ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3829/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3829/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în fața primei instanțe
Prin
acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2013, reclamantul Municipiul Câmpina a
solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice, să se dispună anularea Deciziei nr. 191 din 19
noiembrie 2012, a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a
corecțiilor financiare din 13 septembrie 2012, anularea corecțiilor financiare
și a dobânzilor în sumă de 1.848.218,85 lei și TVA în sumă de 443.787,53 lei și
obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 10.437.787,53 lei, inclusiv TVA,
aferentă contractului de finanțare din 30 septembrie 2009.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că, prin nota de constatare din 13 septembrie
2012, menținută prin Decizia nr. 191 din 19 noiembrie 2012, s-a constatat o
neregulă în aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție publică,
respectiv faptul că proiectul s-a bazat pe o soluție necorespunzătoare sau au
fost descoperite conducte care nu apar în documentații și că acestea nu se
încadrează în categoria de evenimente neprevăzute sau imprevizibile, care duc
la lucrări suplimentare atribuite în mod direct, precum și faptul că lucrările
suplimentare puteau fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de
contractul inițial, fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea
contractantă, aplicându-se o corecție de 25% în valoare de 1.848.218,85 lei, cu
TVA în sumă de 443.572,53 lei, sume care vor fi reținute din valoarea rămasă de
rambursat.
Constatarea organului
de control că lucrările suplimentare nu se încadrează în categoria de
evenimente imprevizibile a fost criticată de reclamant, în principal, pentru
următoarele argumente:
- circumstanțele
imprevizibile prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt
definite de lege, dar interpretarea reclamantei a fost confirmată de punctul de
vedere exprimat de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea
Achizițiilor Publice în noiembrie 2011;
- nu se impunea
procedura standard, prin publicarea unui anunț de participare, deoarece în urma
realizării studiului geo suplimentar necesar fazei DDE au fost relevate
conducte petroliere al căror proprietar nu a putut fi identificat, precum și
existența unor lentile de nisip în sol, ceea ce reprezintă circumstanțe
imprevizibile, în condițiile în care studiul geo inițial nu relevase acest
aspect și autoritatea contractantă nu avea cum să-l prevadă;
- prin schimbarea
soluției tehnice nu s-a majorat valoarea contractului, neexistând un prejudiciu
sau vinovăția autorității contractante;
- separarea
lucrărilor suplimentare de contractul inițial și aplicarea procedurii
achiziției prin licitație publică pentru aceste lucrări ar fi generat
inconveniente majore prin neîncadrarea în termenele contractului de finanțare,
pierderea finanțării din fondurile europene și imposibilitatea continuării
proiectului "Modernizarea C.D.";
- documentația de
achiziție întocmită în vederea schimbării tehnice a fost transmisă spre
informare și verificare organismului intermediar A. Sud Muntenia, conform
prevederilor art. 9 lit. B) pct. 31,32,33,35 și 37 din contractul de finanțare
și nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la procedura desfășurată în baza art.
122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006;
- pe toată perioada
de derulare a implementării proiectului, deciziile și soluțiile adoptate s-au
bazat pe expertiza în domeniu a specialiștilor implicați (proiectant,
antreprenor, supervizor, diriginte de șantier, geotehnist verificator de
proiecte, experți O.I. și A.M.), astfel că, dacă s-ar fi descoperit o culpă
reală și implicit, o abatere, beneficiarul nu poate fi considerat singurul
culpabil, atât timp cât prin contractul de finanțare s-a prevăzut că organismul
intermediar avea rol de monitorizare și de control în derularea proiectului;
- proiectul a fost
finalizat în termenul stipulat în contract, fără depășirea bugetului alocat și
reprezintă o realizare deosebită, întrucât a permis fluidizarea traficului din
DN1 spre Municipiul Câmpina și din acest municipiu spre DN1, precum și din
punctul de vedere al siguranței circulației pe drumurile publice, dat fiind că,
în zona respectivă s-au produs multe accidente de circulație.
Pârâtul Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea ca nefondate a cererilor care vizează anularea
Deciziei nr. 191 din 19 noiembrie 2012 și a notei de constatare a neregulilor
și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 septembrie 2012 și respingerea
ca inadmisibilă a cererii vizând pretențiile contractuale ale reclamantei.
