ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.10.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3999/2012

HOTĂRÂRE
05.10.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3999/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 2 mai 2011,

reclamanta SC R. SRL Vaslui, în contradictoriu, cu pârâta Regia Naționala a

Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Vaslui”, a solicitat anularea

rezultatului procedurii de achiziție publică, transmis prin Adresa nr. 3486 din

22 aprilie 2011 și obligarea autorității contractante la continuarea procedurii

și reevaluarea ofertelor, conform fișei de date a achiziției.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că autoritatea contractantă nu a

respectat principiile care au stat la baza atribuirii contractului de achiziție

publică privind prestarea de „servicii de pază înarmată și neînarmată” COD CPV

nr. 7971300 și că pe nedrept nu a luat în considerare justificările privind

prețul neobișnuit de scăzut, respingând oferta reclamantei ca neacceptabilă.

În

cauză a formulat cerere de intervenție accesorie SG K.G.S. SRL București, în

interesul Romsilva - Direcția Silvică Vaslui, prin care a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

2.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin

încheierea din data de 7 septembrie 2011, Tribunalul Vaslui a respins excepția

lipsei competenței sale materiale de a soluționa acțiunea reclamantei SC R.

SRL,excepție invocată din oficiu, apreciind că, în materia achizițiilor

publice, nu are relevanță dacă autoritatea contractantă este autoritate publică

locală sau centrală, întrucât, în ambele situații, competența materială este

aceeași, tribunalul fiind instanță de fond, iar curtea de apel este instanța de

recurs.

Ulterior,

Tribunalul Vaslui a ridicat din nou excepția lipsei competenței sale materiale

de a soluționa acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, având în vedere

modificările aduse O.U.G. nr. 34/2006 prin Legea nr. 277/2010.

Prin

Sentința nr. 444/CA din 17 octombrie 2011,Tribunalul Vaslui a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal.

Învestită

cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Iași, prin Sentința nr. 382/2011 din 19

decembrie 2011, a declinat competența în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă

instanță competentă în materia contenciosului administrativ.

Totodată

a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență

apărut între Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași.

Pentru

a se pronunța astfel, Curtea de apel a constatat că, din întreaga documentație

întocmită de autoritatea contractantă beneficiară, respectiv de către Direcția

Silvică Vaslui, reiese că aceasta este entitatea care a înțeles să inițieze, să

desfășoare și să finalizeze procedura de achiziție publică conform regulilor

instituite prin O.U.G. nr. 34/2006, fapt ce face ca prevederile acestui act

normativ să-și găsească aplicabilitatea și în ceea ce privește cadrul ales

pentru soluționarea contestațiilor ce s-ar formula împotriva actelor emise de

autoritatea contractantă, și implicit, împotriva comunicării rezultatului

procedurii.

Argumentând,

instanța a arătat că pârâta Direcția Silvică Vaslui a ales să organizeze o

licitație publică pentru atribuirea Contractului de prestare servicii pază

înarmată și neînarmată a obiectivelor aflate pe raza ocoalelor silvice: Vaslui,

Brodoc și Oprișița pe baza regulilor instituite prin O.U.G. nr. 34/2006 și,

având în vedere și soluțiile pronunțe de Tribunalul Vaslui, a exclus „ab

initio”, posibilitatea ca litigiul de față să fie soluționat, în primă

instanță, de Curtea de apel, în condițiile în care nu Romsilva este emitentul

actului administrativ contestat, ci structura sa descentralizată, respectiv

Direcția Silvică Vaslui, care este emitentul actului contestat.

În

concluzie, instanța, potrivit regulilor instituite prin art. 297 din O.U.G. nr.

34/2006, coroborate cu valoarea estimată a contractului, ce se situează sub

pragul prevăzut de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, a stabilit că

tribunalul, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, este

competent să soluționeze cauza, făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 3

pct. 1 C. proc. civ.

Totodată,

a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța

competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului

dedus judecății.

Secția

Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Încheierea din 5 martie

2012, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competență soluționare

secției de contencios administrativ și fiscal, având în vedere obiectul cauzei.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta

Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Așa

cum rezultă din cele rezumate anterior, litigiul are ca obiect anularea

rezultatului unei proceduri de atribuire derulate în condițiile prevăzute prin

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Din

înscrisurile aflate la dosarul primei instanțe sesizate, rezultă că procedura

de achiziție publică a fost declanșată în luna martie 2011, iar acțiunea în

justiție a fost promovată la data de 2 mai 2011.

Începând

cu data de 3 ianuarie 2011, când au intrat în vigoare modificările aduse

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 prin Legea nr. 34/2006 prin

Legea nr. 278/2010, competența în materia achizițiilor publice a fost partajată

între curtea de apel - secția de contencios administrativ și fiscal, competentă

să soluționeze plângerea împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de

Soluționare a Contestațiilor în privința procedurii de atribuire (art. 255 -

285

1

din O.U.G. nr. 34/2006) și tribunal - secția civilă (fostă

comercială), căreia îi revine competența de a soluționa acțiunile în

despăgubire, pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de

atribuire și acțiunile privind executarea sau desființarea contractelor de achiziție

publică (art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006).

Normele

speciale cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, pentru contestarea actelor

administrative privind procedurile de achiziție publică și pentru soluționarea

acțiunilor având ca obiect contractele de achiziție publică (contracte

administrative) exclud aplicarea normelor de drept comun în materia

contenciosului administrativ, statuate prin Legea nr. 554/2004.

Prin

urmare, Înalta Curte reține că la data învestirii instanței, competența

soluționării litigiilor legate de procedura de atribuire aparținea curții de

apel - secția de contencios administrativ și fiscal, cu obligativitatea

parcurgerii, în prealabil, a procedurii administrativ jurisdicționale la

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, neformularea contestației

administrative constituind o problemă de admisibilitate a acțiunii, iar nu un

element hotărâtor în stabilirea competenței materiale a instanței.

2.

Temeiul de drept al regulatorului de competență

Având

în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili, pentru judecarea cauzei, competența Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC „R.” SRL Vaslui în

contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - Direcția

Silvică Vaslui și intervenienta SC „K.G.S.” SRL București în favoarea Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2012
misibilă cererea privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Prahova – Secția I Civilă și Tribunalul Prahova – Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal privind judecarea acțiunii având ca
ÎCCJ 2012-10-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4433/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data
ÎCCJ 2012-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6355/2012
recunoscută de către reclamantă atât în cuprinsul precizărilor depuse la data de 18 aprilie 2011, cât și în considerentele cererii completatoare depuse la data de 12 mai 2011. Referitor la excepția necompetenței materiale, invocată prin înt
ÎCCJ 2016-10-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2712/2016
admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, și, constatând existența unui conflict negati
ÎCCJ 2012-11-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4612/2012
reclamanta nu poate justifica un interes personal legitim, născut și actual neavând un drept personal pe care să îl apere. Excepția prematurității cererii de chemare în judecată a fost raportată la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr.
Sursă