama că verificarea făcută de autoritatea emitentă a fost exclusiv documentând și că au fost respectate toate criteriile de eligibilitate pentru cheltuielile efectuate în vederea realizării proiectului pentru care s-a acordat finanțarea, în timp ce actele administrative încalcă principiul legalității și proporționalității. Prin notele scrise depuse la dosar la 22 noiembrie 2013, recurentul – reclamant a indicat încadrarea drept a motivelor de recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. 4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata – pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Referitor la prescripția dreptului de stabilire a creanței, autoritatea publică intimată a arătat că au fost respectate prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. fisc., la care face trimitere art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, și ale art. 11 2 din O.G. nr. 79/2003, potrivit cărora dreptul de a stabili obligația de plată se prescrie în termen de 5 ani de la închiderea programului, termen menținut și în reglementările ulterioare. Referitor la susținerea recurentului, potrivit căreia procesul – verbal de constatare nu respectă condițiile de fond pentru emiterea sa valabilă, a arătat că beneficiarului finanțării nerambursabile i s-a respectat dreptul la apărare sub forma dreptului de a formula contestație administrativă în termenul prevăzut de art. 207 C. proc.

fisc., și că în speță nu era obligatorie audierea beneficiarului, așa cum rezultă din prevederile art. 11 din O.G. nr. 79/2003 și ale Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 – art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2). În ceea ce privește fondul constituirii debitului, intimata - pârâtă a citat prevederile legislației naționale și europene aplicabile în cauză și a arătat, în esență,că în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, inclusiv a modului de desfășurare a procedurilor de selecție și achiziții, fiind obligat să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/1995, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate. Și dispozițiile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 definesc neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții care prejudiciază bugetul Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/1995, abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență, pot atrage sancțiunea administrativă a retragerii totale sau parțiale a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv, iar autoritatea contractantă care acordă sprijinul financiar nerambursabil are dreptul și, totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii care se impun. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul – reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează. 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Între Agenția SAPARD, în calitate de autoritate contractantă, a cărei succesoare este intimata ARDRP și Consiliul Local al comunei P., județul Iași, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul cadru din 15 aprilie 2003 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 36.424.241.510 RON pentru realizarea proiectului intitulat „Alimentare cu apă în localități Plugari, Plugarii Vechi, Onești, Borosoaia, comuna P., județul Iași”, cu o durată de valabilitate de 5 ani, calculată de la data ultimei plăți efectuată de către autoritatea contractantă.

Contractul cadru s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 02 februarie 2001, care prevede că, eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maximum 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare). Prin procesul-verbal din 27 ianuarie 2010 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – CRPDRP 1 s-a constatat că, investiția efectuată de recurentul - reclamant a devenit neeligibilă, ca urmare a încălcării prevederilor legale și contractuale, stabilindu-se că, suma totală neeligibilă datorată este de 3.483.518,68 RON, la care se adaugă penalitățile și dobânzile prevăzute în contractele economice, acordurile încheiate conform procedurilor de implementare.

Din cauza încălcării prevederilor contractuale de către beneficiar, pe perioada de valabilitate a acestuia, autoritatea contractantă a considerat reziliat contractul cadru din 15 aprilie 2003. Neregulile care au determinat adoptarea acestor măsuri au fost constatate cu ocazia verificărilor efectuate la sistemul de alimentare cu apă finanțat prin programul SAPARD și au constat în următoarele abateri de la legalitate, regularitate și conformitate: - Apa este furnizată doar prin branșamente individuale, apa nefiind asigurată și prin cișmele stradale, acestea fiind scoase din funcțiune de către SC A. SA Iași, societatea care a asigurat întreținerea și exploatarea sistemului de alimentare cu apă, în calitate de operator licențiat începând cu data de 26 noiembrie 2008, demersurile fiind făcute încă din anul 2007. - Beneficiarul sau operatorul nu dețineau autorizația de funcționare sanitară și de mediu emise de organele abilitate ale statului datorită faptului că apa captată prin drenuri nu îndeplinește indicatorii de calitate fizico – chimici și microbiologici privind potabilitatea apei în perioada 2004 – 2010, aferentă investiției, respectiv lipsa autorizației sanitare de funcționare,

astfel nefiind atinse următoarele obiective: - îmbunătățirea infrastructurii din cadrul spațiului rural - ameliorarea calității mediului - îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației din zonă - stabilizarea populației în mediul rural - partajarea, conservarea, îmbunătățirea mediului înconjurător natural.