Soluția instanței
de fond
Curtea de Apel
Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a
pronunțat Sentința nr. 111 din 16 aprilie 2013, prin care a respins ca neîntemeiată
acțiunea formulată de reclamantă pentru anularea Deciziei nr. 191 din 19
noiembrie 2012 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a
corecțiilor financiare întocmite de Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului.
Prin aceeași sentință,
a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile și a fost respinsă ca
inadmisibilă cererea reclamantei de rambursare a sumei de 10.437.787,53 lei.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a constatat că în mod legal și temeinic s-a reținut
încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr.
34/2006 prin aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a
unui anunț de participare în lipsa îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege
și s-a aplicat o corecție financiară de 25% asupra valorii lucrărilor
suplimentare stabilite prin actul adițional nr. 2 atribuit fără competiție,
valoarea corecției de 25% fiind în sumă de 1.848.218,85 lei, la care se adaugă
TVA în sumă de 443.572,53 lei.
Legalitatea acestor
acte a fost constatată față de săvârșirea de către reclamant a abaterii
prevăzută la pct. 2.2 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 - Corecțiile/Reducerile
financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri
europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora în caz de
nerespectare a reglementărilor privind achizițiile - Contracte de achiziții
(acte adiționale) pentru bunuri, lucrări sau servicii suplimentare, atribuite
fără competiție adecvată, în absența unei urgențe imperative rezultate din
evenimente imprevizibile sau în absența unor circumstanțe neprevăzute, care
constă în faptul că, deși contractul inițial a fost atribuit cu respectarea
regulilor de achiziție, a fost urmat de unul sau mai multe contracte
suplimentare (acte adiționale) care au fost atribuite fără asigurarea unei
competiții adecvate, în absența unei urgențe imperative rezultate din
evenimente imprevizibile sau în absența unor circumstanțe neprevăzute care să
le justifice.
Astfel, s-a avut în
vedere că, identificarea unei noi soluții tehnice, mai avantajoasă din punct de
vedere tehnico-economic pentru autoritatea contractantă este posibilă, însă nu
reprezintă o circumstanță imprevizibilă care să justifice aplicarea procedurii
prevăzută la art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 și deci autoritatea
contractantă avea obligația să identifice o soluție care să corespundă
necesităților sale anterior demarării procedurii de atribuire, iar în caz
contrar, să procedeze în conformitate cu dispozițiile legale privind
achizițiile publice.
Considerând că
noțiunea de circumstanțe imprevizibile trebuie interpretată într-o manieră
obiectivă, ca făcând referire la ceea ce o autoritate contractantă diligentă ar
fi trebuit să prevadă, judecătorul fondului a respins ca nedovedite susținerile
reclamantei privind existența circumstanțelor imprevizibile față de
evidențierea unor conducte necunoscute destinate transportului de produse
petroliere, observându-se că nu există mențiuni în acest sens în studiul
geotehnic suplimentar.
Chiar în situația existenței
acestor conducte, s-a apreciat că era necesar ca reclamanta să facă dovada că
existența acestora nu a fost și nu a putut fi prevăzută anterior, în urma
studiilor întocmite în vederea atribuirii contractului, culpa în întocmirea
necorespunzătoare a documentației de atribuire nefiind o circumstanță
imprevizibilă, cu atât mai mult în condițiile în care, în memoriul tehnic
întocmit se precizează că lucrarea urmează a se realiza într-o zonă cu
activitate petrolieră intensă, unde a funcționat prima rafinărie din țară, de
la care și către care pleacă prin conducte subterane produse specifice.
În atare situație, la
momentul întocmirii documentației de atribuire aferente contractului de
achiziție publică, autoritatea contractantă avea obligația de a se asigura că
specificațiile tehnice din caietul de sarcini corespund necesității sale și
condițiilor reale, întrucât documentația de atribuire trebuie să fie clară și
să conțină toate informațiile necesare, iar în cazul apariției unor împrejurări
ulterior finalizării procedurii de achiziție și încheierii contractului,
trebuia să se procedeze cu respectarea dispozițiilor legale privind achizițiile
publice.
În consecință, s-a
reținut că, deși studiul geotehnic, memoriul tehnic și expertiza tehnică au
confirmat schimbarea soluției ca fiind cea mai indicată din punct de vedere
tehnic, acestea nu au confirmat și nu au dovedit existența unor circumstanțe
imprevizibile.
În opinia primei
instanțe, invocarea unor motive care au impus modificarea soluției tehnice și
efectuarea altor lucrări decât cele care au format obiectul procedurii de
achiziție publică finalizată cu încheierea contractului de achiziție, nu poate
constitui un element imprevizibil decât în măsura în care schimbarea acestor
date a fost cauzată de împrejurări care nu au fost și nu au putut fi prevăzute
la momentul întocmirii studiului geotehnic inițial; or, în cauză, nu s-a făcut
dovada că aceste împrejurări nu au putut fi prevăzute, întrucât neevidențierea
zonelor nisipoase nu s-a datorat unor transformări ale caracteristicilor
tehnice ale solului, în perioada dintre cele două studii geotehnice.
Au fost respinse ca
nefiind de natură a dovedi îndeplinirea condițiilor legale pentru aplicarea
procedurii de negociere fără publicarea în prealabil a unui anunț de participare
următoarele susțineri invocate de reclamant:
- faptul că valoarea
investiției (valoarea contractului) nu a fost majorată, ci, din contră, puțin
diminuată, neexistând prejudiciu și vinovăție sub forma culpei;
- faptul că aplicarea
procedurii achiziției prin licitație publică pentru aceste lucrări suplimentare
nu s-ar mai fi încadrat în temenele contractului de finanțare;
- faptul că
executantul a fost plătit la termenele și în condițiile stipulate în contractul
de lucrări, din bugetul beneficiarului, iar acesta nu mai poate să achite
datoriile exigibile, întrucât cererile de rambursare ulterioare constatării
neregulilor și stabilirii corecțiilor nu au fost onorate, deși și-a dat acordul
ca această corecție să fie dedusă din suma rămasă de rambursat;
- faptul că lucrarea
este corect executată din punct de vedere tehnic;
- faptul că au fost
obținute toate avizele necesare și că ADR Sud Muntenia, organism intermediar și
parte în contractul de finanțare, ca reprezentant al Ministerului Dezvoltării
Regionale și Administrației Publice, avea obligația de a monitoriza din punct
de vedere tehnic și financiar implementarea proiectului, de a verifica
realitatea, legalitatea și conformitatea tuturor documentelor anexate cererilor
de rambursare;
- faptul că reclamantul
a informat organismul intermediar ADR Sud Muntenia, care a recomandat
beneficiarului solicitarea de noi avize care să fie obținute pentru noua
soluție sau orice document din care să reiasă că vechile avize/acorduri își
păstrează valabilitatea;
- faptul că
Autoritatea de Management - Direcția de plăți a autorizat la plată cererile de
rambursare.
Instanța de fond a
respins ca nedovedite și susținerile reclamantului privind faptul că
Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor
Publice și-a însușit interpretarea dată de beneficiar prevederilor art. 122
lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
Cererea de obligare a
pârâtului să ramburseze întreaga sumă aferentă contractului de finanțare din 30
septembrie 2009, respectiv suma de 10.437.787,53 lei, inclusiv TVA, a fost
respinsă ca inadmisibilă, constatându-se că pentru această cerere nu a fost
îndeplinită procedura prealabilă potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (6) din
Legea nr. 554/2004 și art. 720
1
C. proc. civ.
Instanța de fond a
considerat că nu reprezintă dovada îndeplinirii acestei proceduri cererea din
23 ianuarie 2013, care nu este însoțită de confirmarea primirii de către pârât,
nu cuprinde data fixată pentru conciliere și nu este însoțită de înscrisul
privind rezultatul eventualei concilieri.
Având în vedere că
efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004
este obligatorie și constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii în
contencios administrativ, instanța de fond a constatat că este întemeiată
excepția invocată de pârât cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile
pentru cererea de rambursare a sumei de 10.437.787,53 lei.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs reclamantul Municipiul Câmpina, solicitând modificarea
hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, să
fie anulate Decizia nr. 191 din 19 noiembrie 2012 și nota de constatare a
neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 septembrie 2012
întocmite de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și să fie
obligat pârâtul la rambursarea întregii sume care a rămas neachitată din
contractul de finanțare din 30 septembrie 2009, respectiv suma de 10.437.787,53
lei, inclusiv TVA.