Prin decizia nr. 8243 din 29 aprilie 2010, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a admis în parte contestația formulată de Consiliul local P. împotriva procesului-verbal din 27 ianuarie 2010 și a redus debitul stabilit în sarcina beneficiarului finanțării până la suma de 599.423,44 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor decontate pentru obiectivul „captare dren” aflate în conservare la data controlului, măsura fiind motivată prin aceea că aceste lucrări executate și acceptate la plată nu pot fi utilizate conform scopului declarat prin cererea de finanțare pe întreaga durată de valabilitate a contractului prin Program SAPARD și totodată afectează condițiile de implementare, prin faptul că prin menținerea lor în funcțiune poate conduce la neeligibilitatea întregului proiect, deoarece sistemul de captare finanțat nu asigură furnizarea apei potabile către cetățeni, scop pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

Membrii comisiei de soluționare a contestației au reținut faptul că pentru a se asigura potabilitatea apei furnizate populației din cadrul comunei P. județul Iași, operatorul licențiat SC A. SA a realizat o investiție în valoare de 550.144.55 RON prin realizarea unui nou branșament la rezervorul din locația C., care este alimentat de la stația de tratare a apei V., fiind asigurată în acest moment furnizarea apei potabile către populație, astfel fiind menținută eligibilitatea proiectului în ceea ce privește restul investiției realizate prin Program SAPARD. Prin urmare, obiectul contestării judecătorești s-a limitat la suma de 599.423,44 RON, reținută în final, căreia urmează să i se circumscrie și evaluarea făcută de instanța de control judiciar.

Analizând punctual motivele de recurs, Înalta Curte constată, că prin încheierea din data de 9 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași a admis excepția prescripția dreptului la acțiune având ca obiect procesul–verbal de constatare din 27 ianuarie 2010 și s-a considerat în continuare învestită doar cu exercitarea controlului asupra deciziei de soluționare a contestației din 29 aprilie 2010, fragmentând în mod artificial și cu efecte pur formale obiectul cauzei, de vreme ce, așa cum s-a menționat mai sus, a fost contestată legalitatea creanței stabilite prin procesul – verbal și menținute prin decizia de soluționare a contestației, pe care , de altfel, instanța a examinat-o pe fondul său.

În ceea ce privește prescripția dreptului de stabilire a creanței, Înalta Curte reține că procesul - verbal de constatare a fost încheiat cu respectarea clauzei de la art. 3 din contractul cadru din 15 aprilie 2003, care prevede că durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a proiectului, la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți efectuată de autoritatea contractantă. Cum autoritatea contractantă a efectuat ultima plată la data de 28 ianuarie 2005, instanța de fond a constatat corect că procesul-verbal înregistrat din 27 ianuarie 2010, încheiat la data de 25 ianuarie 2010 se încadrează în durata de valabilitate a contractului, pe parcursul căreia modul de implementare a proiectului poate face obiectul unor controale din partea instituțiilor naționale abilitate sau a comisiilor Uniunii Europene.