3.1. În primul motiv
de recurs a fost criticată soluția de admitere a excepției inadmisibilității
cererii de obligare a intimatului-pârât la rambursarea sumelor rămase
neachitate din contractul de finanțare din 30 septembrie 2009, arătându-se că
au fost greșit interpretate dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea nr.
554/2004 și art. 720
1
C. proc. civ., fără a se avea în vedere că,
nerespectarea unora din prevederile legale care vizează parcurgerea etapei
concilierii prealabile nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai în condițiile
în care partea interesată dovedește o vătămare suferită ca urmare a
neîndeplinirii exacte a procedurii prealabile.
Cu referire la
jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul a arătat că
persoana care invocă o asemenea excepție are obligația să facă dovada vătămării
suferite și dacă nu se dovedește un prejudiciu, iar reclamanta a depus
diligențe în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, instanța trebuie
să decidă respingerea excepției prematurității introducerii cererii de chemare
în judecată.
3.2. În cel de-al
doilea motiv de recurs a fost criticată soluția de respingere a cererii de
anulare formulată pentru cele două acte administrative întocmite de ministerul
intimat cu privire la corecția financiară de 25% aplicată la valoarea
contractului de finanțare din 30 septembrie 2009 pentru proiectul
"Modernizare C.D." în valoare de 1.848.218,85 lei și TVA în sumă de
443.572,53 lei.
În dezvoltarea
acestui motiv de recurs au fost invocate, în esență, următoarele argumente:
3.2.1. Instanța de
fond a analizat numai incidența dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr.
34/2006, fără nici o referire la contractul de finanțare și din acest motiv, nu
a avut în vedere că recurentul-reclamant a îndeplinit întocmai obligațiile
asumate prin contractul de finanțare.
Recurentul a
învederat că, potrivit art. 9 lit. B) pct. 31,32,35 și 37 din contractul de
finanțare, organismul intermediar avea obligația de a-l sprijini prin
furnizarea informațiilor sau a calificărilor necesare pentru implementarea
proiectului, precum și obligația de a verifica realitatea, legalitatea și
conformitatea documentelor, fiind răspunzător față de beneficiar pentru
prejudiciile dovedit a fi cauzate acestuia ca urmare a neîndeplinirii
obligațiilor sale.
Cu adresa din 22
noiembrie 2010, recurentul a arătat că a solicitat organismului intermediar
A.S. Muntenia să-i comunice demersurile pe care trebuia să le efectueze ca
urmare a necesității schimbării soluției tehnice și răspunsul comunicat cu
adresa din 3 decembrie 2010 nu face referire la obligația obținerii unui aviz
al Autorității de Management - Programul Operațional Regional sau la obligația
de a organiza o nouă licitație pentru executarea noii soluții.
În același sens, s-a
arătat că, după modificarea proiectului de execuție, a fost încheiat actul
adițional nr. X1/2011 la contractul de finanțare din 30 septembrie 2009 și nu
s-a făcut nicio mențiune în legătură cu o eventuală greșeală în modul de
realizare practică a schimbării soluției tehnice.
3.2.2. Interpretarea
dată de prima instanță dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 a
fost criticată de recurent cu motivarea că elementele evidențiate în noul
studiu geotehnic reprezintă circumstanțe imprevizibile și deci nu se impunea
procedura standard, prin publicarea unui anunț de participare.
Recurentul a arătat
că, deși s-a reținut că singura soluție tehnică posibilă pentru păstrarea
liniei roșii proiectată pentru pasajul subteran era cea adoptată în derularea
contractului, s-a considerat totuși că a fost greșit aplicată procedura de
negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.
Recurentul a criticat
și concluzia instanței de fond privind lipsa de relevanță a faptului că, prin
schimbarea soluției tehnice, nu s-a majorat valoarea contractului, nu a existat
un prejudiciu și nici vinovăție sub forma culpei, cum s-a imputat prin nota de
constatare a neregulilor.
3.2.3. Cu privire la
jurisprudența națională și comunitară, s-a arătat că sancțiunile aplicate nu
trebuie să încalce scopul în care a fost creat programul de finanțare și nici
să încalce principiul proporționalității, astfel că, atunci când se produce un
prejudiciu urmează a se aprecia gravitatea faptei raportat la consecințele
sancțiunii pentru ca acestea să nu fie extrem de împovărătoare, ceea ce se
impunea a fi analizat în cauză, cu atât mai mult cu atât, nu a existat un
prejudiciu.
Considerând că
sancțiunea aplicată are consecințe negative excesiv de împovărătoare pentru
comunitate, recurentul a precizat că suma de 1.848.218,85 lei, plus TVA,
stabilită cu titlul de corecție financiară plus dobânzi, este o sumă extrem de
împovărătoare, în condițiile în care aceasta este aproximativ egală cu valoarea
pe un an a bugetului de investiții al municipiului și reprezintă 1/4 din
valoarea contractului de finanțare.
Recurentul a mai
arătat că, dacă ar fi aplicat procedura achiziției prin licitație publică
pentru aceste lucrări suplimentare nu s-ar mai fi încadrat în termenele
contractului de finanțare și ar fi pierdut finanțarea din fondurile europene,
fiind în imposibilitate de a continua proiectul "Modernizarea C.D.",
prejudiciind în acest mod comunitatea locală, dat fiind că, realizarea acestui
pasaj suprateran a fost foarte importantă atât pentru fluidizarea traficului
din DN1 spre Municipiul Câmpina și din Municipiul Câmpina spre DN1, cât și
pentru asigurarea circulației pe drumurile publice, așa după cum rezultă și din
adresa din 20 martie 2013 emisă de Poliția Municipiului Câmpina.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele
considerente:
Aspecte de fapt și
de drept relevante
Prin nota de
constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13
septembrie 2012, menținută prin Decizia nr. 191 din 19 noiembrie 2012,
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a constatat că Unitatea
administrativ-teritorială Municipiul Câmpina, în calitate de beneficiar al
Proiectului Cod SMIS 1135 cu titlul "Modernizare C.D." a săvârșit
nereguli în implementarea proiectului, constând în aplicarea procedurii de
atribuire pentru lucrările suplimentare stabilite prin actul adițional nr. 2 la
contractul de lucrări din 22 martie 2009 fără competiție, respectiv negociere,
fără publicarea în prealabil a unui anunț de participare, conform art. 122 lit.
i) din O.U.G. nr. 34/2006, considerând că lucrările propuse a fi executate se
referă la proiectul contractat și nu pot fi separate de contractul de bază din
punct de vedere tehnic sau economic.
Reținându-se că, după
adjudecarea contractului a fost schimbată soluția tehnică pentru realizarea
pasajului prin înlocuirea suprastructurii din beton cu tabliere metalice și a
fost încheiat actul adițional din 18 aprilie 2011 pe baza dispoziției de
șantier din 5 aprilie 2011 cu încălcarea legislației în materia achizițiilor
publice prin lucrările suplimentare care nu au fost alocate în circumstanțe
neprevăzute, potrivit pct. 2.2 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, ministerul
intimat a aplicat o corecție financiară în procent de 25% din valoarea actului
adițional nr. 2, rezultând o valoare a corecției în sumă de 1.848.218,85 lei,
fără TVA.
Sesizată cu acțiunea
în anulare pentru aceste acte și de obligare a ministerului - intimat la
rambursarea sumei de 10.437.787,53 lei, inclusiv TVA, aferentă contractului de
finanțare din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat Sentința
nr. 111 din 16 aprilie 2013, care va fi modificată în parte, numai în ceea ce
privește soluția de respingere a cererii de anulare a actelor administrative
pentru corecția financiară în sumă de 1.848,218,85 lei, cu TVA în sumă de
443.572,53 lei.
1.1. Cererea de
obligare a intimatului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației
Publice (în calitate de succesor al Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului) la rambursarea sumei de 10.437.787,53 lei, inclusiv TVA, rămasă
neachitată din contractul de finanțare nr. x1/2009 a fost corect respinsă ca
inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în condițiile
prevăzute de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și art. 720
1
C.
proc. civ.
Instanța
de fond a constatat întemeiat că recurentul-reclamant nu a realizat această
procedură prealabilă prin cererea din 23 ianuarie 2013 adresată Ministerului
Dezvoltării Regionale și Turismului, dat fiind că înscrisul respectiv nu
cuprinde detaliile necesare concilierii și soluționării litigiului pe cale
amiabilă și nici nu a fost urmat de încheierea altor documente din care să
rezulte în concret obiectul pretențiilor și al unei viitoare cereri de chemare
în judecată.