În atare situație, critica formulată sub acest aspect în recurs se dovedește a fi neîntemeiată și urmează să fie respinsă. Criticile aduse în recurs cu privire la greșita constatare a unor nereguli în derularea contractului de finanțare și la lipsa de temei a sancțiunilor aplicate beneficiarului ajutorului financiar nerambursabil sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a interpretat eronat elementele de fapt și de drept ale cauzei, pronunțând o soluție care se impune a fi modificată în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cu privire la neregulile constatate prin procesul–verbal din 27 ianuarie 2010, instanța de fond nu stabilit corect situația de fapt, deoarece nu a verificat apărările invocate prin acțiune pentru a se dovedi că aspectele sesizate cu ocazia controlului nu constituie abateri de natură a determina rezilierea contractului și retragerea sprijinului financiar acordat.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 adoptat de Consiliul Europei, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților Europene sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate. Neregularitatea a fost definită la pct. 5A/3.1 b din Secțiunea F din Acordul multianual aprobat prin Legea nr. 316/2001, ca fiind orice încălcare a unei prevederi a acordului, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială.

În sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, neregula este orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractuale ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. De asemenea, la art. 17 din Anexa (Prevederi generale) la contractul de finanțare, părțile au prevăzut că, prin neregularitate, în accepțiunea acestui contract, se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și al Acordului multianual de finanțare, aprobat prin Legea nr. 316/2001.

Neregula referitoare la suma decontată pentru obiectivul „captare dren”, reținută în final prin decizia de soluționare a contestației, a fost greșit considerată o modificare substanțială a proiectului, care să justifice retragerea avantajului financiar aferent, de vreme ce prin probele cu înscrisuri, administrate atât la fond, cât și în recurs, în condițiile art. 305 C. proc. civ., s-a făcut dovada că sistemul de alimentare cu apă ce a făcut obiectul proiectului finanțat este funcțional, răspunde nevoilor colectivității locale și exigențelor de protecție a mediului, rezultatele variabile în timp ale potabilității apei, din punct de vedere chimic și bacteriologic, putând fi determinate de diferite cauze independente de beneficiar.

În plus, prezintă relevanță împrejurarea că proiectul finanțat nu a vizat crearea unui dren nou, ci modernizarea celui existent, obiectiv a cărui aprobare nu are o legătură în sine cu calitatea și proprietățile apei captate prin acest dren, pentru asigurarea calității apei fiind luate măsurile tehnice de către beneficiar. O dovadă în acest sens o constituie adresa din 22 ianuarie 2014, emisă de SC A. Iași și depusă la dosarul de recurs, potrivit căreia „A.

administrează sistemul de alimentare cu apă al comunei P., fiind alimentat din sursa locală - drenuri Plugari și sursa Vlădeni - Chișcăreni, în conformitate cu procesul-verbal de predare primire exploatare și întreținere din 27 noiembrie 2008, semnat cu reprezentanții Primăriei P. În acest sens, au fost realizate determinări de laborator la apa din sursa subterană, ale căror rezultate permit amestecul sursei de apă din rezervorul C. (apa potabilă din stația de tratare Vlădeni), pentru a furniza apă locuitorilor din comună în cantitatea și calitatea cerințelor reglementate de legislația în vigoare.

Sistemul este alcătuit dintr-o captare cu drenuri și zona de protecție sanitară, conductă de aducțiune de 385 m, cheson 30 mc și stație de pompare, un rezervor de 300 mc în Plugari cu o stație de clorinare rețea de distribuție 13,73 km în Plugari și 2 km în satul Onești, 67 cișmele publice și hidranți, cu ajutorul cărora sunt deserviți în prezent un număr de 333 persoane fizice și 11 agenți economici și instituții publice.” 2. Soluția adoptată în recurs și temeiul de drept ale acesteia Având în vedere toate considerentele expuse care fac de prisos analiza celorlalte critici formulate de recurentul – reclamant în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. civ. și al art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va modifica sentința, în sensul admiterii acțiunii reclamantului și anulării actelor contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul local P. împotriva sentinței civile nr. 154 din 7 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că: Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul local P. și anulează decizia nr. 8243 din 29 aprilie 2010 emisă de A.P.D.R.P. și procesul-verbal de constatare înregistrat din 27 ianuarie 2010 la A.P.D.R.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.