Având în vedere că
efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004,
art. 109 alin. (2) și 3 și art. 720
1
C. proc. civ. este obligatorie
și constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios
administrativ, judecătorul fondului a soluționat corect excepția
inadmisibilității cererii de obligare a intimatului-pârât la rambursarea sumei
de 10.437.787,53 lei, respingând această cerere ca inadmisibilă, astfel că se
dovedește a fi neîntemeiat primul motiv de recurs prin care a fost criticată
soluția dată excepției respective.
1.2. Cererea de
anulare a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor
financiare din 13 septembrie 2012 și a Deciziei nr. 191 din 19 noiembrie 2012
întocmite de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a fost greșit
respinsă de instanța de fond, constatându-se că sunt întemeiate motivele de
nelegalitate expuse de recurentul-reclamant în dezvoltarea celui de-al doilea
motiv de recurs.
Prin actele
administrative deduse judecății s-a reținut că a fost schimbată soluția tehnică
pentru realizarea pasajului suprateran, prin înlocuirea suprastructurii din
beton cu tabliere metalice și că lucrările suplimentare nu pot fi considerate
eligibile pentru a fi contractate și decontate, nefiind alocate în circumstanțe
neprevăzute, așa cum prevede art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, iar
potrivit pct. 2.2 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 s-a aplicat o corecție
financiară de 25% din valoarea lucrărilor suplimentare stabilite prin actul
adițional din 18 aprilie 2011, atribuit fără competiție.
În fapt, Municipiul
Câmpina, în calitate de beneficiar, a considerat că schimbarea de soluție
tehnică și lucrările pe care le impunea această schimbare, erau lucrări
suplimentare datorate unor condiții imprevizibile, se referă la proiectul
contractat și nu pot fi separate de contractul de bază, nici din punct de
vedere tehnic și nici din punct de vedere economic și a aplicat procedura de
atribuire fără competiție, respectiv negociere fără publicarea în prealabil a
unui anunț de participare, conform prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr.
34/2006.
Existența unor
circumstanțe imprevizibile care au justificat schimbarea soluției tehnice și
lucrările suplimentare stabilite prin actul adițional din 18 aprilie 2011 a
fost dovedită de către recurentul - reclamant prin toate documentele care
atestă faptul că, în urma realizării studiului geo suplimentar necesar fazei
DDE au fost relevate conducte petroliere al căror proprietar nu a putut fi
identificat, precum și existența unor lentile de nisip în sol, dat fiind că
studiul geotehnic inițial nu relevase acest aspect și deci nici autoritatea
contractantă nu avea cum să le prevadă.
Astfel, în dispoziția
de șantier din 12 aprilie 2011 emisă de proiectant SC "C." SRL,
aprobată de constructor SC "C." SRL, beneficiar Municipiul Câmpina și
de consultant E.P.D. SRL se arată că, în urma sondajelor geotehnice făcute de antreprenor
după semnarea contractului de execuție, care a avut ca scop completarea
studiului geotehnic realizat în faza de proiectare anterioară, în vederea
întocmirii detaliilor de execuție, s-au evidențiat în principal două situații:
condițiile
geotehnice ale terenului de fundare în locațiile studiate de antreprenor au
evidențiat zone preponderent nisipoase, în afara zonelor studiate inițial;
față de obținerea
avizelor pentru utilități emise în certificatul de urbanism, în urma sondajelor
suplimentare, s-au evidențiat conducte necunoscute destinate transportului de
produse petroliere ai căror aparținători nu au fost identificați de către
beneficiar.
În atare situație,
pentru a se elimina riscul de a intersecta eventuale conducte petroliere
necunoscute, s-a studiat o nouă soluție tehnică, cu diminuarea cu 50% a
numărului de infrastructuri, prin mărirea deschiderilor de la 20 m la 30 m și
realizarea acestei soluții, cu păstrarea liniei roșii proiectată inițial a fost
posibilă prin schimbarea structurii de beton armat în structură metalică.
Așa după cum s-a
reținut și în hotărârea atacată, este necontestat că din punct de vedere
tehnico-economic schimbarea soluției tehnice a fost cea mai indicată față de
concluziile noului studiu geotehnic, memoriului tehnic și expertizei efectuate
după procedura de atribuire a contractului inițial.
Din toate aceste
documente care au analizat succesiunea litogeotehnică a terenului natural până
la adâncimea de 33 m a rezultat structura terenului natural în afara zonelor de
albie minoră și lunca inundabilă a râului Prahova, în care roca de bază este de
natură nisip - gresie cu bobul fin slab cimentată, continuându-se și sub roca
de bază de natură marnoasă din zona albiei, astfel că, dacă situația geologică
redată de studiul inițial a extrapolat structura terenului natural până la
adâncimea de 15 m, ceea ce a justificat propunerea soluției de fundare
indirectă pe piloți purtători pe vârf, noua situație geologică efectuată pe
baza datelor de execuție transferă tipul de piloți de la purtător pe vârf la
flotanți, iar amplasarea piloților flotanți cu injecții în bază și reducerea
numărului acestora la jumătate, cu mărirea distanțelor la 30 m, a impus
înlocuirea suprastructurii din beton cu tabliere metalice, fiind singura
soluție care face posibilă păstrarea liniei roșii proiectată a pasajului
suprateran.
Schimbarea soluției
tehnice a fost considerată de către specialiștii implicați (proiectant,
antreprenor, supervizor, diriginte de șantier, geotehnist, verificator de
proiecte) ca fiind cea mai indicată pentru noile condiții de fundare, aducând
în plus o reducere a numărului de piloți și a încărcărilor specifice pe
aceștia, în concordanță cu situația concretă din teren.
Schimbarea de soluție
și lucrările impuse de această schimbare sunt datorate unor circumstanțe
imprevizibile, care au justificat aplicarea de către recurentul - reclamant a
procedurii de atribuire prevăzută în art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006
privind achizițiile publice.
Potrivit acestor
dispoziții legale, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura
de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare atunci când
este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale,
care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor
circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului
în cauză, și numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiții:
- atribuirea să fie
făcută contractantului inițial;
- lucrările sau
serviciile suplimentare/adiționale nu pot fi, din punct de vedere tehnic și
economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente
majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de contractul
inițial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia;
- valoarea cumulată a
contractelor care vor fi atribuite și a actelor adiționale care vor fi
încheiate pentru lucrări și/sau servicii suplimentare ori adiționale nu
depășește 20% din valoarea contractului inițial;
- în cazuri temeinic
motivate ordonatorul principal de credite poate aproba majorarea procentului
până la limita maximă de 50% din valoarea contractului inițial pe baza unei
note justificative în care vor fi precizate motivele care au condus la
depășirea procentului de 20% și care este parte a dosarului achiziției publice.
Această reglementare
transpune normele comunitare ale art. 31.4 din Directiva 2004/18/CE privind
coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice
printr-o procedură de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de
participare pentru lucrările sau serviciile suplimentare care nu sunt prevăzute
în proiectul estimat inițial și nici în contractul inițial și care au devenit
necesare, ca urmare a unei situații neprevăzute, pentru execuția lucrării sau
serviciilor descrise în acestea, cu condiția atribuirii contractului
operatorului economic care execută respectiva lucrare sau servicii, dacă
respectivele lucrări sau servicii suplimentare nu pot fi separate din punct de
vedere tehnic sau economic de contractul inițial fără a constitui un
inconvenient major pentru autoritățile contractante, sau dacă respectivele
lucrări sau servicii, chiar dacă pot fi separate de execuția contractului
inițial, sunt strict necesare pentru finalizarea acestuia, totuși, valoarea
cumulată a contractelor atribuite pentru lucrări sau servicii suplimentare nu
trebuie să fie mai mare de 50% din valoarea contractului inițial.
Recurentul-reclamant
a dovedit în cauză îndeplinirea acestor condiții cumulative întrucât situația
de fapt care a determinat schimbarea soluției tehnice a fost constatată
ulterior demarării procedurii de atribuire a contractului inițial, în perioada
executării acestuia și care nu putea fi prevăzută pe baza documentației de
atribuire a contractului, fiind stabilită numai în urma unor studii
suplimentare și în mod independent de voința autorității contractante.
În consecință,
recurentul-reclamant deși a manifestat diligență, a pregătit în mod adecvat
proiectul și procedura de atribuire a contractului, în mod obiectiv, nu a avut
posibilitatea să prevadă particularitățile concrete apărute în faza de execuție
în raport cu specificul terenului și al proiectului implementat, astfel că
elementele de fapt avute în vedere pentru schimbarea soluției tehnice și
atribuirea lucrărilor suplimentare corespund noțiunii de circumstanțe
imprevizibile, care justifică și din punct de vedere legal, nu numai din punct
de vedere tehnico-economic, aplicarea procedurii de negociere fără publicarea
prealabilă a unui anunț de participare.
În condițiile în care
implementarea proiectului trebuie să conducă la finalizarea cu succes a
contractului de lucrări din punctul de vedere al calității și al costurilor în
perioada de eligibilitate este evident că recurentul-reclamant a respectat
condiția referitoare la circumstanțele imprevizibile, datorate unor situații
neprevăzute prin studiile anterioare și în măsură să afecteze în mod
semnificativ siguranța lucrărilor proiectate a fi executate în condițiile și în
termenele aprobate prin contractul inițial de lucrări.
Caracterul complex al
contractului încheiat de recurentul-reclamant pentru realizarea unui proiect
care depinde și de circumstanțe imprevizibile datorate caracteristicilor
solului/subsolului, care nu mai permiteau în faza de execuție respectarea
proiectului inițial trebuia avut în vedere la aprecierea legalității aplicării
procedurii prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece
derularea unei noi proceduri de achiziție publică ar fi putut determina întârzieri
în finalizarea proiectului sau disfuncții tehnice ale acestuia.
În condițiile în care
s-a dovedit și nu s-a contestat că schimbarea soluției tehnico-economice era
singura posibilitate de realizare a proiectului, care a fost finalizat în
termenele prevăzute și sub valoarea contractată, asigurând fluidizarea
traficului și siguranța acestuia într-o zonă în care s-au înregistrat multe
evenimente rutiere anterior construirii pasajului suprateran prin lucrările de
modernizare la C.D., se constată că lucrările suplimentare stabilite prin
contractul adițional din 18 aprilie 2011 încheiat în procedura de negociere
fără publicarea în prealabil a unui anunț de participare nu a influențat
rezultatul final al achiziției și nu a afectat legalitatea acesteia.
În atare situație, se
constată că intimatul-pârât a considerat greșit că se impune aplicarea
dispozițiilor pct. 2.2. Din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 prin măsura
administrativă de sancționare a recurentului-reclamant cu o corecție financiară
de 25% din valoarea lucrărilor suplimentare stabilite prin actul adițional din
18 aprilie 2011 la contractul de lucrări din 22 martie 2010.
Această măsură
dispusă prin actele administrative deduse judecății nu se justifică nici în
raport cu principiul proporționalității prevăzut în art. 5 alin. (4) din
Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, potrivit căruia sancțiunile din
dreptul intern trebuie să fie întotdeauna proporționale cu gravitatea abuzului,
iar măsura să nu depășească ceea ce este necesar pentru a nu deveni improprie scopului
urmărit.
În interpretarea
acestui principiu, s-a reținut în jurisprudența comunitară că, în cadrul
aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, trebuie să se
examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reținută sunt de natură să
justifice consecințe economice negative, chiar considerabile, pentru anumiți
operatori (Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza C58/08 The Queen, la
cererea V.Ltd. ș.a).
Pentru considerentele
care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica în
parte hotărârea atacată, în sensul că, va admite în parte acțiunea formulată de
reclamant și va anula nota de constatare a neregulilor și de stabilire a
corecțiilor financiare din 13 septembrie 2012, aferentă Proiectului Cod SMIS 1135,
cu titlul "Modernizarea C.D." și Decizia nr. 191 din 19 noiembrie
2012 întocmite de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,
urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Soluția instanței
de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta
Curte va admite prezentul recurs și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ., va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că, va admite
în parte acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Câmpina, prin primar, va
anula nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare
din 13 septembrie 2012, aferentă Proiectului Cod SMIS 1135, cu titlul
"Modernizarea C.D." și Decizia nr. 191 din 19 noiembrie 2012
întocmite de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, urmând a
fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Municipiul Câmpina prin Primar împotriva Sentinței nr. 111 din 16 aprilie
2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ
și fiscal.
Modifică în parte
hotărârea atacată, în sensul că, admite în parte acțiunea formulară de
reclamantul Municipiul Câmpina prin Primar.
Anulează Nota de
constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13
septembrie 2012, aferentă Proiectului Cod Y1, cu titlul "Modernizare
C.D." și Decizia nr. 191 din 19 noiembrie 2012 întocmite de pârâtul
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2014.
Procesat de GGC - CL